duminică, 22 iulie 2018

Insula morții - Asa Avdic





An aparitie: 2018
Autor: Asa Avdic
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 251



 Romanul scriitoarei suedeze Asa Avdic este un thriller futurist care este mai aproape de realitate decât ar dori mulți să creadă. Autoarea ne prezintă o poveste care are loc în anul 2037 în orașul Stockholm și insula Isola (o insulă inventată).
Complotul se axează pe Anna Francis și constă într-un test secret pentru recrutarea unui nou membru pentru grupul RAN. Există șapte candidați, printre care și Anna, dar secretul misiunii și al grupului este cunoscut de un număr limitat de persoane.Testul are loc pe insula Isola, unde candidații trec prin diverse încercări, timp de 48 de ore.
Cu toate acestea, Anna nu este un candidat real. Ea trebuie să moară sau, cel puțin, trebuie să se prefacă că este moartă, și apoi să analizeze modul în care acționează restul candidaților. Trebuie să întocmească un raport pentru fiecare, unde să menționeze cum reacționează în situații extreme, pentru a vedea cine poate face parte din RAN și cine nu. Serviciul de informații caută un candidat care trebuie să își stăpânească foarte bine predispozițiile. Mai ales pentru stres sever într-un mediu necunoscut.

„În primele 24 de ore, doctorul și cu mine trebuia sa înscenam moartea mea și imediat ce aveam sa fiu declarata moarta de doctor, începeam sa-i observ pe ceilalți participanți dintr-un loc pe care Președintele îl numea “o poziție ascunsa”.Misiunea mea era sa evaluez cum vor gestiona candidații decesul meu dramatic. După 48 de ore, exercițiul se va termina și toți se întorceau acasă, iar eu înaintam un raport despre fiecare candidat liderilor proiectului RAN.”

Anna este un personaj complex, o femeie cu probleme serioase cauzate de perioada când a muncit în Kuzul Kum, o zonă de război locuită de refugiați. A mers acolo într-o misiune și a rămas marcată. Ea suferă de singurătate și stres post-traumatic.
Romanul este mult mai scurt decât mă așteptam și ritmul său este foarte agil și rapid. Lectura nu plictisește, menține un nivel constant de tensiune. Narațiunea simplă și directă a lui Avdic m-a ajutat să citesc cartea foarte repede, în doar câteva ore. Dacă ați citit romanul 1984 a lui George Orwel, veți observa că „Insula morții” are niște nuanțe care amintesc de acest roman. Dacă Orwell trebuia să scrie un roman despre predispozițiile candidaților pentru posturi deosebit de vulnerabile la stres și care necesită abilitatea de a lua decizii rapide și raționale, cu siguranța că ar fi scris ceva asemănător cu romanul „Insula Morții”. Complotul romanului scris de Avdic  are loc în viitorul apropiat în Suedia, care se transformă între timp într-un stat totalitar, de unde analogiile cu romanul 1984.
Lectura romanului scris de Asa Avdic mi-a amintit și de romanul „Zece negri mititei” al Agathei Christie. Nu numai pentru că participanții la experiment dispar succesiv. De asemenea, pentru că acțiunea cărții are loc într-un spațiu închis, cu un număr limitat de persoane. Iar intimitatea evenimentelor doar întărește tensiunea.

„- N-ar fi mai ușor dacă s-ar folosi camere de supraveghere decât să mă strecor printre spațiile dintre pereți?
- Preferăm să nu rămână niciun fel de documentație de pe urma acestui tip de misiune. Desigur că investigațiile pot fi șterse sau ținute sub cheie, dar la fel bine pot fi și uitate din întâmplare sau nu.
- Iar sub centrul medical este o anexă: Nivelul Strategic. Aici îți vei petrece nopțile și vei redacta raportul când vei fi moartă. Doctorul și cu tine sunteți singurii care veți avea acces la această parte a casei.”

Deși Anna este personajul principal al cărții și cea care narează cea mai mare parte a cărții, romanul are și alte personaje cheie care prezintă povestea din perspectiva lor în ultimele capitole. Ceilalți șase candidați sunt la fel de importanți ca președintele sau secretarul care trag sforile, singurii care cunosc adevărul.
Vorbind de personaje, nu pot să nu o menționez pe mama Annei, care nu are o relație bună cu fiica ei, dar o crește pe Siri, copila Annei. Relația familială dificilă face ca personajul Anna să dobândească mai multă umanitate și o personalitate mai complexă.
Deși este o carte care mi-a plăcut mult și am găsit-o foarte interesantă, este adevărat că povestea lasă multe întrebări fără răspuns. Sper ca autoarea să scrie o continuare, care să ridice misterul asupra chestiunilor rămase nelămurite.
În concluzie, pot spune că este un thriller care nu m-a dezamăgit. Deși erau anumite aspecte pe care le bănuiam, nu am intuit toate evenimentele care au avut loc la sfârșitul cărții. Un roman cu personaje atractive, cu personalități și trecuturi care merită aprofundate. Un roman hipnotic, sumbru, plin de suspans și un complot sinistru. Este o carte diferită de celelalte romane polițiste sau thriller.

