Dorința - Helen Hardt

An apariție: 2019

Autor: Helen Hardt

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Eroscop

Editura: TREI

Nr. pagini: 296

„Dorința” este povestea lui Talon și Jade. Ea a fost părăsită de logodnic la altar, el este fratele celei mai bune prietene a lui Jade. Umilită în față tuturor, tânăra merge la ferma prietenei sale pentru a își reveni. Aici îl cunoaște pe Talon, un bărbat închis, măcinat sufletește de trecut.

Mi-am început aventura cu această carte având o atitudine optimistă, dar la scurt timp după lectura primelor capitole, dorința să o citesc a dispărut. Dialoguri sărace (practic nu există), personaje slab conturate și cel mai important este că nu am simțit chimia dintre personaje. Am impresia că autoarea s-a concentrat prea mult pe sex. Probabil știți zicala „Ce-i prea mult, nu-i sănătos.”? Cam așa e și cu această carte. 

Personajele, oh ... Jade este proastă, infantilă și iritantă. Am înțeles că hormonii ei hotărăsc, dar ea a depășit toate limitele ... pentru că dacă o femeie, în ciuda faptului că tipul îi spune că s-a terminat, continuă să se culce cu el ... ei bine ... înseamnă că ea este fie nimfomană și nu este interesată de ce crede tipul despre ea sau are ceva cu capul. În cazul lui Jade, pariez pe ultima variantă. Nu i-am înțeles complet gândirea, iar când a început să intre într-o discuție cu alte personaje, ochii mi-au sângerat. O tânără de douăzeci și cinci de ani, viitoare avocat, și a arătat o lipsă completă de asertivitate și capacitatea de a gândi rațional.

 Nici Talon nu strălucește. Vulgar,crud și, de altfel, plictisitor. Nu mi-a plăcut comportamentul său inițial  față de Jade, pe care a tratat-o ca pe un gunoi care  putea fi folosit și aruncat.

O altă problemă este stilul autoarei, sau mai degrabă lipsa acestuia. Copiii de opt ani au o sintaxă mai bună decât Helen Hardt! Unele pasaje par absurde, iar conversațiile sexuale ale celor doi ...Autoarea a încercat să „transforme” această poveste erotică care navighează prin trecutul personajului principal în ceva mai profund, dar a făcut-o atât de prost încât, după primul fragment, știți ce s-a întâmplat și credeți-mă, nu mai doriți să știți nimic.

Pe scurt: această carte este atât de proastă încât este o pierdere de timp să o citești.  Vulgarisme care se găsesc pe fiecare pagină, scene de sex lipsite de orice ar trebui să conțină, o poveste care aspiră să fie erotică, dar care mie mi s-a părut vulgară.

Aceasta este prima și ultima mea întâlnire cu „opera” lui Helen Hardt, cu siguranță.