Jumatăte de război - Joe Abercrombie

An aparitie: 2016

Autor: Joe Abercrombie

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Nautilius

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 432

Joe Abercrombie ne aduce în "Jumătate  de război" sfârșitul aventurii începute de Yarvi în "Jumătate de Rege", care a parcurs un drum lung și greu de la statutul unui  sclav  la cel al unui cleric respectat. De data aceasta, povestea începe cu prințesa Skara martoră  la distrugerea familiei regale şi a poporul său, dar reușește să scape și decide să se pregătească și să conducă lupta (împreună cu noi aliați) împotriva amenințării  care vine din partea Marelui Rege. Pentru a atinge victoria finală părintele Yarvi pornește în căutarea unor arme ale elfilor și diferite personaje puternice se pregătesc pentru luptă, fiecare cu  motivații personale, dar cu o lecție comună pe care şi-o însuşesc: doar jumătate de război este impus cu arme ...

"Jumătate de război" este o lectură foarte interesantă  care vine să accentueze ideea că în război strategiile, alianțele și trădările pot cântări la fel de mult sau mai mult decât ciocnirile armate.

Orice se poate întâmpla ... de fapt, totul se întâmplă într-un crescendo de tensiune emotionala care ne copleșeşte ca un potop. Povestea este plină de răsturnări de situație, de asemenea, extrem de dramatice, o  poveste în care diferența dintre învingători și învinși devine  şi mai subțire și în care binele și răul au limite extrem de neclare.

Scopul scuză mijloacele? Atunci când mâinile lor vor fi pline de sânge, vor putea ei apoi să se întoarcă la plug? Când războiul  îşi culege victimele, supraviețuitorii reușesc să găsească puterea să privească spre viitor? Deci, mai multe întrebări cu care Joe Abercrombie ne confruntă... iar răspunsul, așa cum se întâmplă adesea, lasă un gust amar, deoarece adevărul nu este niciodată simplu.

Încărcat cu emoție, răsturnări de situație neașteptate, Abercrombie pune capăt  trilogiei "Marea Sfărâmată", cu un volum final, cu dialoguri și fraze lapidare care rezonează în mintea  cititorului plină de violență și sânge peste tot. După cum deja  a demonstrat în "Prima lege", Abercrombie este un as în a descrie bătălii, amintind fapte mari, creând imagini puternice în minţile  noastre, oferind o proză remarcabilă.

Unul dintre aspectele care mi-au atras atenția este cronologia poveştii. Fiecare carte continuă cu aceeași poveste, dar întotdeauna începând la câțiva ani după romanul precedent. Personajele principale, în jurul cărora se dezvoltă fiecare carte se schimbă și toate poveștile, la rândul lor , constituie povestea principală, începută în "Jumătate de rege".  Mi-a plăcut acest aspect pentru că  în fiecare carte cronicile, aventurile și experiențele acestor personaje, ne oferă o nouă perspectivă asupra  conflictului care leagă  volumele din trilogia "Marea Sfărâmată".

Așa cum s-a întâmplat  şi în "Jumătate de lume", avem trei personaje noi( Skara, Raith şi Koll) , care au apărut în  volumele anterioare, dar  care aici  ne spun povestea.  Noi știm personajele din cărțile precedente dintr -o altă perspectivă, am văzut cum reacționează alții la acțiunile lor: Thorn, Brand, Uthil, Rulf, Yarvi, Skifr și celelalte personaje…

Îmi plac personajele  acestei trilogii pentru că sunt atât de umane și pline de nuanțe și foarte carismatice, cu caracteristici care le fac unice. Vocea narativă este din  perspective diferite în funcție de cea a  personajului pe care se concentrează  autorul și este fascinant  să vedem  rolul fiecăruia separat, precum și interesele, cunoștințele sau doar sentimentele  după care se ghidează. Toată lumea este convinsă de situația lui, dar, în același timp, toţi au obiective care conduc fie să concureze  între ei fie să se ajute reciproc pentru modelarea acestor  povești diferite și rețeaua de conflicte create de Joe Abercrombie.

Un alt aspect care mi -a placut la  această carte în comparație cu volumele anterioare a fost că de data aceasta avem un  personaj antagonist  bine definit. În trecut , amenințarea a venit de la Marele Rege și consilierul său, bunica Wexen,  pe care nu i-am simţit ca pe nişte dușmani adevărați, deoarece eu nu i-am "văzut". Din fericire , în "Jumătate de război" Abercrombie prezintă un sinistru spadasin numit Yilling: un soldat însetat de sânge că venerează moartea și servește drept campion al Marelui Rege, comandant  al armatei. A fost un antagonist impresionant care l-am urât din momentul în care acesta a apărut și este o  ameniţare constantă pe tot parcursul romanului.

În acest volum de încheiere relicvele elfilor vor  avea un rol și mai mare. În volumele anterioare  am întâlnit frecvente  referiri la  războiul contra  Zeiţei, lumea imaginată de Abercrombie s-a născut dintr-o catastrofă care a dus la dispariția speciei dominante, "elfi." În "Jumătate de  război" va deveni evident că elfii sunt ființe umane, bărbați  din trecutul îndepărtat, la fel de vechi ca legendele. Ei au fost cei care au provocat mânia Zeiţei, un dezastru nuclear, care bântuie încă ruinele. Elfii suntem noi, iar magia Elfilor nu este altceva decât tehnologia. Mai mult decât atât, " Orice tehnologie suficient de avansată, nu se poate distinge de magie”, pentru a cita  pe Arthur C. Clarke, care este probabil sursa de inspiraţie a lui Abercrombie. Felul în care scriitorul reușește să introducă  tehnologia modernă într-o lume Vikingă este magnific, atât pentru abordarea mistică, cât și pentru modul în care  armele elfilor sunt incluse în poveste.

În cele din urmă, din moment ce suntem  la al treilea roman dintr-o trilogie, trebuie să ne întrebăm: finalul a fost satisfăcător? După părerea mea, da. Dar, dacă vă așteptați la un final și au trăit fericiti, sigur  veţi fi dezamăgiţi. Joe Abercrombie nu este genul care să încheie  ca în filmele Disney. Eu salut în mod special faptul că  la sfârșitul acestui roman  personajele prezintă o moralitate complexă și mai gri decât oricând - mai ales dacă ținem cont de faptul că acestă trilogie  este, în teorie, o carte pentru tinerii cititori. Îmi ridic pălăria în faţa lui  Joe Abercrombie pentru că nu a tratat cu condescendență grupul  căruia îi este  romanul său destinat.

Concluzie: complotul, personajele, setarea ... totul este foarte atent  conceput  de la început până la sfârșit, veţi dori ca povestea să  nu ajungă la final ... da, este una dintre acele povești ... Bucuraţi-vă  de ea !!

Alte  recenzii care te-ar putea interesa

 Jumătate de rege - Joe Abercrombie

Jumătate de lume - Joe Abercrombie

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis spre recenzie.

Jumătate de lume - Joe Abercrombie

             

An aparitie: 2016

Autor: Joe Abercrombie

Categoria: SF & Fantasy

Colectie: Nautilus

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 411

Joe Abercrombie  ne arată încă o dată că este un maestru contemporan al genului fantasy.

 În “Jumătate de rege” ne-am întâlnit cu Yarvi, cel mai tânăr fiu al regelui, care, din cauza unui defect la una din mâinile sale și incapacitatea ulterioară de a deveni un războinic decide să folosească cel mai mare dar pe care îl posedă, o inteligență sclipitoare, pentru a deveni un viitor cleric al regatului. Din nefericire, vestea că tatăl și fratele său au fost uciși și că Yarvi, va deveni noul rege  îl îndepărtează de planurile lui …

“Proștii  se umflă în pene cu ce vor realiza, în timp ce eroii acţionează. ”

          “Jumătate de  lume” a lui Joe Abercrombie este a doua carte a trilogiei “Marea Sfărâmată”, setată câțiva ani după evenimentele din prima carte, “Jumătate de rege ”.  Acum, Yarvi este  primul consilier al regelui și reginei, care de altfel este, de asemenea, mama lui, și este “ prins” în dificila arta de manipulare a faptelor și oamenilor care vin în contact cu viziunea "lui"  despre un viitor incert. Inteligent, aparent naiv și fragil este, de fapt forjat din oțel pur și cu o voință de neclintit.

Suntem într - un moment deosebit de sensibil pentru Împărăție, pare să se nască o alianță între Marele Rege și Grom-gil-Gorm, care împreună sunt gata să atace și să anexeze toate teritoriile învecinate. Situația este dramatică din toate punctele de vedere; mijloacele disponibile pentru apărare sunt insuficiente, iar Yarvi trebuie să găsească aliați dispuși să dea o mână de ajutor împotriva tiranului.

Complotul se învârte în jurul echipajului de pe corabia Vîntul de Sud, format din oameni care nu au nimic de pierdut şi care este dispus să meargă în ținuturi îndepărtate pentru a găsi ajutor. În  “Jumătate din lume”, îl însoţim pe  Yarvi în călătorie, dar mai ales  pe Thorn și Brand.

“- Pe zei! şopti Brand.

Ruinele elfilor erau adunate pe ambele maluri ale raului, turnuri ce se înălţau semeţe, blocuri şi cuburi, sticlă lăsată de elfi, acum sparta, strălucind când razele plâpânde ale soarelui se loveau de ea.

Râul Divin avea o albie atât de largă aici, incat era aproape ca un lac, cu dinţi de piatră sparţi şi degete de metal ieşind din apa puţin adâncă. Totul era acoperit cu plante agăţătoare, peste tot răsăreau mlădiţe de copaci, sufocate de grămezi de rugi străvechi. Nici o pasare nu ţipa, nici măcăr o insectă nu bazâia pe deasupra apelor nemişcate precum sticla neagra, doar câte o undă slabă acolo unde lamele vaslelor se cufundau în apa şi totusi lui Thorn i se facu pielea de gaină, căci se simţea de parcă era privită de la fiecare fereastra goală.

Toată viaţa fusese avertizată să nu se apropie de ruinele elfilor. Era singurul lucru asupra căruia mama si tatăl ei căzuseră mereu de acord. Oamenii riscau in fiecare zi să-şi facă navele să eşueze, apropiindu-se prea mult de coastele Gettlandului pentru a păstra distanţa faţă de insula bântuită, Strokom, de care Preotesele interziseră oricui sa se apropie. Boala pândea acolo, şi moartea, şi lucruri mult mai rele, caci elfii mânuiseră o magie suficient de puternică, încât s-o sfărâme pe Zeiţă şi să distrugă lumea.

Şi iată-i aici, patruzeci de oameni neînsemnaţi călare pe o crenguţă goala, vâslind prin mijlocul celor mai mari ruine ale elfilor pe care le vazuse Thorn vreodata.

- Pe zei! scânci Brand din nou, răsucindu-se ca să privească peste umar.

În faţa lor era un pod, daca un lucru de o asemenea dimensiune putea fi numit pod. Probabil că traversase râul, demult, într-un singur arc ameţitor, un drum îngust clădit între doua turnuri maiestuoase, fiecare dintre ele făcând din cel mai inalt turn din citadelă din Thorlby un pitic.”

Două voci narative, două puncte de vedere diferite, Thorn Bathu și Brand  au luptat toată viaţa lor să îşi îndeplinească visul de a deveni războinicii regelui, dar un incident nefericit distruge toate planurile lor și va forma o parte esențială a destinului lor.  Maturitatea pe care am observat-o la cei doi protagoniști este un deliciu. Mai mult decât atât , prezența romantismului, apărut în mod natural și , treptat, fără a fi un element important în poveste este fantastic.  

Thorn si Brand  mi-au plăcut de la prima pagină. Ei sunt foarte diferiţi  unul de altul, dar ambii au același scop. Thorn este o fată cu o personalitate  puternică ,  are mult curaj. Ea știe că nu este o fată obişnuită. Și Brand. Ce să spun eu despre Brand? Acest tip nu este doar frumos pe exterior, dar este , de asemenea , în interior. El caută să facă bine indiferent de costuri , deși de multe ori face bine, dar norocul nu e de partea lui. Împreuna cu Thorn ei formează o echipă mai ciudată. Sincer, ei se ceartă  la fel  de des ca câinele și pisică, dar treptat aceste certuri sunt gestionate  şi o prietenie frumoasă se leagă între ei , care îi determină să aibă încredere deplină unul în celălalt.

Yarvi  din” Jumătate  de Lume”  este foarte diferit de ceea ce am văzut în “Jumătate de rege”. În plus, deși saga Mării Sfărâmate nu are nimic de-a face cu  “Prima lege” relațiile dintre protagoniști săi, deși neintenționat  sunt destul de evidente, deoarece întregul trio de personaje principale, ne aminteşte de acţiunile personajelor din trilogia “Prima lege”. De exemplu, am găsit un Yarvi mai matur, devenit cleric cu drepturi depline, capabil de orice pentru a îşi îndeplini obiectivele și a cărui malformații  nu este un motiv să nu fie respectat de către unii și temut de alții. Cred că inchizitorul Glokta  ar fi mândru de el. Și atunci când Abercrombie reflectă la talentele ascunse ale  lui Brand nu ne amintim de  nordicul Logen, alias Nouă Degete ?

Psihologia fină a personajelor este de multe ori ceea ce lipsește în cărțile pentru tineri, dar aici este sarea şi piperul acestei poveşti. Scrisul lui Joe Abercrombie este în sine întotdeauna plăcut, atât de simplu și rafinat, amuzant și serios, cinic și ironic ... Cu acest al doilea volum, extinde universul său și pune totul în joc pentru marele război care se   anunţă.   Povestea  este mai izbitoare și autorul știe cum să joace la perfecțiune cu nervii și emoțiile noastre. Tensiunea este omniprezentă și sugerează, de-a lungul aventurii, evenimente serioase și riscuri permanente.  

Concluzia: Al doilea volum al acestei fresce epice în jurul Mării Sfărâmate și a Imperiului de Sud,  are toate ingredientele necesare unei poveşti de succes: lupte bune, un dram de romantism, acțiune în toate capitolele și o poveste care te face să nu te poți desprinde de pagini.