Mulțumesc editurii Rao pentru exemplarul oferit.

vineri, 20 iulie 2018

Informatorul - John Grisham



An aparitie: 2018
Autor: John Grisham
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 384


 Figura judecătorului este, probabil, într-o lume ideală și perfectă, garant al drepturilor tuturor; este totală și puternică, este cinstită și înțeleaptă, chiar și în fața presiunilor inevitabile ale unor personaje puternice și fără scrupule. Dar acest lucru, din păcate, nu este lumea în care trăim. În realitate există judecători și avocați care sunt corupți sau gata să fie corupți, ca și în multe alte domenii și profesii.
Lacy Stoltz știe bine: de nouă ani lucrează ca anchetator într-o comisie din Florida care supraveghează comportamentul judecătorilor. Un loc de muncă obișnuit, unde de cele mai multe ori cercetează abateri judiciare de mică importanță.
Într-o zi, însă, Lacy Stoltz și  colegul ei, Hugo Hatch, primesc o sarcină dificilă. Fostul avocat Greg Myers semnează o plângere împotriva judecătoarei Claudia McDover în numele unui client misterios. Plângerea o acuză, printre altele, că a luat mită atunci când a emis sentințe care au permis mafiei să construiască un cazinou în rezervația indiană Tappacola. Potrivit informatorului misterios, care dă dovadă lui Myers, ea a condamnat la moarte pe unul dintre principalii adversari ai proiectului fără nici o justificare. Lacy și Hugo au sarcina să adune toate faptele despre judecătoare și să o aducă în fața justiției. Problema nu este simplă. Ei primesc avertizări din partea tuturor părților să nu interfereze cu interesele mafiei. Personalul Biroului de Conduită Judiciară este format din avocați, nu polițiști, prin urmare nu au arme. Vor fi capabili să rezolve cazul ei înșiși? Cine este misteriosul informator care oferă informații lui Meyers?

„Clientul meu vrea să înainteze o acțiune în justiție în baza legii care protejează informatorii din Forida. Visează să adune milioane. Voi primi o parte frumușică și, dacă merge totul bine, n-o să mai fiu nevoit niciodată să iau clienți.”

Informatorul este un roman împotriva corupției, în special împotriva corupției judecătorilor, a acelor figuri de la care fiecare cetățean se așteaptă la integritate, garantează procese echitabile, protejează drepturile tuturor cetățenilor, pedepsește vinovații, în timp ce atunci când sunt corupți, efectele sentințelor lor sunt devastatoare.
Povestea se desfășoară în Florida, însă, departe de stereotipurile cu palmieri și plajele din Miami: personajele "bune" lucrează într-un birou plin de praf în Tallahassee, capitala statului, în timp ce "băieții răi" se bucură de lux sau sunt protejați de clanurile infame ale mafie care dau mită, ucid, fac trafic ilegal și ridică construcții senzaționale, cum ar fi cazinoul, condus de americanii nativi (fictiv Tappacola), în centrul întregii aventuri.
Această carte este o oportunitate de a înțelege mai bine modul în care funcționează rezervațiile indiene, autonomia largă care le este conferită și interesul crimei organizate pentru aceste rezervații, zone unde poliția obișnuită nu poate interveni. Așa cum se întâmplă adesea, corupția aduce prosperitate în zona în care acționează, iar oamenii văd acest lucru, fără a fi conștienți de aspectele negative pe care le aduce.
John Grisham expune personaje din cele mai înalte cercuri ale legii, arătând fețele lor adevărate și întunecate. Corupția și nepotismul. Ei bine, la urma urmei suntem cu toții ființe umane și fiecare dintre noi este susceptibil de a fi influențat, mai ales dacă este vorba de mulți bani ... Se pare că numai Lacy și Hugo sunt în măsură să oprească această schemă infracțională uriașă. La început, aceștia abordează sarcina de la distanță, dar ceea ce părea simplu se dezvoltă într-o rețea complexă de conexiuni. În ciuda multor adversități, cei doi nu sunt intimidați și încet încearcă să obțină dovezi care o incriminează pe judecătoare. Martorii, cu toate acestea, se tem pentru viețile lor, FBI nu poate iniția o investigație din cauza lipsei de probe.

„Cu timpul, relația lor a devenit una civilizată, de neîncredere reciprocă, în care fiecare juca un rol bine definit. Ea avea puterea de a închide cazinoul printr-o hotărâre judecătorească dată pentru orice motiv pe jumătate întemeiat și dovedise deja că nu-i era teamă s-o facă. El se ocupa de treburile murdare și-i ținea în frâu pe membrii tribului Tappacola. Prosperau împreună, de la lună la lună devenind fiecare din ce în ce mai bogat. Era uimitor cât de multă cordialitate putea fi creată și cât de multă suspiciune putea fi trecută cu vederea atunci când era vorba despre grămezi de bani.”

