Un puzzle macabru - Nadine Matheson

Categoria:Carti thriller

Autor: Nadine Matheson

Editura: NICULESCU

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 528

 

Ni se pare că nimic nu ne mai poate surprinde.

Și atunci întâlnim o altă față a răului care scutură pereții bulei noastre morale.

Citind „Un puzzle macabru”, nu pentru prima dată, m-am întrebat dacă răul a fost întotdeauna în noi sau dacă se naște din umbra evenimentelor crude care de-a lungul anilor au marcat pe cineva care devine un criminal.

Cum se face că unii oameni, după ce au fost bătuți de viață, se ridică și își cultivă și mai mult sensibilitatea, în timp ce alții decid să devină monștri?!

Personajul principal al romanului scris de Nadinei Matherson este inspectorul Anjelica Henley. Aceasta aproape că a plătit cu viața pentru capturarea unui astfel de monstru în trecut. Acum crimele sale sunt copiate de o persoană necunoscută care, la fel ca modelul său, îi face mare plăcere să arunce bucăți din cadavre prin Londra. Cum este posibil acest lucru când ucigașul este în spatele gratiilor? Olivier (ucigașul prins de Anjelica) nu este mulțumit de faptul că cineva îl imită și ia lucrurile în propriile mâini. Ucigașul puzzle și imitatorul lui încep un fel de joc, pe care Henley încearcă să-l oprească.

Vârtejul evenimentelor captivează cititorul încă de la primele pagini și îl conduce printr-o investigație dificilă și complicată. Urmărim un psihopat care răspândește frica. Întunericul se revarsă pe fiecare alee, iar anxietatea ne împresoară la fiecare pas. Numărul victimelor crește. Atmosfera este sufocantă. Împreună cu anchetatorii, călătorim pe străzile Londrei pentru a rezolva acest puzzle complicat și pentru a-l prinde pe ucigașul viclean.

Am urmărit cu răsuflarea tăiată soarta personajelor și mersul anchetei. Am încercat să-mi dau seama ce se întâmplă aici și să rezolv misterul. Din păcate, am fost dusă în eroare de multe ori. Recomand citirea cu mare atenție, pentru că aici contează fiecare detaliu, chiar și aparent nesemnificativ.

           Aspecte pozitive:

• Intriga acestei cărți este originală. Nu am citit niciodată o poveste despre crime în care un criminal în serie își vânează adeptul.
• Mi-a plăcut foarte mult periferia Londrei ca decor, cu străzi înguste și întunecate, clădiri goale izolate …
• Cel mai mult mi-a plăcut de Ramouter, care dă 100% la jobul lui și este o persoană foarte drăguță, dar este tratat într-un mod foarte stereotip, mai ales la început, drept „stagiarul prost”.
• Dialogurile dintre personaje sunt clare și distincte. Ca cititor, am simțit că stau în aceeași cameră cu detectivii și îi văd vorbind între ei de aproape.
•  Ce mi-a plăcut foarte mult la carte a fost stilul de scriere. Este frumos și ușor de citit. De asemenea, este foarte detaliat, așa că vă puteți imagina foarte clar.

                        Aspecte negative:

• Există descrieri destul de detaliate ale cadavrelor dezmembrate,așa că nu este o carte pentru cititorii sensibili sau pentru cei cărora le place să mănânce în timp ce citesc.
• Întrebarea despre cum obține imitatorul informații pe care doar ucigașul puzzle și poliția le cunosc, rămâne fără răspuns. Aceasta nu este doar o eroare logică, ci și un punct care pune sub semnul întrebării întreaga premisă a cărții.
• Viața de cuplu și sentimentele lui Henley au fost mai mult în prim-plan decât cazul în sine.
• L-am găsit pe Rob, soțul lui Henley, foarte, foarte neplăcut. Așa a fost de la început, dar pe măsură ce cartea progresa l-am găsit din ce în ce mai rău. Pur și simplu nu mi-a plăcut deloc stilul lui.
• Există multe personaje secundare, care mi-au plăcut mai mult decât Henley. Dar în afară de stagiarul Ramouter, ele rămân în cele din urmă destul de palide.
• Lipsește cu desăvârșire și punctul de vedere al imitatorului, ceea ce pentru mine este pur și simplu parte dintr-un thriller bun.
• Principalul antagonist al romanului – Olivier- pare supraomenesc de inteligent și fermecător, dar asta nu ar trebui să-l facă nemuritor. (Din câte îmi amintesc, Holmes și Moriarty au căzut în cascada Reichenbach în volumul 1...)
• Și vorbind despre Sherlock Holmes, asta nu a fost singura asemănare cu alte romane polițiste, thrillere pe care le-am citit. Uneori mă întrebam dacă autoarea și-a inclus și propriile idei. Iată doar câteva dintre aspectele pe care le-am văzut de prea multe ori: criminalul carismatic din închisoare care este vizitat de anchetatori (salutări de la Hannibal Lecter), crima după cele trei maimuțe care nu văd, aud nimic, nu spun nimic, femei disperate sexual care tânjesc după criminalul carismatic și îi scriu scrisori de dragoste etc
• Am remarcat, de asemenea, că au fost menționarea numele multor mărci: anchetatorii nu aveau un smartphone, aveau un iPhone, mănâncă mici fast-food, mănâncă McDonald's, nu beau apă, se bea Evian... E un roman și nu o reclamă, cel puțin așa credeam eu când am început romanul.
• Finalul a fost, de asemenea, prea deschis pentru mine. Mi-au rămas multe întrebări fără răspuns, așa că presupun că va exista o a doua parte care începe imediat după volumul 1.