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa

 Jumătate de rege - Joe Abercrombie
Jumatăte de război - Joe Abercrombie

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Nemira. Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

Pasărea furtunii - Conn Iggulden

An aparitie: 2016

Autor: Conn Iggulden

Categoria: Literatura contemporana

Colectie: Suspans

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 520 

Un regat.

Două familii.

Treizeci de ani de război.

Secolul al XV -lea a fost un timp dominat de  război, discordie și mașinațiunile din Insulele Britanice. In cadrul acestui secol tumultuos a avut loc așa - numitul Război al celor Doua Roze (1455-1487), o luptă dinastică pentru putere între Casa de Lancaster și Casa de York, ale căror embleme erau doi trandafiri, unul alb și unul roșu, de aici și numele acestui conflict. Recunosc că știu aproape totul despre această perioadă fascinantă  (am citit mai multe cărţi despre  dinastia Tudor din secolul al XVI - lea), şi aşa se face că atunci când am văzut că editura Nemira a publicat acest roman, mi-am dorit foarte mult să ajungă şi în biblioteca mea  .
          "Pasărea Furtunii" este prima parte dintr - o trilogie în care autorul, Conn Iggulden, prezintă această perioadă interesantă din istoria Angliei. Acest prim roman aduce în atenţia noastra anii 1443-1454.

Povestea începe cu o scurtă scenă , la patul de moarte al lui Edward al III lea, a cărui urmași vor conduce Casele de Lancaster și York.  După aceste câteva pagini ne găsim proiectaţi  în anul 1443, în timpul domniei lui Henric al VI – lea. Atunci când Henric  al V lea  a murit lăsând brusc un  moștenitor de  câteva luni, Anglia a așteptat ca  fiul celui care a cucerit  o mare parte din Franța, să  câștige  lupte imposibile. Toată lumea așteapta  un războinic, dar Henric al VI-lea este departe de a fi fiul tatălui său. Crescut de călugări, Henric al VI-lea are o sănătate precară, atât mentală cât și fizică,  iar atunci când urcă pe tron vrea pace cu orice preț, dar acest un armistiţiu vine cu o mireasă franceză și cedarea teritoriilor Anjou și Maine. Britanicii au anexat ca  posesiuni proprii diferite părți ale teritoriului francez și  desigur, francezii nu au fost fericiți și au dorit să recupereze aceste terenuri. Dorinţa regelui pentru pace, manipulată de uneltirile lui Brewer, șeful spionilor, va conduce la realizarea căsătoriei cu Margaret de Anjou, unul dintre personajele mele preferate din roman.  Evident că am fost pe partea regelui Henric, mai ales după legătura cu Margaret, care este într - adevăr un personaj fascinant sosit din Franța. Ca adolescentă ea dezvaluie o femeie cu un caracter puternic, capabilă să -și apere soțul și să ajute în luarea deciziilor. Acesta este motivul pentru care am iubit-o pe Margaret: Dar, în Anglia, după cum știm, femeile puternice la putere nu au lipsit niciodată.

O mențiune specială pentru al doilea personaj preferat după Margaret: William Pole. Nu voi dezvălui prea mult pentru cei care încă citesc romanul. Este un personaj onest, bun, corect, din păcate, suferă un tratament cu adevărat injust (pentru el, am dorit cu adevărat să se schimbe istoria!).

Unul dintre succesele acestui roman  este abordare conflictului din perspective diferite: regală, mica nobilime, nobilii disidenţi care caută binele țării (un rege slab  nu poate face nici un bine țarii) , cea a rezidenților  englezi din Franța, care urmează să fie deposedați de pământurile lor... asfel încât cititorul are o viziune de ansamblu perfectă și completă. În timpul lecturii, am simţit simpatie mai degrabă pentru partea franceză, care, la urma urmei, a vrut să recupereze terenurile care au fost odată luate de la ei de britanici. În ceea ce privește intriga, totul depinde de ceea ce cunoaşteţi despre această perioadă. Dacă nu ştiţi cum a evoluat conflictul, aproape veţi trăi emoția de a nu ști ce se va întâmpla,  veţi fi prinşi  într - un vârtej de intrigi, trădare, revolte și revendicări! Este de remarcat faptul că autorul s-a documentat bine  privind perioada istorică și a reușit să transfere pe  hârtia nu numai faptele specifică, dar, în general, intreaga atmosfera a timpului.

