An aparitie:
2016
Autor: Joe
Abercrombie
Categoria:
Literatura Universala
Colectie: Nautilius
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 432
Joe Abercrombie ne aduce în
"Jumătate de război" sfârșitul
aventurii începute de Yarvi în "Jumătate de Rege", care a parcurs un
drum lung și greu de la statutul unui
sclav la cel al unui cleric
respectat. De data aceasta, povestea începe cu prințesa Skara martoră la distrugerea familiei regale şi a poporul său, dar reușește să scape și decide să se pregătească și să
conducă lupta (împreună cu noi aliați) împotriva amenințării care vine din partea Marelui Rege. Pentru a
atinge victoria finală părintele Yarvi pornește în căutarea unor arme ale
elfilor și diferite personaje puternice se pregătesc pentru luptă, fiecare cu motivații personale, dar cu o lecție comună pe care şi-o însuşesc: doar
jumătate de război este impus cu arme ...
"Jumătate de război" este o lectură
foarte interesantă care vine să
accentueze ideea că în război strategiile, alianțele și trădările pot cântări
la fel de mult sau mai mult decât ciocnirile armate.
Orice se poate întâmpla ... de fapt, totul se
întâmplă într-un crescendo de tensiune emotionala care ne copleșeşte ca un
potop. Povestea este plină de răsturnări de situație, de asemenea, extrem de
dramatice, o poveste în care diferența
dintre învingători și învinși devine şi
mai subțire și în care binele și răul au limite extrem de neclare.
Scopul scuză mijloacele? Atunci când mâinile
lor vor fi pline de sânge, vor putea ei apoi să se întoarcă la plug? Când
războiul îşi culege victimele, supraviețuitorii reușesc să găsească puterea să
privească spre viitor? Deci, mai multe întrebări cu care Joe Abercrombie ne
confruntă... iar răspunsul, așa cum se întâmplă adesea, lasă un gust amar,
deoarece adevărul nu este niciodată simplu.
Încărcat cu emoție, răsturnări de situație
neașteptate, Abercrombie pune
capăt trilogiei "Marea Sfărâmată", cu un volum
final, cu dialoguri și fraze lapidare care rezonează în mintea cititorului plină de violență și sânge peste
tot. După cum deja a demonstrat în "Prima lege", Abercrombie este un as în a descrie bătălii,
amintind fapte mari, creând imagini puternice în minţile noastre, oferind o proză remarcabilă.
Unul dintre aspectele care mi-au atras
atenția este cronologia poveştii. Fiecare carte continuă cu aceeași poveste,
dar întotdeauna începând la câțiva ani după romanul precedent. Personajele principale,
în jurul cărora se dezvoltă fiecare carte se schimbă și toate poveștile, la
rândul lor , constituie povestea principală, începută în "Jumătate de rege". Mi-a plăcut acest aspect pentru că în
fiecare carte cronicile, aventurile și experiențele acestor personaje, ne oferă
o nouă perspectivă asupra conflictului
care leagă volumele din trilogia "Marea
Sfărâmată".
Așa cum s-a întâmplat şi în "Jumătate de lume", avem trei personaje noi( Skara, Raith şi Koll) , care au apărut în volumele anterioare, dar care aici
ne spun povestea. Noi știm
personajele din cărțile precedente dintr -o altă perspectivă, am văzut cum reacționează
alții la acțiunile lor: Thorn, Brand, Uthil, Rulf, Yarvi, Skifr și celelalte
personaje…
Îmi plac personajele acestei trilogii pentru că sunt atât
de umane și pline de nuanțe și foarte carismatice, cu caracteristici care le
fac unice. Vocea narativă este din
perspective diferite în funcție de cea a
personajului pe care se concentrează autorul și este fascinant să vedem rolul
fiecăruia separat, precum și interesele, cunoștințele sau doar
sentimentele după care se ghidează.
Toată lumea este convinsă de situația lui, dar, în același timp, toţi au
obiective care conduc fie să concureze
între ei fie să se ajute reciproc pentru modelarea acestor povești diferite și rețeaua de conflicte
create de Joe Abercrombie.
Un alt aspect
care mi -a placut la această carte în
comparație cu volumele anterioare a fost că de data aceasta avem un personaj antagonist bine definit. În trecut , amenințarea a venit
de la Marele Rege și consilierul său, bunica Wexen, pe care nu i-am simţit ca pe nişte dușmani
adevărați, deoarece eu nu i-am "văzut". Din fericire , în "Jumătate de război" Abercrombie prezintă un
sinistru spadasin numit Yilling: un soldat însetat de sânge că venerează
moartea și servește drept campion al Marelui Rege, comandant al armatei. A fost un antagonist impresionant
care l-am urât din momentul în care acesta a apărut și este o ameniţare constantă pe tot parcursul
romanului.
În acest volum de încheiere relicvele elfilor
vor avea un rol și mai mare. În volumele
anterioare am întâlnit frecvente referiri la războiul contra Zeiţei, lumea imaginată de Abercrombie s-a
născut dintr-o catastrofă care a dus la dispariția speciei dominante, "elfi."
În "Jumătate de război"
va deveni evident că elfii sunt ființe umane, bărbați din trecutul îndepărtat, la fel de vechi ca
legendele. Ei au fost cei care au provocat mânia Zeiţei, un dezastru nuclear,
care bântuie încă ruinele. Elfii suntem noi, iar magia Elfilor nu este altceva
decât tehnologia. Mai mult decât atât, " Orice tehnologie suficient de avansată, nu se poate distinge de magie”, pentru a cita pe Arthur C. Clarke, care este probabil sursa
de inspiraţie a lui Abercrombie. Felul în care scriitorul reușește să
introducă tehnologia modernă într-o lume
Vikingă este magnific, atât pentru abordarea mistică, cât și pentru modul în
care armele elfilor sunt incluse în poveste.
În cele din
urmă, din moment ce suntem la al treilea
roman dintr-o trilogie, trebuie să ne întrebăm: finalul a fost satisfăcător?
După părerea mea, da. Dar, dacă vă așteptați la un final și au trăit fericiti,
sigur veţi fi dezamăgiţi. Joe
Abercrombie nu este genul care să încheie
ca în filmele Disney. Eu salut în mod special faptul că la sfârșitul acestui roman personajele prezintă o moralitate complexă și
mai gri decât oricând - mai ales dacă ținem cont de faptul că acestă
trilogie este, în teorie, o carte pentru
tinerii cititori. Îmi ridic pălăria în faţa lui
Joe Abercrombie pentru că nu a tratat cu condescendență grupul căruia îi este romanul său destinat.
Concluzie:
complotul, personajele, setarea ... totul este foarte atent conceput
de la început până la sfârșit, veţi dori ca povestea să nu ajungă la final ... da, este una dintre
acele povești ... Bucuraţi-vă de ea !!
Alte recenzii care te-ar putea interesa
Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis spre recenzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu