Un puzzle macabru - Nadine Matheson

Categoria:Carti thriller

Autor: Nadine Matheson

Editura: NICULESCU

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 528

 

Ni se pare că nimic nu ne mai poate surprinde.

Și atunci întâlnim o altă față a răului care scutură pereții bulei noastre morale.

Citind „Un puzzle macabru”, nu pentru prima dată, m-am întrebat dacă răul a fost întotdeauna în noi sau dacă se naște din umbra evenimentelor crude care de-a lungul anilor au marcat pe cineva care devine un criminal.

Cum se face că unii oameni, după ce au fost bătuți de viață, se ridică și își cultivă și mai mult sensibilitatea, în timp ce alții decid să devină monștri?!

Personajul principal al romanului scris de Nadinei Matherson este inspectorul Anjelica Henley. Aceasta aproape că a plătit cu viața pentru capturarea unui astfel de monstru în trecut. Acum crimele sale sunt copiate de o persoană necunoscută care, la fel ca modelul său, îi face mare plăcere să arunce bucăți din cadavre prin Londra. Cum este posibil acest lucru când ucigașul este în spatele gratiilor? Olivier (ucigașul prins de Anjelica) nu este mulțumit de faptul că cineva îl imită și ia lucrurile în propriile mâini. Ucigașul puzzle și imitatorul lui încep un fel de joc, pe care Henley încearcă să-l oprească.

Vârtejul evenimentelor captivează cititorul încă de la primele pagini și îl conduce printr-o investigație dificilă și complicată. Urmărim un psihopat care răspândește frica. Întunericul se revarsă pe fiecare alee, iar anxietatea ne împresoară la fiecare pas. Numărul victimelor crește. Atmosfera este sufocantă. Împreună cu anchetatorii, călătorim pe străzile Londrei pentru a rezolva acest puzzle complicat și pentru a-l prinde pe ucigașul viclean.

Am urmărit cu răsuflarea tăiată soarta personajelor și mersul anchetei. Am încercat să-mi dau seama ce se întâmplă aici și să rezolv misterul. Din păcate, am fost dusă în eroare de multe ori. Recomand citirea cu mare atenție, pentru că aici contează fiecare detaliu, chiar și aparent nesemnificativ.

           Aspecte pozitive:

• Intriga acestei cărți este originală. Nu am citit niciodată o poveste despre crime în care un criminal în serie își vânează adeptul.
• Mi-a plăcut foarte mult periferia Londrei ca decor, cu străzi înguste și întunecate, clădiri goale izolate …
• Cel mai mult mi-a plăcut de Ramouter, care dă 100% la jobul lui și este o persoană foarte drăguță, dar este tratat într-un mod foarte stereotip, mai ales la început, drept „stagiarul prost”.
• Dialogurile dintre personaje sunt clare și distincte. Ca cititor, am simțit că stau în aceeași cameră cu detectivii și îi văd vorbind între ei de aproape.
•  Ce mi-a plăcut foarte mult la carte a fost stilul de scriere. Este frumos și ușor de citit. De asemenea, este foarte detaliat, așa că vă puteți imagina foarte clar.

                        Aspecte negative:

• Există descrieri destul de detaliate ale cadavrelor dezmembrate,așa că nu este o carte pentru cititorii sensibili sau pentru cei cărora le place să mănânce în timp ce citesc.
• Întrebarea despre cum obține imitatorul informații pe care doar ucigașul puzzle și poliția le cunosc, rămâne fără răspuns. Aceasta nu este doar o eroare logică, ci și un punct care pune sub semnul întrebării întreaga premisă a cărții.
• Viața de cuplu și sentimentele lui Henley au fost mai mult în prim-plan decât cazul în sine.
• L-am găsit pe Rob, soțul lui Henley, foarte, foarte neplăcut. Așa a fost de la început, dar pe măsură ce cartea progresa l-am găsit din ce în ce mai rău. Pur și simplu nu mi-a plăcut deloc stilul lui.
• Există multe personaje secundare, care mi-au plăcut mai mult decât Henley. Dar în afară de stagiarul Ramouter, ele rămân în cele din urmă destul de palide.
• Lipsește cu desăvârșire și punctul de vedere al imitatorului, ceea ce pentru mine este pur și simplu parte dintr-un thriller bun.
• Principalul antagonist al romanului – Olivier- pare supraomenesc de inteligent și fermecător, dar asta nu ar trebui să-l facă nemuritor. (Din câte îmi amintesc, Holmes și Moriarty au căzut în cascada Reichenbach în volumul 1...)
• Și vorbind despre Sherlock Holmes, asta nu a fost singura asemănare cu alte romane polițiste, thrillere pe care le-am citit. Uneori mă întrebam dacă autoarea și-a inclus și propriile idei. Iată doar câteva dintre aspectele pe care le-am văzut de prea multe ori: criminalul carismatic din închisoare care este vizitat de anchetatori (salutări de la Hannibal Lecter), crima după cele trei maimuțe care nu văd, aud nimic, nu spun nimic, femei disperate sexual care tânjesc după criminalul carismatic și îi scriu scrisori de dragoste etc
• Am remarcat, de asemenea, că au fost menționarea numele multor mărci: anchetatorii nu aveau un smartphone, aveau un iPhone, mănâncă mici fast-food, mănâncă McDonald's, nu beau apă, se bea Evian... E un roman și nu o reclamă, cel puțin așa credeam eu când am început romanul.
• Finalul a fost, de asemenea, prea deschis pentru mine. Mi-au rămas multe întrebări fără răspuns, așa că presupun că va exista o a doua parte care începe imediat după volumul 1.

Nebuni din dragoste - Lyssa Kay Adams

Categoria:Romane de dragoste/ Carti romantice

Autor: Lyssa Kay Adams

Editura: LEDA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 384

 

 ”Nebuni din dragoste” este al treilea volum din seria ”Clubul de carte secret al domnilor” de Lyssa Kay Adams. Povestea îi urmărește pe Noah, liderul unei companii de securitate cibernetică, și pe Alexis, proprietara unei cafenele care este și un refugiu pentru femeile victime ale hărțuirii sexuale. Alexis și-a transformat afacerea într-un loc sigur după ce a dezvăluit că a fost victimă a hărțuirii.

Alexis și Noah sunt cei mai buni prieteni. Confidenți, vorbesc în fiecare zi despre orice, împărtășind pasiuni specifice tocilarilor, pizza și zâmbete. Și sunt nebuni de îndrăgostiți unul de celălalt. Ceea ce, desigur, când vine vorba de prieteni, este complicat.

Când o persoană necunoscută din trecutul lui Alexis apare cerându-i ajutorul, în viața ei și a lui Noah apar conflicte, ies la suprafață resentimente vechi și multe temeri ascunse.

Mi-a plăcut prima parte a poveștii. M-am distrat foarte mult cu pisica morocănoasă a lui Alexis de care Noah era speriat de moarte. De asemenea mi-au placut și părțile cu Mack, care își organizează nunta și toate scenele care implică acest aspect au fost hilare.

”Nebuni din dragoste mi s-a părut că seamănă cu o telenovelă mexicană. Personajele sunt mature, dar au conflicte asemenea unor adolescenți. Alexis și Noah, din prima clipă, sunt confidenți. Ei vorbesc despre orice; cele mai mari temeri și nesiguranțe ale lor, vinovăția și durerea pe care le poartă. Este o relație frumoasă, bazată pe onestitate și prietenie. Și există acea dragoste ascunsă în inimile fiecăruia dintre ei și teama de a o lăsa să înflorească, pentru că „voi pierde această persoană dacă știe că o iubesc”. Și este minunat când autorul explorează acest aspect până la limita suferinței. Există acea incredibilă ardere lentă, nerăbdare, privirile, dorința de a comite o nebunie. Numai că Lissa s-a grăbit și Alexis și Noah sunt foarte imaturi. Și da, știu, sunt mulți adulți cu personalitate de copil care și-au pierdut suzeta preferată. Dar, Doamne, nu-mi vinde relația lor de prietenie ca pe ceva matur când nu este!

Lipsa dialogului, care creează conflictul dintre cei doi, este frustrant, iar modul în care acesta se rezolvă singur și apoi revine să-i tulbure devine o repetiție plictisitoare. Nu mai am răbdarea să citesc romanțe cu conflicte bazate pe „dacă vorbești 1 minut, rezolvi asta”.

Problema cu trecutul lui Alexis este destul de interesantă. Mi-aș fi dorit doar să fi văzut mai multe resentimente din partea ei. Tatăl care nu a vrut niciodată să aibă de-a face cu ea are nevoie deodată de un rinichi. Și ea se gândește să doneze. Mama ei s-a luptat toată viața pentru a o întreține, a murit de cancer pe care l-a descoperit târziu din lipsă de bani pentru programările medicale și unde era tatăl ei? Apoi, deodată, apare un tată și, uau, trebuie să ajute. Îmi doream o protagonistă care să spună nu și să nu se răzgândească, dar evident, nu asta o să găsim într-o poveste de dragoste, roz bombon.

Și Noah este...? Personajul tipic masculin care este un înger pentru fată și un ticălos pentru toți cei din jurul lui. M-am săturat de astfel de personaje. Un bărbat adult care face crize de furie ca un adolescent pedepsit. Oh, scutește-mă.