Ca de obicei, John Grisham implementează în roman o gamă vastă și variată de personaje: agenții FBI (Allie Pacheco, Luna, Hahn) avocați de toate felurile (Edgar Killebrew, Ikan Archer, Phyllis Turban), indienii( Junior și Wilton Mace, șeriful Gritt, șeful tribului Elias Cappel și fiul său Bily...), negrii ( avocatul de investigație BCJ Hugo Hatch și soția sa Verna, Louise, prima soție a lui Hugo); Judecătoarea McDover și prietena ei Phyllis Turban;  Lacy Stoltz și familia sa ( Ann Stoltz, mama, Trudy, sora, Ronald, cumnatul, Gunther, fratele său mai mare și colegii săi: Hugo, Michael Geismar, din BCJ, Justin Barrow, Maddy Reese și Sadelle... ).
De asemenea, autorul prezintă funcționarea societății americane prin intermediul romanului său.
ü  Segregarea rasiala, cu această ocazie, între albi și indieni; am descoperit în mod deosebit că străinii care subjugă Tappacola prin banii pe care îi dau, și-au propus să extermine această comunitate formată din aproximativ 400 de membri. Cum? Simplu: reducând suma pentru femeile care decid să se căsătorească la jumătate.
ü  O societate de consum care trăiește numai pentru bani, bijuterii, zboruri cu avioane particulare, mașini de lux...
ü  Frauda frecventă a companiilor private și a companiilor care caută paradisuri fiscale pentru a își ascunde profiturile  legale și ilegale.  
În concluzie: "Informatorul", lui John Grisham prezintă o poveste cu adevărat dureroasă. De la început am fost captivată de poveste, am zburat prin pagini, căutând mereu următoarea surpriză. Grisham are  abilitatea de a intriga cititorul, în ciuda vinovăției evidente a magistratului de la început. Nu există cadavre în carte, nu există scene mari ale sălii de judecată ... Interesul cititorului este stimulat de figura enigmatică a informatorului, care, ca persoană foarte apropiată de judecătorul investigat, are nevoie să acționeze cu maximă prudență.
Corupția este strâns legată de putere și nu este o fantezie a filmelor americane. O întâlnim în fiecare zi și probabil că fiecare dintre noi am auzit măcar despre o persoană care este "coruptă". Povestea lui Lacy și Hugo ne arată că nu putem asista pasivi, că trebuie să luptăm pentru dreptate, deși  aceasta poate fi asociată cu pericolul.
 Recomand pasionaților genului. Mulțumesc editurii Rao pentru exemplarul oferit

Portret de avocat... Lacy Stoltz

Avocata Lacy Stoltz este personajul principal al romanului "Informatorul", scris de scriitorul american John Grisham.
Stoltz este anchetator al Comisiei de Conduită Judiciară din Florida. Ocupă această funcție de nouă ani. Are 36 de ani și este o persoană atractivă. O despărțire oribilă în trecut, continuă să o bântuie, opt ani mai târziu. Trăiește într-un apartament cu trei dormitoare, într-un depozit renovat lângă Campusul din Florida, la cinci minute de biroul tău. Are un frate, Gunther, care din când în când îi dă o mână de ajutor în investigațiile sale.
Lacy Stoltz conduce o mașină Toyota Prius. Are un buldog francez acasă, Frankie. Iubește filmele vechi, își vopsește unghiile urmărind filme cu Cary Gran. Poartă pantaloni și pantofi cu talpă plată, o bluză bej și o eșarfă de mătase Hermes pe cap. Are încă părul scurt, după accident. Bea uneori câte un pahar de Chablis. De obicei, cumpără mâncare chinezească, deși uneori gătește acasă, de exemplu, versiunea lui Cioppino, o tocană italiană de pește care include scoici, scoici, creveți, cod și miei.

luni, 16 iulie 2018

Chipul dur al despărțirii - Michael Connelly


            
An apariție: 2018
Autor: Michael Connelly
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 384


Michael Connelly este unul dintre autorii mei preferați. Sunt foarte atașată de Harry Bosch, eroul său recurent. Fiecare investigație a detectivului din Los Angeles m-a fascinat.
Cu un mare entuziasm, m-am scufundat în ultima sa aventură intitulată "Chipul dur al despărțirii".
Harry Bosch este acum pensionat. Dar, Bosch are în ADN-ul său tot ceea ce face un polițist: căutarea adevărului, dorința de a apăra victimele... El nu se poate opri, motiv pentru care acceptă un loc de muncă (neplătită) ca inspector în suburbiile din Los Angeles, la Departamentul de Poliție din San Fernando. Bosh se confruntă cu o dublă investigație. Prima îl vizează pe "Tăietorul de plase de țânțari", un violator în serie. A doua investigație, una privată, îl pune în căutarea unui moștenitor ipotetic al unui bătrân  bogat. Pe scurt, este puțin probabil ca detectivul să fie plictisit ...

