Eu si Marley - John Grogan

 Sinops: Doi reporteri ambiţioşi – John şi Jennifer Grogan – se mută în Florida, îşi cumpără o casă nouă şi adoptă un pui de labrador auriu căruia îi dau numele Marley. Pe măsură ce creşte, căţelul se dovedeşte a fi o sursă de boroboaţe şi giumbuşlucuri, provocând multe pagube şi dându-le întreaga existenţă peste cap. 

"Un câine n-are nevoie de maşini pretenţioase, case mari sau haine de firmă. Pentru el, simbolurile de statut social nu înseamnă nimic. Îi convine de minune un băţ cules din apă. Un câine îi judecă pe ceilalţi nu după culoare, religie sau rasă, ci după cine sunt ei, în sine. Unui câine nu-i pasă dacă eşti bogat sau sărac, analfabet sau cu studii, deştept sau nătâng. Dăruieşte-i inima ta, şi ţi-o va da în schimb pe a lui."

          Gandurile mele: Cartea mi-a placut la nebunie! Bazată pe evenimente reale, cartea este narată de autor, John Grogan, care povesteşte cu simplitate și umor, cum un caine a ajuns să ii  schimbe viața. Proaspăt căsătoriţi, John și soția lui Jenny decid să cumpere un catelus pentru a-şi testa abilitățile parentale. Este dragoste la prima vedere atunci când il văd Marley, un labrador care iese în evidență printre pui, deoarece  pare neînfricat.Ei descoperă în curând că Marley nu este atât de curajos şi că  are probleme de comportament: roade canapeaua, mananca florile, bea apa din vasul de toaleta…

       Am învățat câteva lucruri foarte interesante despre Labradori, inclusiv cât sunt atât de puternici. Descrierile sunt excelente și am râs mult citind aceasta carte. Autorul descrie afecțiunea pentru Marley intr-un mod emoționant și original .Incetul cu încetul și fără să imi   dau seama, Marley  mi-a furat  inima. La sfârșitul cărții, am plans citind despre ultimele momente ale vieții lui Marley.

Concluzia: O carte frumoasă, plină de umor și tandrețe!  O recomand tuturor celor care au nevoie de o pauză de la viața de zi cu zi .

"Marley m-a învăţat cum să-mi trăiesc fiecare zi cu o bucurie şi cu o exuberanţă neînfrânată, cum să profit de orice ocazie şi să-mi urmez inima. M-a învăţat să apreciez cele mai simple lucruri - o plimbare prin pădure, o zăpadă proaspăt căzută, un pui de somn sub o rază de soare, iarna. Pe măsură ce îmbătrânea şi îi slăbeau puterile, m-a învăţat ce înseamnă optimismul în faţa adversităţii. Dar mai ales m-a învăţat multe despre prietenie şi altruism, şi mai presus de orice, despre loialitatea neabătută