Deși, ”Nebuni din dragoste” nu m-a convins, a fost o întoarcere plăcută la Nashville și a fost minunat să-i revăd pe Gavin, Thea, Liv, Mack, Del, Malcolm, Rusul și pe ceilalți. Sper că voi citi curând volumul următor care îl are ca protagonist pe Rus. Sunt curioasă să-i citesc povestea, mai ales că este cel mai amuzant personaj dintre toți membrii clubului. De asemenea, sper ca părerea mea despre această carte să nu vă descurajeze să descoperiți această serie.

Aspecte pozitive:

• Mi-a plăcut foarte mult stilul de scriere plin de umor și ușor de citit al autoarei.
• Mi s-a părut frumos că acest volum a fost din nou scris din perspectiva celor doi protagoniști, Noah și Alexis, cu accent pe perspectiva lui Noah.
• Momentele comice, de exemplu, între Noah și pisica lui Alexis.

 

Aspecte negative:

• Din păcate, am ratat paralelele cu „clubul de carte”. Da, băieții s-au întâlnit și au discutat lucruri, dar nu mai este vorba de găsirea unor soluțiii de îmbunătățire a relației cu ajutorul unui roman de dragoste. Mi-a plăcut foarte mult asta în primul volum,
• Complotul a fost copiat complet din serialul Anatomia lui Grey - sora o găsește pe o soră vitregă ilegitimă și îi cere să doneze un rinichi pentru tatăl bolnav, căruia nu i-a păsat de ea toată viața. Nici că mi-a placut...
• După prima scenă în pat cei doi nu s-au mai putut opri.. Aceasta este o problemă pe care o au multe romane de dragoste și cumva a devenit rapid plictisitoare aici.
• Mi-aș fi dorit să-l văd pe Noah rezolvând problema cu prietenul tatălui său, deoarece acesta a fost unul dintre cele mai mari conflicte ale lui Noah și am vrut să știu și care a fost rezultatul conflictului dintre Karen și Alexis.
• Noah intră în club ca o simplă formalitate, intrarea în club nu are niciun impact asupra narațiunii principale, nu ia clubul în serios și nici nu învață nimic de la membrii clubului sau din cartea pe care ar trebui să o citească,
• Aș fi vrut să cunoasc finalul cărții (primită de la membrii Clubului) pe care o citea Noah.
• Povestea a fost ușor de citit, dar până la urmă a atins prea multe subiecte care nu aveau suficientă profunzime pe gustul meu.

Chiriasa tacuta - Clemence Michallon

Categoria: Carti thriller

Autor: Clemence Michallon

Editura: LITERA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 400

 

Rachel a dispărut acum cinci ani. Adică... a fost ținută captivă timp de cinci ani. Aidan Thomas este un tip obișnuit, cu o viață de familie normală. E frumos, femeile îl plac, e un tip cu care nu ai ezita să-ți lași copilul. Are o fiică, Cecilia, iar în șopron o are pe Rachel. Seara îi aduce mâncare caldă, o sticlă de apă, o găleată în care să se spele. El ia ce vrea, apoi o leagă din nou și pleacă. Are un sac de dormit murdar și trei cărți zdrențuite. Rachel face ce vrea el sau e moartă. Dar într-o zi ceva se schimbă. Într-o zi, el spune că a stat destul de mult în șopron.

O să o omoare acum? Trebuie să scape de ea, pentru că nu o poate duce într-o casă nouă în care spune că trebuie să se mute împreună cu fiica lui, acum că soția lui a murit de cancer.  Totuși, Rachel îl convinge să o ia cu el, mai degrabă decât să o omoare.  Bărbatul o prezintă fiicei sale de 13 ani ca „o prietenă de familie” care are nevoie de un loc unde să stea. Supraviețuirea lui Rachel depinde de menținerea acestei șarade, în timp ce ea încearcă în secret să creeze o legătură cu Cecilia și, în cele din urmă, plănuiește evadarea lor comună.

Chiriașa tăcută” descrie o dinamică ciudată între Aidan, agresorul, și Rachel, care este ținută captivă. Ea ar fi putut să fugă, dă cititorilor semnale că a fost prinsă în capcană, dar se teme că el o va găsi și o va ucide. Este un bărbat care place tuturor, în special lui Emily care lucrează la cârciuma locală. Aidan a mai ucis femei, Emily este o nouă victimă? Rachel trebuie să vină cu un plan, să fie mai inteligentă decât el, să-l oprească..

Cartea pune cititorului o întrebare importantă: Ce știm cu adevărat despre oamenii din jurul nostru? 

Aspecte pozitive:

•  cartea este împărțită în capitole destul de scurte. Fiecare capitol are un titlu, astfel încât să știți despre cine este vorba. Titlurile mi s-au părut uneori bune, dar unele au fost destul de ciudate.

Aspecte negative:

• stilul de scriere neobișnuit și nu atât de comun. Cea mai demnă de menționat este perspectiva lui Rachel, prizoniera. Autoarea a ales perspectiva tu la timpul prezent. Deci nu auzi niciodată vocea ei, perspectiva ei directă, ci mai degrabă un narator raportează și vorbește cu Rachel. Exemplu: „Ceva îți scutură umărul. Se aplecă peste tine și te trezește”. Acest lucru a fost extrem de neobișnuit și mi s-a părut ciudat pentru o lungă perioadă de timp. Nu știu dacă de aceea Rachel a rămas mereu o străină pentru mine sau pentru că nu am putut înțelege unele dintre deciziile ei și le-am găsit ilogice, deși am încercat să țin cont de situația ei.
• Cecilia, fiica lui Aidan, rămâne extrem de palidă ca personaj.
• Emily mi s-a părut că de multe ori că s-a comportat ciudat. Prinsă de manipularea calculată a lui Aiden, Emily devine un pion nedoritor, controlat de mâna pricepută a păpușarului. Obsesia ei pentru Aiden se intensifică cu fiecare capitol care trece, punând-o în pericol.
•  mi-a fost greu să-l văd pe Aidan ca răul personificat, care în exterior este perceput drept cel mai drăguț om din lume.  Nu mi s-a părut destul de rău sau de psihopat.
• intriga în sine foarte confuză. Nu am putut să văd nici un fir comun și nici nu am găsit răspunsul la întrebarea „de ce? Care este motivul lui Aidan?”
• lipsa tensiunii pânâ spre final. Nu am nevoie neapărat de viteză și adrenalină din primul minut, dar ar trebui să existe o curbă de tensiune - sau măcar suișuri și coborâșuri, adică scene surprinzătoare și, de asemenea, mai liniștite din când în când.
• nu toate întrebările mele au primit răspuns. Unele lucruri rămân deschise. Prin urmare, ca cititor, rămâi destul de ignorant.
• mi s-au părut destul de inutile și scurtele capitole în care victimele lui Aidan își spun cuvântul.
• povestea mi se pare impresionantă, dar, din păcate, întregul potențial nu a fost exploatat.
• finalul nu m-a convins cu adevărat. E în regulă, dar mi s-a părut incomplet și pur și simplu a venit prea repede. Mi-ar fi plăcut și o „confruntare” aici, dar, din păcate, nu s-a întâmplat.

Temnița durerii - Lynette Noni

Categoria: Literatura Universala

Autor: Lynette Noni

Editura: LITERA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 384

 

Kiva Meridan este vindecătoarea închisorii Zalindov. Considerat unul dintre cele mai periculoase locuri de pe continent, o capcană a morții pentru nefericiții care au ajuns acolo, dar Kiva a reușit să supraviețuiască în interior timp de zece ani. Prin mâinile ei trec mulți prizonieri, dar încearcă să nu se atașeze de nimeni pentru că știe că mai devreme sau mai târziu vor ajunge la morgă. Totul se schimbă atunci când la închisoare sosește un  nou prizonier, care, în ciuda muncii groaznice, a vremii reci și a rațiilor mici de mâncare, încă mai are simțul umorului și este clar interesat de Kiva. Numai că Kiva se gândește doar la promisiunea familiei ei că vor veni după ea, deși spun asta de ani de zile. Și asta e încă un lucru care îmi place la ea, în ciuda a tot ceea ce a experimentat, încă mai are speranță și asta o motivează să-și facă treaba.

Cartea are o atmosferă pe care nu am văzut-o altundeva. O poveste inovatoare, cu personaje care trăiesc de la o zi la alta în condiții groaznice și încearcă să obțină ce pot mai bun pentru ei înșiși. Îl întâlnim pe micuțul Tipp care se bâlbâie, Mot care, în ciuda motivului pentru care a ajuns în închisoare, se dovedește a fi o persoană bună, Jarden care ascunde mai multe secrete și un gardian care pare că are ceva de ascuns.

Povestea se desfășoară încet la început, dar apoi deodată suntem aruncați în vâltoarea evenimentelor și intrigilor aduse în închisoare din lumea exterioară. Există o pandemie, există o rebeliune, există Regina Rebeliunii, există  Kiva care încearcă să-i țină pe toți în viață, există probele Încercărilor care trebuie finalizate pentru a scăpa,și există magie.

Iar in legatura cu finalul, ce sa va spun? Este excelent. Ultimele două paragrafe sunt geniale.