"Lucrând la cazurile vechi și nerezolvate de poliție, Bosch devenise un adevărat expert în călătoriile în timp. Știa cum să se întoarcă în trecut ca să găsească oameni. Călătoria pe care trebuia s-o facă până în 1951 avea să fie cea mai îndepărtată și cea mai anevoioasă, dar credea că avea șanse de reușită și era încântat de provocare. "

Calitatea scrisului lui Michael Connelly îi permite să coexiste două intrigi paralele ale căror teme și probleme sunt foarte diferite.Două povestiri care alternează mână în mână spre un singur scop: descoperirea adevărului.Acestă intrigă paralelă m-a sedus imediat și farmecul a fost constant până la ultima pagină a cărții.
Partea referitoare la căutarea moștenitorului este originală. Într-adevăr, această misiune diferă de cele clasice ale genului. A fost interesant să urmăresc abordarea detectivului pentru a căuta un copil născut  cu mai mult de 60 de ani în urmă. Aspectul "cazului rece" al situației îmi place foarte mult. Mereu mi-au plăcut aceste scufundări în trecutul îndepărtat. Sunt fascinată de capacitatea anchetatorilor de a reconstrui și analiza evenimente atât de vechi. Autorul exploatează frumos ideea sa și se asigură că această călătorie genealogică prin timp ne alimentează în mod constant curiozitatea.
Cealaltă parte a cărții ne face să urmăm un complot clasic: o vânătoare a violatorului în serie. Cu toate acestea, această rețetă veche a dat naștere unor pagini pline de suspans. Primele pagini au sugerat că acestă investigație ar fi secundară. Pe măsură ce lectura progresează, această căutare a "Tăietorului de plase de țânțari" a avut un loc din ce în ce mai important și a oferit momente reale de intensitate dramatică. Am fost pasionată de această vânătoare. 
În ambele cazuri, natura independentă a lui Bosch îl pune în conflict cu superiorul său imediat din San Fernando și cu compania de securitate angajată de miliardar. După ce și-a recuperat insigna de polițist, trebuie să gestioneze cu atenție folosirea bazelor de date ale poliției pentru anchetele sale private și să avanseze cercetând ambele cazuri. Bosch a flirtat adesea cu limitele, dar aici trebuie să respecte anumite reguli de etică pentru a reuși să avanseze. Pentru a îl găsi pe violatorul în serie, el va găsi sprijin la Bella Lourdes, un inspector local; în timp ce pentru a se ocupa de consecințele cazului de moștenire solicită ajutorul fratelui său Mickey Haller.
Întotdeauna sensibil la problemele actuale, ca și în romanele anterioare, Connelly pune accentul cu această ocazie pe conștientizarea atacurilor sexuale, a respectului pentru diversitatea sexuală (partenerul său în acest caz, Bella Lourdes, este o lesbiană și duce o viață stabilă și respectată cu partenera și copilul lor); reducerile datorate crizei, dar își manifestă preocuparea și pentru ideologia și comportamentul celor care au devenit în ultimii ani chiriași la Casa Albă. Și toate acestea, pe fundalul orașului Los Angeles și conurbarea imensă, cadru obișnuit și co-star al tuturor romanelor.
În concluzie, „Chipul dur al despărțirii”, confirmă talentul autorului și carisma eroului său. Un roman care se citește rapid grație stilului autorului: fluid și direct. Comportamentul fluid și intrigant permite cititorului să urmărească investigațiile pas cu pas, participând aproape în mod activ la rezolvarea ambelor cazuri, despre care se poate spune că se rezolvă numai spre ultimele capitole. Cu toate acestea, cea mai bună parte a cărții, în opinia mea, este construirea protagonistului, Harry Bosch. Cred că nu este surprinzător, deoarece există multe cărți pe care le-a scris cu Harry ca protagonist sau ca personaj secundar. Atât conflictele sale interne, cât și relațiile pe care le întreține cu fratele sau fiica sa, sunt foarte elaborate și dau atingeri umane romanului. Mi-a plăcut, de asemenea, că evenimentele întâmpinate provoacă o nouă confruntare a inspectorului nostru cu amintirile sale triste despre războiul din Vietnam. Și noi simțim din ce în ce mai mult că Harry îmbătrânește, folosește ochelarii la citit, nu mai poate alerga ca altă dată, are dureri etc. Nu câștigăm niciodată cu timpul, dar tipul nu renunță.
Acest roman este un Connelly relativ clasic, dar foarte plăcut de citit, datorită unei precizii chirurgicale în construirea anchetelor. Autorul este întotdeauna extrem de informat cu privire la procedurile, diferitele departamente, ierarhii, etc ...  Connelly oferă un realism care depășește cu mult toate thrillere care există în literatura de specialitate (bine, cele pe care le cunosc ...) și creează o imersiune întotdeauna eficientă. 
Un thriller uluitor, capabil să implice cititorul în rezolvarea celor două cazuri. Acțiunea și suspansul îl fac pe Michael Connelly maestrul necontestat al thriller-ului american.
Recomand pasionaților genului. Mulțumesc editurii Rao pentru exemplarul oferit.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

Verdictul - Michael Connelly

vineri, 13 iulie 2018

Intrați în El Encanto - Susana Lopez Rubio




An apariție: 2018
Autor: Susana Lopez Rubio
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 396

Cuba a fost întotdeauna una dintre "destinațiile literare" favorite ale marilor poeți și scriitori precum Ernest Hemingway și Reinaldo Arenas, atât pentru plajele sale însorite, cât și pentru muzica minunată care pătrunde în fiecare colț, dar și pentru idealurile de libertate care au inspirat milioane de oameni.
Fiecare poveste care are loc pe străzile din Havana se bucură de un farmec deosebit, iar romanul „Intrați în El Encanto”, al autoarei Susana Lopez Rubio, publicat de editura Rao, nu face excepție. Scriitoarea spaniolă își invită cititorii pe o insulă fierbinte, exotică, într-un oraș care este colorat, interesant și tentant, dar unde dacă superi persoana greșită, poate deveni plin de primejdii.

"Primul lucru pe care l-am descoperit când am ajuns pe cheiul din  Havana a fost că nu eram îmbrăcat adecvat pentru clima cubaneză. Niciunul dintre cei care au coborât de pe vapor nu purta haine potrivite. Pantalonii și jacheta mea din lână îmi înțepau pielea, iar șapca uzată care mă protejează de atâtea ori de zăpada în Asturias mă amenința acum că-mi va coace capul sub soarele tropical."

Povestea începe în anul 1947, când o navă din Lisabona aduce o nouă încărcătură de imigranți în Cuba, printre care un băiat spaniol de 19 ani, Patricio, care nu are decât visele și speranța că această țară îi poate oferi un viitor mai bun: în curând, tânărul își găsește un loc de muncă la magazinele El Encanto un loc magic în care va cunoaște pe Gloria, dragostea vieții sale.

"Ochii ei m-au fascinat imediat: căprui, de un cafeniu ca de alună, atât de frumoși încât păreau de miere. Avea niște plete strălucitoare, strânse într-o coadă de cal. Obrajii ei roșii ca focul și presărați cu pistrui împodobeau un chip minunat.(...) I-am calculat vreo douăzeci și cinci de ani. Era, fără ocolișuri, cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem în viața mea. "

O mare dragoste se naște. O iubire imposibilă, în toate variațiile și nuanțele ei. Să te îndrăgostești de soția unui șef al lumii interlope cubaneze nu este un bun punct de plecare. Cu toate acestea, Patricio și Gloria, între restricții și priviri furate, au puterea de a-și hrăni pasiunea de la distanță. Este un sentiment de care ei nu pot scăpa, două suflete nefericite care s-au găsit în cele din urmă unul pe celălalt.
Cursul acestei pasiuni neguvernabile, cea care pulsează în inima lui Patricio și în cea a Gloriei, ne rupe sufletul și, în mod natural, devine punctul culminant al narațiunii. Cititorul participă la o dragoste suferindă, o dragoste febrilă care forțează iubiții să facă față unor provocări constante, iar această pasiune neîngrădită este, spun eu, problema centrală, cea care ne captivează și ne împiedică să ne oprim din lectura romanului.
Gloria este un personaj care m-a fascinat. Înțeleg că poate fi un caracter controversat, deoarece deciziile ei sunt uneori mai mult decât discutabile, dar ea este o fată atât de tristă și chinuită încât cred că aproape totul poate fi justificat la ea. Ea nu are putere de decizie din copilărie și deși știe totul despre lux, despre sentimente nu știe aproape nimic. Cu toate acestea, ea nu este un personaj frivol, ci doar o fată prinsă într-o viață pe care nu o dorește, hotărâtă să-și accepte destinul. Dar, în ciuda tuturor acestor suferințe, în ochii celorlalți, este o femeie spectaculoasă și elegantă, o femeie care are totul.
Patricio este un personaj care mi-a plăcut foarte mult, dar cred că nu se bucură de aceeași putere ca Gloria. Ceva ce nu mi-a plăcut la el, este că are o parte exagerat de egoistă, care îl determină să se gândească numai la oamenii pe care îi dorește, fără să ia în considerare faptul că uneori îi rănește pe alții.
Povestea lor de dragoste se învârte în jurul magazinului El Encanto, o adevărată instituție pentru Havana, locul cel mai elegant pentru a cumpăra haine, parfumuri franceze și alte articole de lux. Magazinul El Encanto, un loc atât de important pentru eroii noștri, a existat cu adevărat. Modelul de afaceri promovat de acest magazin a fost ceva cu totul revoluționar pentru acele timpuri. Gama luxoasă, vitrinele atractive, utilizarea marketing-ului, instalarea scărilor rulante, furnizarea unei game largi de produse au constituit ideea de bază cu care au fost concepute și care ulterior vor inspira apariția lanțului de magazine  El Corte Ingles. Nu mi-am imaginat că această idee provenea din Cuba.

"A intra în El Encanto era ca și cum ai fost invitat la o petrecere de nivel înalt. Cu flori proaspete în vitrină, angajați în uniformă și manechine îmbrăcate cu rochii din mătase strălucitoare, acela era un festival pentru simțuri."

"Intrați în El Encanto" este o poveste frumoasă a iubirii cu peisaje cubaneze în fundal. Acțiunea are loc într-un moment în care Cuba se schimba, în timpul revoluției și chiar înaintea ei, când regimul Batista s-a prăbușit în cele din urmă. Este fierbinte, nu numai în prim-plan, ci și în fundal. Susana Lopez Rubio și-a ancorat romanul în realitatea cubaneză, ficțiunea fiind interconectată cu evenimente autentice.
Rubio a construit un cadru perfect pentru povestea ei. Scrisul său elaborat și simplu ne determină să apreciem mirosurile și melodiile din Cuba anilor '40 și '50 cu schimbările convulsive din politica și societatea sa.  Ne arată un oraș plin de culoare, muzică, cluburi de noapte, dansatori și senzualitate. Pe de o parte, cunoaștem partea cea mai plină de farmec din Havana. În care bogații și stelele de la Hollywood (nume precum Ava Gadner, John Wayne, Tyrone Power sau Frank Sinatra apar) se bucură de un paradis al luminii și plăcerilor și, pe de altă parte, ne arată, în contrast, un oraș populat de oamenii săraci și imigranții care ajung cu nimic, dar au multe vise pe care să le îndeplinească. Nu numai Havana va fi etapa în care se dezvoltă povestea, deoarece există o parte, deși mai mică, care ne duce în Madrid, atunci când orașul este dominat de regimul Franco.
Pe scurt, "Intrați în El Encanto" este o carte care m-a fascinat, o frumoasa poveste de dragoste care ne permite sa călătorim prin istoria Cubei și asta ne va da ocazia sa întâlnim câteva personaje fascinante care, în ciuda greșelilor lor, vor ajunge în inima cititorului. Cred că este o poveste de care oricine ar putea să se bucure, deoarece abordează teme precum teroarea, cruzimea mafiei, consecințele războiului, emigrarea, dragostea, moda, luxul, prietenia, lupta pentru supraviețuire, rolul femeilor în acea epocă, puterea banilor și nedreptățile sociale. "Intrați în El Encanto" este un roman care pentru mine a însemnat o lectură proaspătă și plăcută. Personajele m-au cucerit și mi-a plăcut alegerea autoarei de a plasa povestea la locurile exotice, senzuale și atrăgătoare ale Havanei. Recomand!!!
Mulțumesc editurii Rao pentru exemplarul oferit.

miercuri, 11 iulie 2018

Camera rubinie - Pauline Peters


An apariție: 2018
Autor: Pauline Peters
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 448



 "Camera Rubinie" este primul volum al autoarei Pauline Peters din seria cu Victoria Bredon. O poveste misterioasă, cu o atmosferă tipic englezească, o eroină puternică și o poveste de dragoste incitantă. O ficțiune istorică care oferă un puzzle despre secrete de familie sumbre.
Romanul este setat în Londra anului 1907. Personajul  principal al romanului "Camera rubinie" de Pauline Peters este Victoria Bredon, fiica orfană, de 19 ani, a unui binecunoscut medic legist. Tatăl ei a fost  fiul unui duce. De fapt, după moartea tatălui, Victoria Bredon ar fi putut trăi o viață de lux cu rudele ei nobile. Dar ea preferă să trăiască în micul ei apartament din Londra împreună cu credinciosul Hopkins, care a lucrat ca majordom și asistent al tatălui ei. Și la fel ca tatăl ei, Victoria își apreciază independența și vrea să se întrețină singură. Lucrează ca fotograf pentru un binecunoscut ziar din Londra și scrie un ghid de călătorie.
În urmă cu un an, tatăl Victoriei a murit. Amintirile despre el sunt sacre pentru ea. După moartea mamei ei, el a crescut-o singur, a iubit-o mai presus de toate și a avut încredere în ea. Într-o zi, totuși, ea află că tatăl ei a mințit-o într-o problemă importantă de familie. Persoana care ar fi putut-o ajuta să afle adevărul este găsită ucisă la scurt timp după aceea.
Aflată în căutarea adevărului, Victoria începe investigațiile pe cont propriu. Majordomul Hopkins o ajută.

„- Deci dumneavoastră sunteți fiica celebrului lord Bernard Bredon, începu să vorbească brusc sir Francis și Victoria tresări. A acelui pretins genial medic legist care se folosea de fiecare apariție în sala de judecată pentru a se evidenția, chiar dacă scăpa de pedeapsă un criminal. Ceea ce conta era ca lordul Bernard să prezinte juraților fermecați unul din trucurile lui de scamator.[...]
-Dumneavoastră păreți la fel de fără caracter și nesăbuită ca tatăl dumneavoastră.În plus, sunteți lipsită și de orice simț al decenței.”

Când am început această carte, am crezut că este un fel de poveste de familie. Nu bănuiam că în mâinile mele se află un thriller minunat. Acest roman istoric, setat  în Londra cu mai mult de 100 de ani în urmă, este un amestec de succes al unei povești polițiste, asezonată cu puțin romantism. Ca investigator, avem de-a face cu o tânără femeie emancipată și cu un majordom în vârstă. Amândoi  amintesc puțin de duoul Miss Marple / Mr.Stringer sau Sherlock Holmes / Dr. Watson. Deoarece nu poate fi altfel într-un roman polițist, amândoi au un succes deosebit în munca lor de investigație și folosesc metode destul de neconvenționale.
Deși Victoria este încă foarte tânără la vârsta de 19 ani, ca orfană este mai mult sau mai puțin pe cont propriu și în urma experiențele prin care trece, ea este mult mai matură decât alte tinere de vârsta ei. Victoria este o persoană simpatică și încrezătoare în propriile forțe. Curiozitatea ei o pune adesea în situații inconfortabile, dar își păstrează curajul și încrederea că prietenii o vor ajuta la nevoie.
Hopkins este majordomul de încredere al Victoriei, credincios asemeni unui câine ciobănesc, dar și un fel de înlocuitor de tată pentru Victoria, care o supraveghează și se îngrijorează pentru ea. El are, de asemenea, gena detectivului în sânge pentru că deslușește misterele într-un mod cu totul inedit.
Mi-au plăcut foarte mult cei doi protagoniști Victoria și Hopkins. Cu siguranță există încă mult  potențial pentru alte experiențe neconvenționale în viața celor doi. 
Ceilalți protagoniști sprijină, de asemenea, complotul cu micile lor episoade și, astfel, măresc tensiunea și mai mult.  Dintre aceștia, l-am remarcat pe Jeremy Ryder, un tânăr onest care își scrie în mod obiectiv articolele și nu își arată curiozitatea. Dar și Jeremy are un secret și o supraveghează pe Victoria.
Personajele  secundare au fost foarte bine definite de către autor și reprezintă un portret al claselor sociale din acea perioadă, care par foarte pline de viață și mai ales autentice.
Paulline Peters reușește să demonstreze cititorului cât de epuizantă și dificilă era viața în acel moment, mai ales pentru femei. Restricțiile societale la care au fost expuse sunt bine definite. Situația femeilor aparținând clasei inferioare a societății este de asemenea bine discutată. Așa cum se întâmplă adesea în romanele istorice, prostituția joacă un rol important.
Dar această perioadă a fost, de asemenea, timpul unor  progrese extraordinare în afaceri, știință și medicină, iar autorul menționează și acest lucru.Informațiile suplimentare pot fi găsite în postfață.   
Stilul de scriere este destul de fluent, cititorul simte de la prima pagină că femeile au luptat vehement pentru dreptul lor de vot. Detaliile istorice sunt foarte bine cercetate, iar problema sufragetelor formează un fundal frumos pentru complot. Tensiunea se acumulează încet și crește din ce în ce mai mult pe măsură ce povestea progresează.
Concluzia:  Un amestec reușit de roman istoric și thriller. Personajele puternice și transformările incitante fac această poveste una care captivează cititorul imediat!

luni, 9 iulie 2018

Ascensiunea - Rebecca Ross




An aparitie: 2018
Autor: Rebecca Ross
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Leda Edge
Editura: LEDA
Nr. pagini: 462

Iți plac romanele Fantasy? Intriga la curtea regală? Atunci "Ascensiunea" ar putea fi cartea pe care să o alegi drept următoarea ta lectură! Aceasta este povestea Briennei.
Brienna este jumătate din Maevana și jumătate din Valenia; mama ei este moartă și nu cunoaște numele tatălui ei. De aceea a crescut într-un orfelinat până când bunicul ei a dus-o la casa Magnalia. Acolo, ea și alte cinci fete învață fiecare una dintre cele cinci pasiuni. Pasiunile se referă la o afinitate specială pentru muzică, dramă, cunoaștere, artă și inteligență. Tinerele sunt instruite în funcție de înclinațiile lor și speră că un patron va avea grijă de ele în funcție de educația lor. Acest patron devine apoi noua sa familie și, în același timp, noul său angajator. Am găsit acest concept foarte interesant. Diferența față de celelalte fete este că Brienna este acolo, nu pentru că a arătat un talent natural, ci pentru că bunicul ei o ascunde în casa Magnalia.
În casa Magnalia, Brienna studiază toate cele 5 pasiuni. Dar numai ultima, pasiunea pe care Maestrul Cartier o învață, darul cunoașterii pare să fi fost făcut pentru ea. Brienna este singurul student care nu își poate găsi un patron. În timp ce toate colegele ei încep o nouă viață, ea trebuie să rămână singură în Magnalia - chiar și fără Maestrul Cartier. Dar Brienna are întotdeauna viziuni ... Ar putea fi cheia unui vechi mister?
Partea de început a cărții conține o listă de case și teritorii pentru a ajuta povestea și a asista cititorul. Acest clasament pare a fi de mare importanță. Unul care deschide ușile și porțile. Nu ar trebui să te uiți prea atent, altfel vei găsi rapid numele tatălui Briennei, care va fi dezvăluit oficial mai târziu.
Brienna este un personaj minunat. E foarte grațioasă, curajoasă, bună și foarte bine desenată. Mi-a plăcut modul în care Rebecca Ross a adus pe Brienna la viață. Am observat că Brienna suferă un regres emoțional atunci când nici un patron nu o alege. Dar asta o face doar mai puternică. Ea este bună și recunoscătoare, își alege cu înțelepciune prietenii și apreciază ce primește
Cartier ca al doilea mare protagonist, mi s-a părut un puzzle la început, pentru că nu l-am putut descifra în mod corespunzător. Nu am fost niciodată sigură dacă, este tânăr, este bătrân, arată bine. Numai spre sfârșitul cărții am putut să îmi fac o imagine mai bună despre el. El este un partener minunat pentru Brienna. Un cuplu care face ca această carte să fie ceva special.
Construcția lumii, totuși, nu este foarte complexă, dar mi-au plăcut foarte mult cele două regiuni contrastante Maevana și Valenia. Dar pentru a putea înțelege totul bine, trebuie să fii atent, să urmezi liniile genealogice și să ții minte numele și pseudonimele. Acest lucru poate duce la complicații.
În timp ce povestea din prima treime este destul de calmă și explicativă, începe să devină mai interesantă și mai rapidă din a doua treime. În ultima treime vom intra pe câmpul de luptă, cu multe speranțe și multe decizii de luat. Nu voi dezvălui mai mult, voi spune doar că este vorba despre promovarea unei femei la putere!
Stilul de scriere și modul în care vorbesc oamenii se încadrează în lumea fantastică medievală, ceea ce face totul autentic. Povestea este narată la prima persoană - din punctul de vedere al personajului principal Brienna. Conplotul a fost bine lucrat, chiar dacă au lipsit niște detalii aici și acolo.
Concluzia: "Ascensiunea" de Rebecca Ross, primul volum dintr-o trilogie, mi s-a părut a fi un roman promițător. Cartea a fost grozavă, puțin plată la început, dar a devenit mai interesantă cu fiecare pagină. Mi-a plăcut să o citesc! O poveste minunată, cu protagoniști minunați și un sfârșit frumos, care oferă spațiu suficient pentru o continuare.

Ce mi-a plăcut:

Ø  Brienna a fost un personaj extraordinar. Mi-a plăcut că a fost naratorul poveștii.
Ø  Memoria ancestrală: Brienna primește câteva amintiri de la unul dintre strămoșii ei 
și am gândit că era un concept minunat.

Ce nu mi-a plăcut:
Ø  Merei (fosta colegă a Briennei la casa Magnalia) știe să tragă foarte bine cu arcul deși 
ea a petrecut șapte ani într-o școală unde a învățat să stăpânească arta muzicii.
Ø  Pare ca toți  oamenii cu care se întâlnește Brienna în secret se dovedesc a fi din Maevana!
 E ca și cum nici un Valenian nu locuiește de fapt în Valenia!
Ø  Cea mai mare parte a cărții numele tatălui Briennei este un mister, dar în arborele 
genealogic din primele pagini, numele acestuia este dezvăluit înainte ca povestea să înceapă!
 De asemenea, sunt incomode alte posibile revelații. Luc = Luscas și Isolde = Yseult;
 numele lor fals sunt ușor de asociat cu persoana corectă de pe arborele genealogic,
 pentru cineva atent.
Ø  Întreaga poveste este centrată în jurul unei rebeliuni și răsturnarea unui regele rău. 

Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru exemplarul oferit.