"Pasărea Furtunii"  este un roman cu o  poveste cu personaje bune, atât reale cât și fictive. Toate personajele sale sunt bine conturate, credibile și atractive în ochii cititorului Printre cele mai importante personaje reale este Henric al VI lea, rege al Angliei. Un rege cu probleme grave de sănătate, personaj bolnav, slab, mic ... Atribute  care nu îl ajută în domnia lui. Aproape toată munca lui va fi îndeplinită de Ducele de Suffolk și Derry Brewer, un personaj fictiv foarte  bine creionat. Un personaj care are un rol principal pe tot parcursul romanului și câștigă simpatia noastră treptat.  De asemenea, personaj real este şi Margaret de Anjou, soția regelui. Căsătoria lor ar fi trebuit să aducă  pacea între Franța și Anglia. Dar nu  s-a întâmplat acest lucru . Ea se căsătorește  cu regele, așteptându-se la o viață confortabilă și fericită. Dar nici  aici nu a fost cazul. Atunci când află care este slăbiciunea soțului ei, va realiza că nu se poate aștepta să o protejeze…

De asemenea, demn de remarcat este Ducele de York, un personaj care este întotdeauna în așteptare pentru a profita de cea mai mică greșeală a lui Henric al VI-lea.

Un rol important îl va avea, de asemenea, poporul, oamenii simpli. Mai ales coloniștii englezi care au avut de suferit  după ce nobilii au uitat de ei, în timp ce armata franceză i-a alungat din  Franţa. Printre aceştia întâlnim pe  Jack Cade, un personaj real, care conduce o revoltă populară în anul 1450 și Thomas Woodchurch, un personaj creat de autor și  care a servit pentru a reda durerea coloniștilor englezi nevoiți să își părăsească locuințele, care își pierd țara ... tot ce au agonisit …

Pe scurt: O poveste plină de intrigi, trădare, răzbunare, moarte ... O poveste care  ne captează atenția din primul moment și știe să mențină tensiunea până la sfârșitul romanului. 

Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte!

Fata cu toate darurile - M.R. Carey

An aparitie: 2016

Autor: M.R. Carey

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Nautilius

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 416

"Nu toata lumea care arata uman este uman"

        "Fata cu toate darurile" este romanul de debut al lui MR Carey.  În prima sa operă literară, Carey surprinde cu o poveste de groază care flirtează cu distopia. Un thriller interesant, a cărui temă deja saturată a fost ceva surprinzător.

 Romanul are setat complotul într-o lume post-apocaliptică, unde oamenii au fost aproape decimaţi de o pandemie, care își are originea în ciuperci și spori, ce au transformat majoritatea omenirii în Flămânzi. Cu toate acestea,  în unele  baze militare, oamenii de ştiinţă cercetează evoluţia virusului: modul în care s-a răspândit şi cum ar putea oamenii să se vindece. Subiecţii studiului sunt nişte  copii speciali, care nu sunt  ca toți ceilalți. Iar acești copii sunt foarte inteligenți, dar au nevoie să fie legați de scaunele lor. În cazul în care unul din copii  s-ar dezlega,  ar putea avea loc ceva teribil. Și printre ei este Melanie, copilul nostru protagonist.

Melanie,  este un personaj pe care este imposibil să nu  îl iubeşti, deoarece are acea spontaneitate și fluența tipică unui copil de 10 ani. Melanie, este o fată care transmite inocenţă. In ciuda faptului ca  are o inteligență ciudată, un geniu, ignoră faptele care îi sunt prezentate în fiecare zi. Răspunsurile la întrebările și preocupările  sale sunt toate disponibile, trebuie doar să conecteze punctele, dar Melanie este atât de pură încât nu poate asimila realitatea.Această lipsă de răutate este ceea ce face  din  Melanie un copil minunat. Chiar știind că fata este o "cutie a Pandorei", cititorul devine atașat de  acesta.

"Melanie îşi spune: atunci când visele devin realitate, realitatea ta se modifică. Nu mai eşti persoana care a avut acele vise, aşa că ai senzaţia că auzi ecoul unor întâmplări de demult. "

  În "Fata cu toate darurile"  intriga se învârte în jurul emoțiilor  umane, abilitatea de a iubi ceva diferit de tine, într-un mediu ostil. Modificările fizice, neurologice și comportamentale ale  celor infectaţi sunt de asemenea importante, dar descoperim toate detaliile pe parcursul lecturii.

  Perspectiva lui Carey pe tema zombie este inovatoare, dacă adăugăm un grup de personaje bine structurate și un protagonist de care este ușor  să ne atașăm, este imposibil sa nu definim "Fata cu toate darurile" un roman excelent. Fiecare aspect  este tratat cu mare atenţie, nu există defecte logice în complot și epidemia, factorul declanșator, fictiv, este justificată științific. Ciupercile există în natură, afectează  numai furnicile și autorul pur și simplu imaginează o evoluție. Originea patologiei prezentate de autor este foarte creativă. Bineînțeles, că nu este ceva neexplorat, același agent patogen (Ophiocordyceps unilateralis) și un scenariu similar au fost folosite ca temă într-un joc, dar abordarea este diferită.

 Povestea este, de asemenea, o rescriere a mitului Pandorei, povestea preferată a Melaniei. Pandora înseamnă "toate darurile", și Melanie are toate darurile necesare pentru a o ajuta să facă alegerile corecte,  din  dorința de a învăța și de a înțelege, de a îşi folosi propria judecată .

"Fata cu toate darurile" nu este o carte care te plictiseste,  ci o carte  în care, fără să realizezi, vei fi aspirat de evenimente. Este o poveste cu multe mistere, care aduce în atenţia noastră probleme vitale, cum ar fi prietenia, obsesia și dezbaterile etice și morale. Atât povestea, personajele, necunoscutele cu care ne confruntăm,  cât şi dezvoltarea complotului,  finalul m-au fascinat.  Ritmul narativ este implacabil, capabil să insufle acel sentiment de risc și aventură, care  din poveștile de acest gen cu siguranță nu poate lipsi!

 O recomand chiar și celor care nu le place exact genul, sau oricui are nevoie de o lectură diferită decât cea obișnuită. Și mai ales dacă vă plac  zombi, scenarii apocaliptice și complicate ... ei bine, atunci  nu poți lăsa să îţi scape !

  Aspecte pozitive: originalitatea povestii, personaje complexe și finalul.

 Aspecte negative: uneori poate fi un pic mai lentă spre mijlocul cărții.

 Câteva fragmente din "Fata cu toate darurile"

"Ştii cum se zice: nu cheltui tot ce ai, mâine nu ştii de ce dai. Ophiocordyceps nu înghite pe nerăsuflate întregul sistem nervos al victimei. Dar dacă vreuna dintre creaturile astea, pe care tu le consideri elevii tăi, simte miros de carne de om, de feromoni umani, atunci vei avea de-a face cu ciuperca. Primul lucru pe care îl va face va fi să-şi consolideze controlul asupra cortexului şi a reflexului primitiv de hrănire. Se răspândeşte mai cu seamă prin salivă. Muşcătura hrăneşte organismul-gazdă şi, în acelaşi timp, împrăştie infecţia. "

"Cureaua este în aşa fel concepută că nu au nevoie să îşi mişte mâinile prin faţa ei. Câteodată Melanie spune: „Nu muşc”. E o glumă, dar oamenii Sergentului nu râd niciodată. "

"Melanie ridică din umeri. Nu vrea să-i spună. Este drumul pe care l-a memorat, de la laboratorul doamnei doctor Caldwell şi până la scara care coboară în Bloc. Până la scara spre celula ei. Este drumul spre casă şi l-a desenat chiar dacă ştie că niciodată nu va mai ajunge acolo, niciodată nu va mai sta în clasă alături de ceilalţi copii. Ştie că locul căruia îi spune casă a devenit doar o amintire şi că niciodată nu va mai fi real. "

Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte!

Fratele Grimm - Craig Russell

An aparitie: 2007

Autor: Craig Russell

Categoria: Carti thriller

Editura: RAO

Nr. Pagini: 384

“Fratele Grimm” este un roman  politist care are ca un punct de plecare basmele culese de Frații Grimm. Este cunoscut faptul că aceste relatări  sunt diferite de versiunea îndulcită Walt Disney. Diferitele versiuni de basme au fost povești  care alertau și avertizau,  poveşti care condensau înțelepciunea populară și ,de asemenea , temerile lor. Sensul lor real este ascuns și a fost dezbătut timp de secole. În acest roman polițist basmele sunt bine introduse în complot, marcând geneza unei serii de crime care au loc în Hamburg. Jan Fabel(bine, o anagrama a cuvântului fabulă, Russell  este amuzant)  si echipa sa vor trebui să folosească toate resursele de care dispun și mintea lor  pentru a se confrunta cu acest criminal psihopat. Un profesor, un scriitor și  un ex-iubit par a fi principalii suspecți ai acestor crime. Pot ei, Fabel si echipa sa,să gaseasca dovezi pentru a incrimina pe unul dintre ei complet? Vor preveni mai multe decese? Sau se vor prăbuși sub presiunea cazului și pierderilor recente din  echipa? Ce  doreşte să demonstreze criminalul?

Deşi cartea ca un întreg este uluitoare ceea ce m-a fascinat cel mai mult a fost construcția narațiunii și cercetările despre  simbolistica basmelor și modul în care acestea pot fi percepute de societatea noastră. Spre deosebire de primul volum, personajele sunt mai bine definite, descoperim personalitatea lor pe masură ce cresc. Grupul lui Fabel este eterogen, combativ și  bine sudat, cu toate că toţi suferă  după moartea violentă a unuia din membri în timpul unei misiuni anterioare.