”Temnița Durerii” este un început minunat de trilogie, cu o protagonistă care știe de la început ce este în joc și nu se teme să facă pariuri periculoase dacă poate proteja ceea ce își dorește. Plină de acțiune și o prezentare deformată a lumii sale, această carte este doar începutul unei aventuri promițătoare și întortocheate.

Recomand cu căldură această lectură pentru că sunt sigură că nu veți fi dezamăgiți!

Aspecte poztive:

•  Lumea închisorii este concepută ingenios. Un univers întunecat și dur,unde  doar cei mai puternici supraviețuiesc, un loc lipsit de compasiune. Violuri, revolte, pedepse, torturi, epidemii, dispariții misterioase, droguri... sunt acolo. 
• Harta închisorii de la începutul volumului este binevenită, deoarece ne permite să pătrundem mai mult în închisoare și să descoperim diferitele straturi. 
•   La fel ca Kiva, cititorul nu știe ce se întâmplă în afara zidurilor închisorii și asta mi-a plăcut, pentru că povestea  a reușit să mă captiveze într-un mod în care puține cărți o fac.
•  Personajele sunt bine construite și toate au rolul lor în poveste. Ca să evidențiez, aș menționa pe Kiva Jaren, Naari și Tipp deoarece sunt cei care au cel mai important rol în complot.
•   Kiva este complexă. Am simțit cum lupta ei să supraviețuiască și tot stresul care se acumulează o face vulnerabilă. Este drăguță și, în același timp, reușește să pună și o barieră între cititor și ea, așa cum face cu personajele din jur. 
•   Magia prezentă în ”Temnița durerii” este o magie elementalistă. Personajele înzestrate cu putere controlează unul dintre cele patru elemente, iar o altă castă are darul vindecării. Fără vrăjitori, zâne, elfi etc….
•    partea politică și ecoul unei posibile rebeliuni.
• Finalul romanului este tulburător. După dezvăluirea  de pe ultima pagină, simt că am fost complet înșelată. Prin asta vreau să spun că dezvăluirea m-a făcut să realizez că nu cunosc unul dintre personaje, deși credeam că știu totul. A mințit tot timpul? 

 Aspecte negative:

• Jarden este adorabil, dar este și prea neted, prea drăguț, prea idealist. Nu știu cum va evolua personajul, dar sper să capete nuanță.
• Probele Încercărilor: la un moment dat se spunea ca sunt teste care se treceau usor inainte si ca nu aveai de ce sa te temi daca erai nevinovat dar probele la care este supusă Kiva sunt destul de complicate și doar o persoană cu magie le-ar putea depăși. 
• Kiva are magie vindecătoare și știe asta! De ce nu a folosit-o asupra Reginei Rebelilor?  Era destul de disperată….

Terapeutul - B. A. Paris

Categoria: Carti thriller

Autor: B. A. Paris

Editura: TREI

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 400

 

 Cercul, un complex de locuințe închis, exclusivist din Londra, pare a fi un loc de vis pentru a trăi. Când Alice și Leo se mută într-o casă nouă, viața lor împreună este pe cale să atingă un nou nivel. Până acum, relația lor a fost testată de timp și distanță. Acum vor putea în sfârșit să petreacă mai mult timp împreună. Totul merge perfect până când Alice află despre evenimentele întunecate care au avut loc în casă lor, înainte de a trăi acolo. Anxietatea lui Alice este alimentată și mai mult de atitudinea ciudată a vecinilor ei, care sunt extrem de reticenți în a vorbi despre locuitorii anteriori ai casei. Alice pare să primească ajutor neașteptat din partea unui detectiv privat care apare brusc în viața ei.

Va rupe unul dintre locuitorii Cercului în cele din urmă conspirația tăcerii? Leo este într-adevăr cine spune că este? Și în sfârșit, ce legătură au capitolele inserate de autoare, care sunt, parcă, relatări din ședințe terapeutice, cu toată chestiunea?

Când am început această carte, am crezut că este un alt thriller noir domestic. Comunitate mică, multe secrete și secrete întunecate. Problema e că nu am simțit niciun fior și secretele ascunse nu m-au impresionat.

În opinia mea, thrillerul este un gen în care construcția personajului principal este foarte importantă, pentru că emoțiile sale sunt cele pe care le simte cititorul: frica, incertitudinea, dilemele lui. Alice a fost un personaj extrem de iritant pentru mine. A dorit să se împrietenească cu toată lumea cât mai repede, nu a fost atentă la fapte de bază, nu a înțeles că este nouă în cartier. A adus în discuție subiecte pe care nu ar fi trebui să le abordeze. Nu ai fi nervos dacă cineva s-ar juca de-a detectivul de fiecare dată când l-ai întâlni? Aa și din când în când subliniază cât de empatică și sensibilă este, cum nu poate fi cu cineva care a mințit-o, în timp ce ea minte pe toată lumea.

