Curtea miracolelor - Kester Grant

An aparitie: 2021

Autor: Kester Grant

Categoria: Literatura Universala

Categoria: Carti pentru adolescenti, Young Adult

Editura: STORIA

Nr. pagini: 384

 

Romanul „Curtea Miracolelor” de Kester Grant are loc într-un Paris în care Revoluția Franceză a eșuat. Parisul este împărțit în două părți. O parte constă în nobilime, în care oamenii au totul din abundență. Cealaltă parte este guvernată de „Curtea Miracolelor”, care constă în organizații criminale ce operează în așa-numitele „ghilde”. Fiecare breaslă are o specialitate diferită, de la contrabandă, furt până la prostituție.

Aceasta este lumea în care trăiește principala noastră protagonistă Nina, din al cărei punct de vedere este relatată povestea. Este cea mai bună hoață din breasla hoților. Tatăl ei a vândut-o pe sora ei Azelma, Tigrului, care este stăpânul cărnii (prostituția). Pentru a o scoate pe Azelma din Ghilda Trupului, ea vrea să o ofere la schimb pe tânăra Ettie. Dar când Tigrul își arată interesul pentru Ettie, Nina încearcă să o protejeze pe Ettie de Tigru.

          Aspecte pozitive:

ü  modul de comunicare al ghildelor, folosind sunete cunoscute doar de ei.

ü  redă foarte realist temerile oamenilor. Revoluția a eșuat, oamenii sunt flămânzi și mor.

ü  lipsește poveste de dragoste.

ü  Paralelele cu ”Mizerabilii” sunt evidente, cele cu ”Cartea junglei” destul de puțin. Nu cred că mi-am dat seama care erau personajele inspirate din opera lui Rudyard Kiepling ( în afară de Tigru) .

Aspecte negative:

ü  totul pare a fi o mare „schiță”, ceva care ar fi putut avea un mare potențial, dar care nu a fost dezvoltat bine. ex construcția lumii

ü  se dorește a fi roman istoric plasat în Franța revoluționară, având integrate elemente fanteziste, dar niciunul dintre cele două elemente nu au fost inserate cu succes. Cartea nu are nimic din Franța lui Ludovic al XVI-lea, nu transmite atmosfera potrivită. Cred că este mai degrabă un roman de aventuri.

ü  multe dintre ghildele care  aparțin „Curții Miracolelor”, sunt doar un element de fundal al lumii. Nu se oferă detalii, doar schițele de la începutul cărții. Mi-aș fi dorit să aflu ceva mai multe despre modul în care funcționează ghildele individual, ce fac exact și cum relaționează între ele - și de ce.

ü  personaje plate, lipsite de credibilitate - ex. Nina cică ar fi inteligentă și vicleană, cu o minte „ascuțită”, dar nimic din toate acestea nu ni se arată cu fapte, ci doar ni se spune. Tot ce face Nina, reușește fără eforturi mari. Ettie –”sora adoptată” a Ninei, la vârsta de 12 ani, am găsit-o uneori foarte naivă și, de asemenea, de-a dreptul enervantă.

ü  relațiile dintre personaje, total inexistente. Fără un motiv aparent, toate personajele masculine ajung la picioarele Ninei. La un moment dat este foarte mândră pentru că este singura fată admisă dintr-un grup politic de studenți.

ü  complot subțire - toată povestea se învârte în jurul faptului că Nina vrea să elibereze măcar pe una dintre „surorile” ei ... Și asta în aproape 400 de pagini.

ü  sunt numeroasele salturi în timp, a căror lungime nu este uneori specificată,

Se presupune că autoarea a scris această poveste în doar două săptămâni și, dacă acest lucru este adevărat, sunt mai mult decât dezamăgită. Lipsesc atât de multe și complotul oferă atât de puțin - chiar dacă aici s-au folosit două povești deja existente, pe care se bazează întregul complot. Când am început această lectură, mă așteptam la ceva mai mult ... aventuri reale, intrigi, situații periculoase, evenimente neprevăzute, lucruri de genul acesta. Și nu această poveste superficială, în care totul cade la picioarele protagonistei .