Pe scurt: Am găsit această carte genială. Acesta ar trebui să captiveze pe cei care apreciază atât thrillerele cât şi  lumea basmelor şi simbolistica lor. Acest roman face parte dintr - o trilogie despre poliție, mituri scandinave și credințe. Cei care s-au bucurat de volumul anterior nu vor fi dezamăgiți de acesta.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

Vulturul însângerat - Craig Russell

Vecinul - Lisa Gardner

An aparitie: 2011

Autor: Lisa Gardner

Categoria: Literatura Universala

Editura: LITERA

Nr. pagini: 560

Sunt mereu încântată să citesc un roman care aparţine genului polițist. Nu  am citit niciodată ceva de Lisa Gradner, dar laudele pe care alți cititori le aduc autoarei m-au făcut curioasă.

"Vecinul" este o carte cu un ritm mult mai potolit decât alte cărți de acest gen  pe care le-am citit recent, dar nu mai puțin interesantă. Subiectul ? Se pare că o femeie tânără dispare, iar soţul este principalul suspect. O familie despre care toţi cred că este perfectă. Micuţa Ree, fetiţa de 4 ani a cuplului, poate fi singurul martor, dar  este atât de speriată încât nu vrea să vorbească cu nimeni…

Personajele sunt mature și învăluite în mister, care se îngroașă o data cu evoluția poveştii. Noi inițial  facem cunoştinţă cu o familie fericită, cu care vecinii simpatizează până când vom deveni conștienți de faptul că totul este o fațadă și că realitatea este mai neagră decât ne imaginăm. Fiecare personaj are un trecut ascuns pe care cititorul  îl descoperă pe măsură ce avansează cu lectura. Ceea ce face cartea chiar mai captivantă.

Scrisă într-un mod simplu, această carte prezintă o poveste bine structurată, cu o bună caracterizare a personajelor implicate. Autorul  descrie cu  relativă ușurință emoțiile trăite și starea de spirit, întotdeauna lăsând loc de îndoială pentru cititor, în special în raport cu cel care este principalul suspect.

Stilul scriitoarei Lisa Gardner și imaginația bogată, cu o iubire absolută pentru detalii, descrierile celor mai mici detalii ale vieții de zi cu zi mi-au plăcut foarte mult. Construiește personajele prin acțiunile lor, cu o tehnică care debutează cu  un detaliu privind percepția unei stări de spirit, un lucru din trecut care bântuie prezentul. Autoarea  pare să  manifeste un interes profund asupra actelor de violență comise asupra copiilor și mecanismelor de funcţionare a justiției americane. De asemenea,  este foarte critică cu privire la sistemul mass-media american, gata să speculeze tragediile pentru a îşi ridica pur și simplu ratingul.
           Romanul este foarte bine construit. Capitolele  se derulează rapid, nu există nici un moment de plictiseală, sunt multe răsturnări de situație și totul se transformă, atunci când te aștepți mai puţin. Ipotezele noastre sunt verificate în câteva secunde, certitudinile se sfărâma și totul este refăcut. Mi -a plăcut că autoarea  alege să ne trimită pe o cale greșită. Am luat jocul în serios, conducând propria mea anchetă. Am ghicit o parte din mister, dar nu prea mult. Am fost uimită de final, surprinzător până la   sfârşitul romanului. N-am fost dezamăgită. Această carte, în plus față de a fi surprinzătoare și captivantă, lasă un sentiment ciudat, odată lecturată. Nu o putem uita, ne face să ne gândim la viață, la  pericolele internetului și nebunia oamenilor. Acest lucru este cu adevărat înfricoșător.

Ceea ce mi-a plăcut și care cred că face  această carte atât de interesantă este misterul care rămâne pe tot parcursul narațiunii. Un alt lucru care mi-a placut foarte mult la această carte a fost fără nici o îndoială că autorul a narat alternativ din punctul de vedere al detectivului, victimei și a suspectului principal, provocând cititorul care are mai multe perspective ale poveştii și cunoaşte experiențele fiecăruia dintre aceştia, experienţe care i-au adus în  punctul în care sunt .

Concluzia: "Vecinul are toate ingredientele unui thriller bun: secrete, minciuni, manipulări şi monstruozități"

"M-am întrebat mereu ce simt oamenii în ultimele lor ore de viaţă. Ştiu ei

oare că va urma ceva îngrozitor? Presimt tragedia care pluteşte în aer şi îi

adună în jurul lor pe cei dragi? Sau este unul dintre acele lucruri care, pur şi simplu, se întâmplă? "

Suflete pustiite - Karin Slaughter

An aparitie: 2011

Autor: Karin Slaughter

Categoria: LiteraturaUniversala

Editura: HARDCOVER&PAPERBACK

Nr. pagini: 432

Îmi plac romanele poliţiste pentru că autorii știu cum să creeze suspans și mă țin în agonie de la prima pagină până la ultima.  Acest roman  nu este o excepție. Dupa ce am terminat de citit  seria Grant County, scrisă tot de Karin Slaughter , am început să citesc cea de a doua serie a scriitoarei care are ca personaj principal, un polițist atipic al Biroului de Investigații Georgia. “Suflete pustiite” este a doua carte din seria Atlanta.