De asemenea, deși intriga nu este foarte originală, cred că soluția întregului puzzle nu este foarte satisfăcătoare, în principal datorită naturii sale extrem de senzaționale. Lipsesc elemente care ar fi putut face cartea memorabilă pentru mai mult timp. Trebuie să recunosc că mă așteptam la ceva mai mult. În comparație cu „În spatele ușilor închise”, cartea este, după părerea mea, slabă.

Recomand acest thriller mai ales persoanelor care nu citesc des acest gen.

 

Aspecte negative:

• - ei bine, am impresia că acest roman, are ca sursă de inspirație un serial de televiziune cunoscut (da, da, este vorba despre ”Neveste disperate”, o comunitate mică, închisă cu doamne din clasa mijlocie,în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea și dintr-o dată în acest microcosmos aparent idilic are loc o crimă)
• -personajele sunt la fel de plate ca tăieturile din ziare.
• -naivitatea și meditațiile personajului principal sunt cel mai slab punct al cărții. Totul s-ar fi putut termina mai repede dacă ar fi instalat camere în casa ei.
• - am avut impresia că problemele private ale lui Alice au umbrit ideea principală a poveștii. Cred că cea care avea nevoie de ajutorul unui terapeut era nimeni alta decât Alice.
• - nu am înțeles de ce, în timp ce răsfoia articolele dintr-o bibliotecă din Marea Britanie, a dat peste un articol în franceză.
• - o proprietate păzită, intrare în incinta sa doar cu un cod - apare un oaspete nepoftit și nimeni nu verifică monitorizarea?
• -nu mi-a plăcut nici de Leo. Ce persoană stângace și neîndemânatică este! Dacă aș simți că cineva se plimbă prin noua mea casă, aș schimba toate încuietorii și aș chema poliția.
• - conturul complotului a fost frumos, dar a lipsit ceva pentru mine, probabil tensiunea și intrigile complicate .Totul aici a fost superficial. M-a enervat monotonia evenimentelor, cafelele constante, prânzurile, ceaiurile și conversațiile despre nimic.
• -există mult dialog, dar cartea ar putea fi cu ușurință scurtată cu aproximativ 100 de pagini, scutind cititorul de a citi un alt dialog pe care l-a văzut deja de patru ori pe paginile anterioare. Nu știu de câte ori a explicat Alice de ce este interesată de Nina, de câte ori interlocutorii ei au întrebat de unde a aflat despre trecutul casei. 

A Patra Aripă- Rebecca Yarros

Categoria: Literatura Universala

Autor: Rebecca Yarros

Serie: The Empyrean

Editura: STORIA BOOKS

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 696

 

”Un dragon fără călărețul lui e o tragedie Un călăreț fără dragonul lui e mort. (Articolul Unu, Paragraful Unu, Codexul Călăreților de Dragoni)”

”A patra aripă” este primul volum al Pentalogiei Empyriane a Rebeccăi Yarros (serie în cinci părți), care se învârte în jurul Colegiului de Război Basgiath.

Colegiul de Război Basgiath este un loc brutal. Nu există loc pentru frică, poticnire, slăbiciune sau conștiință. De îndată ce arăți că suferi, ești terminat. Toată lumea își așteaptă șansa, pentru că ... nu sunt atât de mulți dragoni câți cadeți sunt. Nimeni nu va plânge când vei muri. Numele îți va fi citit și, odată cu sunetul ultimei litere a numelui tău, vei dispărea pentru totdeauna.

Violet Sorrengail, în vârstă de douăzeci de ani, este trimisă de mama ei, generalul Lilith Sorrengail, la această școală de elită pentru călăreții de dragoni. Fusese pregătită să devină scrib pentru cea mai mare parte a vieții ei. Dar mama ei avea planuri complet diferite pentru ea. Și trebuie să știți că Violet nu este o femeie „puternică” fizic. Este fragilă și delicată, dar după părerea mea doar în aparență. O dovedește în momentul în care ajunge pe pod. Personajul ei se dezvoltă mult pe parcursul cărții. Mulți oameni nu cred în ea și o consideră slabă. Dar Violet nu este deloc așa. Este o protagonistă puternică, inteligentă și deșteaptă. Nu vă pot spune multe pentru că nu vreau să dezvălui care va fi soarta ei. Dar să știți un lucru, fata asta are putere. Cum se descurcă la școală? Ei bine ... Problema numărul unu este Xaden Riorson (scuze Rhysand, dar ai o concurență serioasă). El este comandantul Aripii a Patra, unde se alătură Violet. Xaden este, știți, un băiat rău, morocănos, cu tatuaje (dar fiți atenți, nu le-a făcut de bunăvoie). Se pare că comandantul este fiul rebelilor care au fost executați de mama lui Sorrengail. Și aici intervine dorința de răzbunare. Dar oare chiar așa este? Este Xaden o amenințare la adresa lui Violet ?

La Colegiul de Război Basgiath se stabilesc diverse relații. Există prietenie (doamne, îi iubesc pe Liam și Rhiannon!), există dușmani (și Violet are destul de mulți) și există dragoste ... Fiecare elev are un singur scop, să supraviețuiască. Dar oare va reuși toată lumea?

Și, desigur, există dragoni! Aflăm despre legătura dintre ei și călăreți, ierarhia lor, modul în care comunică. Ei și magia pe care o transmit sunt cu siguranță unul dintre cele mai bune fire ale întregii povești

Având în vedere că ” A Patra Aripă” este fundația pentru o serie de cinci părți, trebuie să citești cu atenție primele capitole pentru a înțelege construcția lumii din jurul Colegiului de Război Basgiath. Dar odată ce ai înțeles elementele de bază, intriga crește constant în tensiune!

În cadrul poveștii, ca cititor, ni se prezintă constant noi fragmente din istoria acestei lumi și am avut în permanență senzația că învăț ceva nou, de parcă aș fi mers chiar eu la școală…

Romantismul dintre Violet și Xaden face parte din povestea clasică ”dușmanii care ajung iubiți”. Mi s-a părut că relația dintre cei doi este sclipitoare și mi-a plăcut în mod deosebit cât de deschisă a fost Violet cu sentimentele ei față de Xaden, deși el a tot blocat-o. Asta i-a evidențiat și mai mult caracterul. După părerea mea, în cartea Rebeccăi Yarros triunghiul amoros nu există. De asemenea, nu am putut detecta nimic despre o relație toxică în cele 696 de pagini pe care tocmai le-am parcurs.

Pe scurt:”A patra aripă” este o carte care m-a surprins plăcut și, în ciuda unor modele familiare din romanele fantasy, mi-a plăcut foarte mult. Am fost captivată de atmosfera aspră, violentă,de protagonista puternică și de faptul că, la fel ca în ”Jocurile Tronului”, practic nu ar trebui să îndrăgesc nici un personaj – pentru că acesta ar putea muri oricând. Datorită stilului de scriere extrem de viu și realist al Rebeccai, am avut ocazia să mă strecor în pielea personajelor, să empatizez cu sentimentele lor și să pot trăi toate experiențele lor de aproape.

Povestea tinerei Violet m-a captivat complet, m-a făcut să mă îndrăgostesc de dragoni și să aștept cu nerăbdare următorul volum, pentru că finalul a fost... neașteptat.

 

           Aspecte pozitive:

• - evenimentele se petrec în timp – nu-mi place când acțiunea are loc în 2 săptămâni, timp în care personajul devine expert în tot ceea ce atinge. În ”A patra aripă” simți că totul trebuie rezolvat, învățat, nu există scurtături.
• - pentru prima dată după mult timp, am citit fiecare introducere înainte de capitol cu mare curiozitate. De obicei vreau să sar peste ele, dar aici fiecare conține ceva interesant, aruncă mai multă lumină asupra personajelor sau problemelor.
• - etapele pentru de a deveni un călăreț, descrieri ale lecțiilor, lupta în echipă și provocările jocurilor de război.
• - Violet este tipul meu preferat de protagonistă- cea pe care toată lumea o subestimează când îi văd doar slăbiciunile - și nu mă înțelegeți greșit, are destule și încă vizibile. Dar asta o face atât de specială. Ea muncește de două ori mai mult, depășește toate obstacolele, este atentă și deșteaptă, își folosește viclenia pentru a-i învinge pe cei mai puternici și mai mari decât ea însăși.
• -tema dragonilor și relația lor cu călăreții. Ei sunt prezentați aici ca niște figuri mândre, curajoase și de temut, dar mai ales ca ființe inteligente și gânditoare. Mi-a plăcut felul în care autorul subliniază și arată problema comunicării dintre lumea oamenilor și a lor și faptul că acestea nu sunt doar produse ale imaginației umane.
• - relația lui Violet cu Tairn (dragonul) mi s-a părut mai interesantă decât cea cu Xaden
• - autenticitatea și unicitatea personajelor. Acestea au defectele și slăbiciunile lor - și în același timp arată că uneori este suficient să vrei să poți sta în picioare. Violet nu era pregătită pentru Cvadrantul Călăreților și ceea ce a ajutat-o să supraviețuiască într-un astfel de loc, unde moartea și pericolul pândesc la fiecare colț, a fost viclenia, inteligența, depășirea propriilor limite și efortul pe care l-a depus cu ajutorul altora. Nu avea dreptul să supraviețuiască, dar a dovedit tuturor că orice este posibil.
• - personajele secundare nu sunt cochilii, poți să le cunoști bine și să construiești o legătură cu ele. Liam, Rhiannon și Mira merită o mențiune specială.
• - nu pot să uit de vedeta întregii cărți, Tairn. Iubesc acest dragon. S-a potrivit pe deplin cu preferințele mele. Cel mai mare dragon, aproape o legendă, sarcastic, morocănos și te va arde de viu dacă îi rănești călărețul.

           Aspecte negative:

• - prima jumătate a cărții promitea o fantezie uimitoare și chiar am simțit dorința de a cunoaște mai mult din această lume. Ce am primit mai târziu? Un complot erotic copiat direct de la Armentrout, cu o întreagă galaxie de descrieri caracteristice, nebunești ale prim-planurilor pe mai multe pagini. De la căldura din abdomenul inferior, bărbății fabulos de lungi și groase, până la muguri umflați. Pe bune ... De ce? Este acesta singurul și obligatoriu mod de a atrage și de a interesa cititorii tineri, moderni? Bine, hai să avem niște momente picante, dar de ce au fost create într-un mod atât de jenant? O întâlnire serioasă este în curs, siguranța regatului atârnă în balanță, prietenii mor - și protagoniștii? Ei fantazează despre felație.
• - repetarea constantă, a faptului că Violet este fragilă și delicată. Și excitată. O dată sau de două ori această informație îmi este suficientă, nu este nevoie să mi-o arunce în față la fiecare două pagini.
• -Xaden frânge inimile femeilor precum Leonardo DiCaprio.
• - Dain, prietenul din copilărie a lui Violet, mi-a adus aminte de Tamlin, a scriitoarei Sarah J. Maas... de vreo 100 de ori am vrut să-l arunc dragonilor să fie mâncat/ars, orice, ca să-l fac să dispară. Ce enervant este tipul asta! 

Angelique - Guillaume Musso

Autor: Guillaume Musso

Editura: TREI

Colectie: Fiction Connection

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 256

 

Guillaume Musso este gravat în memoria mea ca autor de povești sensibile, sfâșietoare. Recent, însă, în cărțile sale, a început să aducă în prim plan, partea întunecată a ființei umane. 

Și, din păcate, este mediu la asta.

Crăciunul anului 2021, capitala Franței. Lângă patul de spital al fostului polițist Mathias Taillefer, o tânără cântă la violoncel. El nu o cunoaște. Fata are o cerere urgentă, vrea ca el să cerceteze moartea misterioasă a mamei sale. Femeia a căzut de pe balcon, a fost considerată sinucidere, dar fiica ei, ghidată de intuiție, crede că mama ei a fost ucisă. Ancheta a fost deja închisă. Reticent la idee, polițistul cedează în fața convingerii tinerei Louise și începe o anchetă privată. În timpul acesteia, fiecare dintre ei va fi în mare pericol de mai multe ori. Ancheta duce la o asistentă misterioasă, Angelique Charvet. Ea a fost ultima care a văzut-o pe Stella Petrenko. Și pe neașteptate, aceasta a  dispărut. Dar există și alte personaje interesante. Ce va aduce în complot pictorul dintr-o bogată familie italiană? Care a fost relația lui cu Stella? Romantism? Prietenie? Sau poate au avut un alt tip de relație?

 „Angelique” este un thriller ușor cu care poți petrece o seară de vară. Această poveste m-a atras încă de la prima pagină, povestea părea promițătoare, dar cu fiecare pagină citită, entuziasmul meu a început să scadă. Cartea s-a dovedit a fi foarte previzibilă. Îi lipsește misterul, iar intriga este foarte lentă. În poveste avem perspectivele mai multor personaje, datorită cărora îi înțelegem mai bine întregul curs, precum și câteva dintre deciziile pe care le iau.

Romanul ”Angelique” a avut mult potențial, dar după părerea mea, nu a fost folosit pe deplin. Povestea a avut niște momente bune, dar în general a fost prea absurdă. Cu siguranță cel mai mare avantaj al romanului este stilul autorului, care este ușor și plăcut, ceea ce face cartea extrem de rapidă de citit și înainte să ne dăm seama ajungem la ultima pagină. Mă simt puțin dezamăgită de lectură, pentru că speram la ceva cu adevărat intrigant și am primit o poveste medie pe care cu siguranță o voi uita în curând. Cu toate acestea, vă încurajez să o citiți și să vă formați propria opinie, pentru că e posibil că această carte să vă impresioneze mai mult.