A Patra Aripă- Rebecca Yarros

Categoria: Literatura Universala

Autor: Rebecca Yarros

Serie: The Empyrean

Editura: STORIA BOOKS

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 696

 

”Un dragon fără călărețul lui e o tragedie Un călăreț fără dragonul lui e mort. (Articolul Unu, Paragraful Unu, Codexul Călăreților de Dragoni)”

”A patra aripă” este primul volum al Pentalogiei Empyriane a Rebeccăi Yarros (serie în cinci părți), care se învârte în jurul Colegiului de Război Basgiath.

Colegiul de Război Basgiath este un loc brutal. Nu există loc pentru frică, poticnire, slăbiciune sau conștiință. De îndată ce arăți că suferi, ești terminat. Toată lumea își așteaptă șansa, pentru că ... nu sunt atât de mulți dragoni câți cadeți sunt. Nimeni nu va plânge când vei muri. Numele îți va fi citit și, odată cu sunetul ultimei litere a numelui tău, vei dispărea pentru totdeauna.

Violet Sorrengail, în vârstă de douăzeci de ani, este trimisă de mama ei, generalul Lilith Sorrengail, la această școală de elită pentru călăreții de dragoni. Fusese pregătită să devină scrib pentru cea mai mare parte a vieții ei. Dar mama ei avea planuri complet diferite pentru ea. Și trebuie să știți că Violet nu este o femeie „puternică” fizic. Este fragilă și delicată, dar după părerea mea doar în aparență. O dovedește în momentul în care ajunge pe pod. Personajul ei se dezvoltă mult pe parcursul cărții. Mulți oameni nu cred în ea și o consideră slabă. Dar Violet nu este deloc așa. Este o protagonistă puternică, inteligentă și deșteaptă. Nu vă pot spune multe pentru că nu vreau să dezvălui care va fi soarta ei. Dar să știți un lucru, fata asta are putere. Cum se descurcă la școală? Ei bine ... Problema numărul unu este Xaden Riorson (scuze Rhysand, dar ai o concurență serioasă). El este comandantul Aripii a Patra, unde se alătură Violet. Xaden este, știți, un băiat rău, morocănos, cu tatuaje (dar fiți atenți, nu le-a făcut de bunăvoie). Se pare că comandantul este fiul rebelilor care au fost executați de mama lui Sorrengail. Și aici intervine dorința de răzbunare. Dar oare chiar așa este? Este Xaden o amenințare la adresa lui Violet ?

La Colegiul de Război Basgiath se stabilesc diverse relații. Există prietenie (doamne, îi iubesc pe Liam și Rhiannon!), există dușmani (și Violet are destul de mulți) și există dragoste ... Fiecare elev are un singur scop, să supraviețuiască. Dar oare va reuși toată lumea?

Și, desigur, există dragoni! Aflăm despre legătura dintre ei și călăreți, ierarhia lor, modul în care comunică. Ei și magia pe care o transmit sunt cu siguranță unul dintre cele mai bune fire ale întregii povești

Având în vedere că ” A Patra Aripă” este fundația pentru o serie de cinci părți, trebuie să citești cu atenție primele capitole pentru a înțelege construcția lumii din jurul Colegiului de Război Basgiath. Dar odată ce ai înțeles elementele de bază, intriga crește constant în tensiune!

În cadrul poveștii, ca cititor, ni se prezintă constant noi fragmente din istoria acestei lumi și am avut în permanență senzația că învăț ceva nou, de parcă aș fi mers chiar eu la școală…

Romantismul dintre Violet și Xaden face parte din povestea clasică ”dușmanii care ajung iubiți”. Mi s-a părut că relația dintre cei doi este sclipitoare și mi-a plăcut în mod deosebit cât de deschisă a fost Violet cu sentimentele ei față de Xaden, deși el a tot blocat-o. Asta i-a evidențiat și mai mult caracterul. După părerea mea, în cartea Rebeccăi Yarros triunghiul amoros nu există. De asemenea, nu am putut detecta nimic despre o relație toxică în cele 696 de pagini pe care tocmai le-am parcurs.

Pe scurt:”A patra aripă” este o carte care m-a surprins plăcut și, în ciuda unor modele familiare din romanele fantasy, mi-a plăcut foarte mult. Am fost captivată de atmosfera aspră, violentă,de protagonista puternică și de faptul că, la fel ca în ”Jocurile Tronului”, practic nu ar trebui să îndrăgesc nici un personaj – pentru că acesta ar putea muri oricând. Datorită stilului de scriere extrem de viu și realist al Rebeccai, am avut ocazia să mă strecor în pielea personajelor, să empatizez cu sentimentele lor și să pot trăi toate experiențele lor de aproape.

Povestea tinerei Violet m-a captivat complet, m-a făcut să mă îndrăgostesc de dragoni și să aștept cu nerăbdare următorul volum, pentru că finalul a fost... neașteptat.

 

           Aspecte pozitive:

• - evenimentele se petrec în timp – nu-mi place când acțiunea are loc în 2 săptămâni, timp în care personajul devine expert în tot ceea ce atinge. În ”A patra aripă” simți că totul trebuie rezolvat, învățat, nu există scurtături.
• - pentru prima dată după mult timp, am citit fiecare introducere înainte de capitol cu mare curiozitate. De obicei vreau să sar peste ele, dar aici fiecare conține ceva interesant, aruncă mai multă lumină asupra personajelor sau problemelor.
• - etapele pentru de a deveni un călăreț, descrieri ale lecțiilor, lupta în echipă și provocările jocurilor de război.
• - Violet este tipul meu preferat de protagonistă- cea pe care toată lumea o subestimează când îi văd doar slăbiciunile - și nu mă înțelegeți greșit, are destule și încă vizibile. Dar asta o face atât de specială. Ea muncește de două ori mai mult, depășește toate obstacolele, este atentă și deșteaptă, își folosește viclenia pentru a-i învinge pe cei mai puternici și mai mari decât ea însăși.
• -tema dragonilor și relația lor cu călăreții. Ei sunt prezentați aici ca niște figuri mândre, curajoase și de temut, dar mai ales ca ființe inteligente și gânditoare. Mi-a plăcut felul în care autorul subliniază și arată problema comunicării dintre lumea oamenilor și a lor și faptul că acestea nu sunt doar produse ale imaginației umane.
• - relația lui Violet cu Tairn (dragonul) mi s-a părut mai interesantă decât cea cu Xaden
• - autenticitatea și unicitatea personajelor. Acestea au defectele și slăbiciunile lor - și în același timp arată că uneori este suficient să vrei să poți sta în picioare. Violet nu era pregătită pentru Cvadrantul Călăreților și ceea ce a ajutat-o să supraviețuiască într-un astfel de loc, unde moartea și pericolul pândesc la fiecare colț, a fost viclenia, inteligența, depășirea propriilor limite și efortul pe care l-a depus cu ajutorul altora. Nu avea dreptul să supraviețuiască, dar a dovedit tuturor că orice este posibil.
• - personajele secundare nu sunt cochilii, poți să le cunoști bine și să construiești o legătură cu ele. Liam, Rhiannon și Mira merită o mențiune specială.
• - nu pot să uit de vedeta întregii cărți, Tairn. Iubesc acest dragon. S-a potrivit pe deplin cu preferințele mele. Cel mai mare dragon, aproape o legendă, sarcastic, morocănos și te va arde de viu dacă îi rănești călărețul.

           Aspecte negative:

• - prima jumătate a cărții promitea o fantezie uimitoare și chiar am simțit dorința de a cunoaște mai mult din această lume. Ce am primit mai târziu? Un complot erotic copiat direct de la Armentrout, cu o întreagă galaxie de descrieri caracteristice, nebunești ale prim-planurilor pe mai multe pagini. De la căldura din abdomenul inferior, bărbății fabulos de lungi și groase, până la muguri umflați. Pe bune ... De ce? Este acesta singurul și obligatoriu mod de a atrage și de a interesa cititorii tineri, moderni? Bine, hai să avem niște momente picante, dar de ce au fost create într-un mod atât de jenant? O întâlnire serioasă este în curs, siguranța regatului atârnă în balanță, prietenii mor - și protagoniștii? Ei fantazează despre felație.
• - repetarea constantă, a faptului că Violet este fragilă și delicată. Și excitată. O dată sau de două ori această informație îmi este suficientă, nu este nevoie să mi-o arunce în față la fiecare două pagini.
• -Xaden frânge inimile femeilor precum Leonardo DiCaprio.
• - Dain, prietenul din copilărie a lui Violet, mi-a adus aminte de Tamlin, a scriitoarei Sarah J. Maas... de vreo 100 de ori am vrut să-l arunc dragonilor să fie mâncat/ars, orice, ca să-l fac să dispară. Ce enervant este tipul asta!