În căutarea Fericirii - Daniel Gilbert

Autor: Daniel Gilbert

Categoria: Psihologie Practica

Colectie: Biblioterapia

Editura: CURTEA VECHE

Nr. pagini: 336

Fericirea este un truc. Un truc al naturii conceput de-a lungul a milioane de ani pentru un singur scop: să ne înșele. Căutarea fericirii este combustibilul care mișcă umanitatea - este ceea ce ne obligă să studiem, să lucrăm, să avem credință, să construim case, să adunăm lucruri, să economisim bani, să ne facem prieteni, să luptăm, să ne căsătorim, divorțăm, să avem copii și apoi să îi protejăm. Toate aceasta ne conving că fiecare dintre aceste realizări este cel mai important lucru din lume și ne impulsionează să luptăm. Dar toate acestea sunt iluzii. Cu fiecare victorie vine o nouă nevoie. Fericirea este un morcov agățat de o tijă de pescuit legată de corpul nostru. Uneori, cu mult efort, putem lua o mușcătură. Dar morcovul este încă acolo, apetisant, împingându-ne înainte. Fericirea este un truc.

Am o prietenă care, de obicei, întreabă spre sfârșitul discuțiilor: "Ești fericit/ă?" Nu am crezut niciodată că este o întrebare foarte inteligentă. Dar rezumă ideea acestei cărți:

    Primul capitol al cărții, numit „PREVIZIUNE”, explică tema principală a cărții. Subtitlul este: "viitorul nu este ceea ce ne imaginăm". Deci, da, avem o subtitrare care se potrivește cu conținutul lucrării, deoarece Gilbert își propune să explice de ce avem atât de multe eșecuri în prezicerea viitorului nostru emoțional.

Ceea ce diferențiază ființa umană de animale este abilitatea noastră unică de a gândi viitorul, deoarece avem dorința insațiabilă de a ne controla experiențele viitoare. Problema este că adesea nu reușim să îl prognozăm, pentru că o mare parte din predicția noastră despre viitor este condiționată de experiențele noastre actuale și ceea ce se întâmplă în prezent nu se va repeta în viitor.

 Aflăm de la Gilbert că gradul de fericire al unei persoane este întotdeauna influențat de setul de experiențe prin care trece, adică fericirea suferă influența subiectivității. Gilbert spune povestea a două surori gemene, Lori și Reba, care se consideră mai fericite decât media. Până acum, totul bine, dacă nu erau gemene siameze. Și majoritatea gemenilor siamezi, care nu au fost separați prin intervenții chirurgicale și care au fost intervievați, se consideră, de asemenea, mai fericiți decât media.

Se întâmplă astfel că orice observator care nu este, de asemenea, un geamăn siamez să gândească altfel: gemenii siamezi sunt mai puțin fericiți decât orice alt tip de persoană. Și se poate observa cu ușurință că odată ce gemeni siamezi se nasc, medicii caută o modalitate de a îi separa, astfel încât aceștia să poată avea vieți separate în corpuri separate, presupunând că, prin urmare, separați fizic vor fi mai fericiți decât împreună, atunci când realitatea indică exact opusul, adică nu numai că trăiesc fericiți, ci și că trăiesc mai fericiți decât cei non-siamezi.

Gilbert  ne dezvăluie că atunci când ne confruntăm cu necesitatea de a lua o decizie, folosim imaginația, adică încercăm să anticipăm cum ne vom simți în anumite situații. Se pare că imaginația are defecte, multe dintre ele provocând eșecuri de memorie (modul în care vedem trecutul) și eșecuri de percepție (facultate care ne permite să privim prezentul).

În ceea ce privește memoria, este interesant de reținut că nu păstrăm integral 100% din experiențele trecute, selectând numai acele informații esențiale, golurile fiind completate de imaginație. Același lucru este valabil și pentru percepțiile noastre asupra prezentului: păstrăm esențialul și umplem restul cu imaginația noastră. Iar aceleași umpluturi ale imaginației noastre sunt cele care ne fac sa ne imaginam viitoarele emoții.

Prezentul este tendința experienței curente de a influența opiniile noastre asupra trecutului și viitorului. De exemplu, în anii 1950, bibliotecile americane erau pline de cărți care descriau o presupusă „vârstă atomică“ (orașe cu ziduri de sticlă, mașini zburătoare, și așa mai departe ...). Și s-a întâmplat ceva? Nimic. Și acest lucru se întâmplă nu numai în legătură cu trecutul, ci și cu viitorul. De multe ori suntem ancorați în prezent într-o asemenea măsură încât ne imaginăm viitorul nostru concentrat în prezentul pe care îl trăim.  De exemplu, ne este greu să ne imaginăm gustul unui fruct pe care îl vom mânca mâine dacă, în timp ce ne imaginăm acest sentiment, păstrăm gustul ocupat cu o altă aromă.

Prin urmare, atunci când ne imaginăm fericirea, credem că are ceva de a face cu ceea ce visăm acum, în timp ce diferite studii ne-au arătat contrariul. Fericirea ar putea fi ceea ce primim atunci când nu ajungem la ceea ce visăm acum.

Una dintre cele mai interesante capabilități ale creierului uman este de a raționaliza evenimentele, orice tip de eveniment, inclusiv cele mai traumatizante, cum ar fi accidentele și pierderea rudelor apropiate. Aceasta înseamnă că, deși evenimentele negative ne afectează, ele nu ne influențează atât de mult și atât cât ne așteptăm în general.

Când trecem prin experiențe reale, avem tendința de a căuta modalități de a profita mai mult de ele, creând uneori iluzii. De asemenea, ne permite să manipulăm faptele, acceptând doar ceea ce ne pare credibil. Trăim pe marginea realității și a iluziei, iar acest lucru creează pentru noi un sistem de imunitate psihică, care ne protejează de nefericire, așa cum avem un sistem imunitar biologic care ne protejează de boală. Și aici intervine un fapt curios: pentru că este mai ușor pentru noi să creăm o viziune pozitivă asupra acțiunilor decât a inacțiunii, ajungem să ne căim mai mult pentru ceea ce nu am făcut decât pentru ceea ce am făcut. Și asta pentru un motiv logic: ne amintim experiențele prin care trecem, dar este imposibil să ne amintim de experiențele pe care nu le experimentăm! Acum, cum putem să ținem cont de ceea ce nu există? Cum ar fi viața dacă ar fi luat acest curs, am fi profitat de acea afacere, am fi petrecut mai mult timp cu familia ...? Ele sunt lucruri - care la urma urmei nu au existat în experiența noastră. Cele care au existat, le dăm o conotație specială, le apreciem și, prin urmare, sunt o sursă mai mică de căință.

Cunoștințele pot fi dobândite fie prin propria experiență, fie prin experiența altora. Memoria omului are un truc de a selecta, din experiențele anterioare, pe cele mai neobișnuite. De exemplu: unde ați fost și ce ați făcut pe 11 septembrie 2011? Dar pe 10 septembrie 2012?

Acest eșec al memoriei este o problemă, deoarece are impact asupra viitorului: ajungem la concluzia că aceste experiențe neobișnuite sunt cele care tind să se repete în viitor. Adică, transformăm lucrurile neobișnuite în lucruri obișnuite. Și asta provoacă multe probleme. Gândiți-vă, de exemplu, la acei oameni care se tem să călătorească cu avionul. Probabil, ei pretind, ca bază pentru această atitudine, sunt accidentele aviatice care au avut loc recent. Aceste accidente aeriene care au avut loc o dată sau de două ori în anii anteriori sunt bine impregnate în memorie. Dar mii de curse aeriene care au avut loc fără incidente nu sunt stocate în memorie.

Concluzia: ”În cătarea fericirii” este o călătorie interesantă despre cum funcționează mintea și cum se joacă cu noi. Aspectele pe care le implică sunt numeroase, de la modul în care iluzia optică influențează asupra stării noastre de spirit, a opiniilor oamenilor care au trăit experiențe similare cu ale noastre. Pe drumul spre realizarea obiectivelor și dorințelor noastre, încercăm să oferim totul pentru a obține ceea ce, presupunem, că ne va face fericiți. Privim spre viitor, cu așteptări mari, încercăm să ne imaginăm care vor fi deciziile corecte de luat pentru ca totul să meargă bine.

De asemenea, Gilbert ne spune că nu există o formulă simplă pentru a obține fericirea. Cu toate acestea, creierul nostru ne permite să mergem mai departe, spre viitor, și astfel ne împiedicăm în fericire.

Fericirea nu este un scop în sine, ci o consecință a modului în care ne conducem viața. Oamenii care caută rețete complicate și răspunsuri pentru ei, sfârșesc să piardă din vedere micile plăceri și bucurii. Viața de zi cu zi a unei persoane și modul în care reacționează la cele mai triviale situații, definesc nivelul său de fericire. Sau, pentru a rezuma totul: o modalitate garantată de a fi fericit este de a avea grijă mai puțin de a fi fericit.