Păsările - Daphne du Maurier

      Colectia de povestiri ,’’ Păsările ‘’descrie medii sociale diferite si se plaseaza la intersecția genurilor fantastic, detectiv, supranatural ... maistoujours pour mieuxsurprendre le lecteur en le terrifiant par uneétrangeté issue du quotidien. dar întotdeauna  surprinde cititorul cu ciudățenii terifiante de zi cu zi.  In aceste povestiri, personajele sunt plasate în situații care pun  accentul pe faptul că natura umană  poate fi sordidă  ba chiar înfiorătoare , sau sunt  supuse unui eveniment care transforma  o zi banală, într-o zi de groază.  Punctul comun al acestor povestiri  este ca autorul  a lasat finalul deschis ,invitand cititorul să-și imagineze o continuare.
          Spre deosebire de stilul unora dintre  primele sale romane , am constatat că "Păsările" prin simplitate  este foarte actual. În afară de câteva indicii ce situează colecţia de povestiri in timp, nu există nici o dovadă că ele au fost scrise la începutul anilor '50.  Mi-a plăcut  de asemenea, introducerea unor elemente nerealiste în povestiri care încep cu fel de fapte diverse, dar  întotdeauna cu  talent,  Du Maurier creaza o   atmosfera tulburatoare , apasatoarea , opresiva și  cu detalii subtile. 

            Cea mai cunoscuta din aceasta colectie de povestiri este “Pasarile”, povestire  care a stat la baza scenariului filmului cu același nume regizat de Alfred Hitchock.

“Păsările se mai roteau încă deasupra cîmpurilor. Cei mai mulţi erau pescăruşi argintii, dar printre ei erau şi pescăruşi negri. De obicei nu se întovărăşeau. Acum însă zburau împreună. Ceva îi unise, Pescăruşii negri atacă păsările mai mici şi chiar mieii nou-născuţi, aşa auzise. E adevărat însă că nu-i văzuse însă niciodată în atac.Dar acum, privind cerul, îşi aminti acest amănunt. Se îndreptau spre fermă. Zburauîn cercuri, mai joase, iar pescăruşii negri erau primii, ei conduceau. Prin urmare ţinta lor era ferma. Se îndreptau într-acolo.”

              Începutul anilor 1950 . Nat locuiește cu soția și cei doi copii ai sai  într-un sat din Cornwall.  În timpul nopții, când păsările intră in camera  copiii săi, luptă cu  disperare sa le alunge . El nu înțelege de ce  aceste păsări au fost în casa lui. Ce legatura  exista intre invazia pasarilor si vîntul de răsărit, arctic rece, aspru,care a venit dintr-o data ? La început, nimeni nu  il crede. Apoi, soția sa aude  la radio că atacurile apar in toata Anglia. Într-o atmosferă apocaliptică, Nat Hockens .veteran de război, luptă pentru supraviețuirea sa și a familiei sale…. dar oare vor rezista atacului neobosit al păsărilor?

“Un pescăruş negru ţîşni spre el din văzduh, nu nimeri, se întoarse în zbor şi se ridică în aer ca să se repeadă iar. Într-o clipă i se alăturară alţii, şase, şapte, zeci de păsări: pescăruşi argintii cu cei negri. Nat dădu drumul sapei. Oricum nu-i mai era de nici un folos. Acoperindu-şi capul cu braţele, începu să alerge spre casă. Păsările continuau să se repeadă la el .Se auzea decît bătaia aripilor. Nişte aripi cumplite, fîlfîitoare. Simţea sîngele pe mîini, pe încheieturi, pe gît. Fiecare cioc care se năpustea din înalturi îi zdrelea carnea. Măcar să-şi păzească ochii, încă nu învăţaseră cum să se agaţe de umăr, să sfâşie-hainele, cum să se năpustească în grup compact asupra capului, trupului. Dar cu fiecare picaj, cu fiecare atac. deveneau mai îndrăzneţe şi nu-şi calculau mişcările. Cînd săgetau în jos şi nu nimereau se zdrobeau de pămînt. Pe urmă văzu în văzduh, deasupra lui. gîsca de mare pregătită de atac.Pescăruşii se rotiră, retrăgîndu-se. avîntîndu-se unul lîngă celălalt împotriva vîntului. Numai gîsca de mare rămase singură, deasupra lui. în văzduh. Aripile se strînseră brusc lîngă trup. Se lăsă să cadă ca un pietroi.“ 

                Povestirea  ,,Pasarile” este foarte diferita  de film, dar  cu toate acestea are aceeași scală de anxietate și aceleași tipuri de peisaje.

 

Se poate observa, de asemenea, o asemănare mică între Nat (carte) și Mitch (film), ambii avand  un rol protector cu familia sau  cu prietenii. Atacul  pasărilor   l-am perceput ca un traumatism sau o critică  asupra războiului  și vulnerabilitatea oamenilor împotriva unor astfel de atacuri. Trebuie să ne amintim că această povestirea fost scrisă  la șapte ani după sfârșitul celui de al doilea război mondial. Du Maurier folosește în mod clar cuvinte specifice armatei pentru a descrie  ofensiva  păsărilor  care sunt " in misiune" si  conduc "asaltul", asupra lui Nat și a lui  etc.

            Este de asemenea, o poveste de revolta a naturii împotriva invadatorului  uman.

Am citit ca  Daphne du Maurier a scris această poveste, după a vazut un fermier pe  domeniul său, înconjurat de pescaruşi.  Ea s-a întrebat atunci ce s-ar întâmpla dacă păsările devin agresive.