 Thriller - ul se deschide cu un capitol, un prolog, cu un impact emoțional puternic. O femeie  ajunge acasă, dar în interior se confruntă cu o descoperire şocantă: Fiica sa, care ar trebui să fie la școală, este într - o baltă de sânge și un bărbat cu un cuțit plin de sânge este deasupra ei. Abigail , mama fetei, lupta cu ceea ce ea crede că ar  fi ucigaşul fiicei sale Emma și - l omoară cu mâinile goale. Ce mama are  această posibilitate şi nu ar face-o ? Nu este doar o chestiune de auto-apărare, ci reacția cea mai previzibilă a unei femei care a pierdut ceea ce iubeşte  cel mai mult pe lume.  Şocul femeii crește atunci când descoperă că trupul fetei nu este cel al fiicei sale,  care cu toate acestea, a dispărut.

Acesta este inceputul unei poveşti elocvente , care captivează și  ţine prizonier cititorul de la prima pagină.

"Suflete pustiite" este  un thriller foarte captivant, un roman incitant,  în care cititorii vor fi în măsură să empatizeze permanent cu agentul special Will Trent, un personaj diferit de investigatorii obișnuiți. Will este un polițist grozav, extrem de inteligent și intuitiv. A avut o copilărie dificilă și se confruntă cu o dizabilitate neobișnuită. Are o formă  severă de dislexie, care nu îi permite să citească cuvintele, deoarece literele îşi schimbă ordinea. Acest lucru este ceva pentru care el  se simte profund rușinat.  Se subestimeaza in timp ce cariera sa este foarte impresionantă. Felul în care reușește să îşi depăşească trecutul și problemele sale,dar  și tenacitatea de care dă dovadă,  îl face o ființă aparte. Acest caz este deosebit de complicat, nu numai din cauza lipsei de dovezi și indicii, dar și pentru că Will este forțat să se confrunte cu fantomele trecutului său ca copil orfan, și chiar și problema dislexiei   care nu îi dă pace.
           Un alt personaj important este detectivul ODA ( din Departamentul de Poliţie Atlanta) Faith Mitchell. Ea este o femeie tânără de 33 de ani şi are un fiu de 18 ani pe nume Jeremy. L-a avut  pe fiul său, la vârsta de 14 ani și de atunci i-a fost foarte dificil. Este o femeie puternică, care nu renunță chiar în fața misoginismului de care dau dovadă ceilalți polițiști.

Ultimul personaj major este Amanda Wagner. Ea este şefa lui Will la GBI. Este unul dintre puținii oameni care cunosc secretul lui Will, cu toate acestea, ea îi permite să continue să lucreze pentru ea. 

Karin Slaughter a creat o atmosferă întunecată, apăsătoare, pe care o menține pe tot parcursul complotului, chiar și atunci când ancheta pare  că stagnează, pentru ca foloseşte un narator omnisicient și acest lucru ne permite să cunoaștem pe de o parte, ceea ce se întâmplă în casa familiei Campano şi pe de altă parte urmărim îndeaproape  ancheta care se desfasoară.

Ritmul este rapid, stilul fluid și presărat cu accente de umor. Nu m-am plictisit nici un minut  pentru că  intriga este foarte fascinantă şi nu avem nici o idee despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.  Statul în care sunt stabilite toate evenimentele romanului este Georgia. De fapt, orașul în care  au loc crimele și investigația este Atlanta, capitala statului Georgia. De asemenea , oraşul Atlanta ,  în roman este numit "... unul dintre orașele cele mai violente din America de Sud".

Ce mi -a plăcut cel mai mult la această carte?

Complotul  care creează dependență. Este un thriller care curge, dacă te concentrezi pe originalitatea evenimentelor care vin să investigheze abisul sufletului uman. Stilul neobosit și împărțit în trei părți principale, în ordine cronologică, care marchează trecerea celor trei zile ale anchetei, este funcțional și proporțional cu implicarea la care se ajunge, în timp ce se insinuează îndoieli, suspecții sunt prezentaţi, familia este investigată, vin primele rezultate ale anchetei , au loc noi cercetări și interogării.

Concluzia: Un thriller plin de emoție, violență, acțiune și intrigi. Un roman care după cum ați văzut, nu este primul din serie și are un personaj destul de evoluat, o carte care trebuie citită cu atenție, în scopul de a descoperi indiciile  care duc la criminal.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

Furie oarba - Karin Slaughter

“Suflete pustiite” mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi online, Libris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi .