Leopardul - Jo Nesbo

Categoria: Carti thriller

Autor: Jo Nesbo

Editura: TREI

Nr. pagini: 800

Serie: Harry Hole

An aparitie: 2022

 

Mă întreb cât de multe daune fizice și răni sufletești mai poate suporta Harry Hole? În „Leopardul”, Nesbo își împinge din nou eroul la limita distrugerii și a nebuniei.

După cazul ”Omului de zăpadă”, Harry evadează în Asia, de unde este adus, când la Oslo, poliția găsește două victime cu răni identice și aceeași cauză a morții, ambele înecate în propriul sânge. Există și o a treia victimă a cărei moarte este diferită de cele anterioare, dar ca și până acum, făptuitorul nu a lăsat nicio urmă. Putem ghici că este „operă” unui criminal în serie. Dar de ce mor oameni la întâmplare când, la prima vedere, nu au avut nimic de-a face unul cu celălalt? Ce cheie în selecția victimelor urmează criminalul? Datorită lui  Harry Hole și metodelor sale de investigare neconvenționale, totul devine încet-încet clar.

 În timp ce în părțile anterioare, Harry se certa mai mult cu el însuși sau cu oficialii norvegieni, în acest caz avem un conflict între Divizia de Omucideri și unitatea specială KRIPOS, care va prelua controlul total asupra soluționării cazurilor de omucidere. Protagonistul  nostru trebuie să urce pe culmile nu numai ale deducției, ci și ale intrigii politice.

Sfârșitul romanului este complet lipsit de strălucire. Dacă totul ar fi scurtat cu cel puțin 30%, ar fi un roman grozav.

Aspecte pozitive:

• Ø  mărul lui Leopold al dispozitivului de tortură fantezist, care a adăugat mult dramatism crimelor.

Aspecte negative:

• v  romanul este cu siguranță prea lung, am impresia că autorul a extins inutil anumite fire narative și povestea descrisă a devenit mai palidă și mai inegală.
• v  ideea cu un alt ucigaș în serie mi se pare puțin prea devreme după ”Omul de zăpadă”, unde se presupune că a fost primul astfel de caz în Norvegia, și aici jumătate de an mai târziu încă unul…
• v  Harry, este invincibil, aproape ca James Bond. Își rupe maxilarul pentru a se elibera de  mărul lui Leopold și apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pleacă în urmărirea ucigașului. Super-erou - până la exagerare. Cu siguranță îl prefer când se află ”jos” decât atunci când se preface a fi Superman. Mai puternic nu este întotdeauna mai bun, domnule Nesbo.
• v  unele descrieri au fost prea grafice pentru mine (de exemplu, când Harry a recăzut în alcoolism). Prefer o descriere mai puțin detaliată, astfel încât imaginația mea să poată învârti gândurile mai departe dacă vreau. Și au fost câteva situații în care nu am vrut să aflu mai multe despre asta.     
• v  Cumva motivul  crimelor nu m-a convins, prea superficial.
• v  Sunt prezente toate clișeele genului : polițistul în declin, ușor alcoolic, superiori obtuzi, colegi geloși, viața sentimentală care ia avânt, tatăl pe moarte…

Clubul de carte secret al domnilor - Lyssa Kay Adams

Editura: LEDA

Autor: Lyssa Kay Adams

Serie: Bromance

Nr. pagini: 336

An aparitie: 2021

 

După ce am citit câteva romane thriller la rând, aveam nevoie de ceva mai ușor. Alegerea a fost „Clubul de carte secret al domnilor de Lyssa Kay Adams”. M-am gândit că, și de această dată, ca la majoritatea cărților de acest tip, voi da din nou peste ceva infantil și enervant, dar am fost plăcut surprinsă.

Această carte este primul volum din seria „Bromance”. Aflăm povestea lui Gavin și a Theei. Cei doi sunt căsătoriți de trei ani și cresc două fete gemene împreună. Cu toate acestea, relația lor nu merge bine și asta chiar de mult timp. Într-o zi, Thea îl dă afară pe Gavin din casă și începe să se gândească serios la divorț. Apoi prietenii lui Gavin îl recrutează în Clubul de carte secret și îi promit că îl vor ajuta să-și salveze relația.

Ce fac bărbații la acest club? Ei bine, ei citesc cărți romantice pentru a înțelege mai bine femeile.

La început, Gavin este sceptic în ceea ce privește acest club, dar pentru a-și recupera soția, este capabil să încerce orice și astfel se cufundă în lectura cărții romantice „Cucerirea contesei”.

Ideea poveștii este originală, interesantă și amuzantă, dar există și câteva teme mai serioase, precum traumele copilăriei sau bullying-ul la școală. Deși povestea este previzibilă, nu este plictisitoare.

Personajele, pentru o carte romantică ușoară, sunt bine create. Mi-a plăcut foarte mult Gavin. Este un tip cool, drăguț, care, în ciuda obstacolelor, vrea să lupte pentru familia lui. Thea a fost bine și ea, deși a avut momente în care m-a iritat puțin pentru că aveam impresia că nu știe ce vrea.

Cu toate acestea, cel mai mare succes al cărții sunt întâlnirile Clubului de carte. A fost foarte amuzant să văd jucători mușchiuloși de baseball, oameni de afaceri care citesc cărți romantice, analizând fiecare scenă și comportamentul protagoniștilor lor.

Limbajul este simplu și distractiv, dialogurile sunt destul de bine scrise și uneori chiar amuzante. Sfârșitul, după cum puteți ghici, este un final fericit tipic.

          Aspecte pozitive:

• ~ Prezentarea masculinității nu într-un mod care este adesea impus de lume. Aici, „masculii alfa” pot bea cafea cu sirop de dovleac, pot arăta emoții și pot viziona „Mica Sirenă” alături de fiicele lor.
• ~ Protagoniștii sunt oameni din carne și oase, au slăbiciuni, defecte și fac greșeli, apoi au curajul să le repare și să o facă la scară mare.
• ~ Mult umor. Gavin m-a făcut să râd aproape toată cartea. Conversațiile sale interioare cu Contele Pantaloni –Mulați au fost hilare.
• ~ Mesajul pozitiv al cărții – subliniază importanța comunicării și a conversației sincere într-o relație. Pare atât de evident, dar totuși atât de des oamenii uită de asta.

        Aspecte negative:

• Număr mic de întâlniri ale Clubului de carte.
• Mă așteptam ca bărbații să facă schimb de idei despre romane și să încerce să înțeleagă mai bine femeile lor. În schimb, de multe ori s-a simțit mai degrabă ca un manual de instrucțiuni pentru orice femeie, ca și cum toate suntem la fel. Și este suficient să-i faci cu ochiul femeii și să mergi cu ea la cumpărături și ea este deja dependentă fără speranță și nu mai poate gândi bine
• Thea nu și-a asumat nicio responsabilitate pentru ruperea căsniciei ei și totul a fost pus pe umerii lui Gavin.
• Nu mi-a plăcut sora Theei, Liv. Întotdeauna încearcă să o facă pe sora ei să se simtă prost în legătură cu Gavin. Păcat că personajul meu preferat, Braden Mack, alege această femeie în volumul următor.
• Comportamentul celor două fete gemene a fost, de asemenea, oarecum nerealist. Fiicele Theei și a lui Gavin nu s-au purtat ca niște copii de 3 ani, păreau mult mai mature.
• Așa cum este tipic pentru un roman de dragoste, tensiunea a fost, de asemenea, limitată aici, mai ales că povestea se îndreaptă spre un final fericit destul de previzibil. Ca cititor de thriller, sunt desigur obișnuită cu ceva diferit și am avut impresia că această carte ar fi putut fi scurtată. Cu toate acestea, nu m-am plictisit niciodată - și nu toate cărțile de dragoste reușesc să facă asta! 

Frânturi din ea - Karin Slaughter

Autor: Karin Slaughter

Editura: LEDA

Colectie: Leda Bazaar

An aparitie: 2022

Nr. pagini: 608

 

Andrea este dispecer de poliție. Sarcina ei este să răspundă la apeluri telefonice și să ajute oamenii în situații de criză. De ziua ei, își dorește doar să ia cina cu mama ei și să meargă la culcare cât mai curând posibil. Din nefericire, în restaurantul în care se află, are loc un atac armat. Un tânăr începe să tragă și majoritatea clienților intră în panică, dar nu și Laura. Mama Andreei nu numai că se apropie de atacator, dar îl și ucide cu sânge rece. Se pare că Andrea nu-și cunoaște deloc mama. Cine este ea? Ce secrete ascunde?

Cartea aparent explorează relația mamă-fiică, dar, de fapt, mi-am petrecut cea mai mare parte din lectură urmărind călătoria singuratică a Andreei și încercarea ei de a pune cap la cap trecutul mamei ei. Am observat că sunt multe monologuri interioare ale ei, în care se întrebă iar și iar despre ce este vorba, cine este mama ei, cum a apărut această situație. Înțeleg că i s-a întâmplat un eveniment neobișnuit, că este șocată, dar din păcate acest sentiment de șoc l-a avut prea des, se bâlbâie constant, se blochează, nu știe ce să facă. Mă întreb, cum a putut fi dispecer, dacă oamenii au împărtășit adesea cu ea povești tulburătoare și șocante?!? Acesta nu este tipul de personaj principal la care se așteaptă de obicei cititorul de thrillere.

Laura este un personaj extrem de colorat și interesant care are multe de ascuns. De la bun început am simțit că ceva nu este în regulă cu ea. Intriga are loc pe două niveluri de timp: în anul 1986 și anul 2018. Evenimentele din trecut sunt mai interesante, dar ambele se suprapun în cele din urmă pentru a forma o poveste specifică. Inițial, este greu de ghicit despre ce este de fapt povestea, dar cu timpul piesele puzzle-ului încep să se potrivească perfect, deși uneori aveam impresia că unele fragmente sunt cam confuze.  

Romanul este destul de complex și are multe fire, inclusiv sociale și economice, chiar și cu o mică nuanță de politică care nu-mi place. Intriga devine destul de previzibilă la un moment dat și chiar nu trebuie să fii un geniu pentru a prezice sfârșitul poveștii. Din păcate, aceasta este cea mai slabă carte a acestei autoare pe care am citit-o până acum, dar totuși, nu regret timpul petrecut cu ea.  

Noaptea în care a dispărut - Lisa Jewell

Categoria: Carti thriller

Autor: Lisa Jewell

Editura: LITERA

Colectie: Buzz Books

Nr. pagini: 464

An aparitie: 2022

 

Cum este posibil ca doi oameni să dispară brusc și nimeni să nu știe ce s-a întâmplat cu ei? Totul este posibil în romanul”Noaptea în care a dispărut”, iar misterul acestei dispariții ne absoarbe complet încă de la primele pagini ale cărții. Secrete ascunse și drame de familie ne șoptesc dintr-o pădure misterioasă, colțuri întunecoase și coridoare de școală. Există, totuși, un loc în care acea șoaptă răsună ca un țipăt - Casa Întunecată (Dark Place), ascunsă în spatele unei porți din fier forjat, în vârful unui deal printre copaci. „E magică, e genul de casă despre care ai vise foarte intense și apoi te trezești în dimineața următoare, trist că nu e adevărată.” Totuși, dramele pe care le poate ascunde această casă sunt adevărate.

Lumea Lisei Jewell este întunecată, misterioasă, oarecum magică. Elementele de groază sunt aici ca niște lovituri subtile ale unui pianist, care sună într-o tonalitate minoră. Încet, neobservați, suntem atrași într-un complot care poate fi fără grabă, dar care ne ține captivi în strânsoarea secretelor sale și ne oferă o gamă largă de emoții. Lisa Jewell a portretizat personajele, înfățișându-le perfect imperfecțiunea, marcându-le astfel cu autenticitate evidențiată de vibrații pline de incertitudine, traume și pasiuni nebunești, care își lasă în mod deliberat amprenta în dansul involuntar și dezlănțuit al gândurilor care se lovesc unele de altele. Intriga, stabilită pe trei planuri temporale, potrivește piesele puzzle-ului împreună, care, aranjate de pană complicată a autoarei, alcătuiesc o imagine care strălucește delicat în imaginația noastră.

”Noaptea în care a dispărut” este un thriller bun care m-a atras din ce în ce mai mult cu fiecare pagină nouă. Capitolele scurte fac lectura mai rapidă. Am fost curioasă până la sfârșit ce s-a întâmplat cu adevărat cu Tallulah și de ce a dispărut în urmă cu doi ani. Autoarea arată și problemele cu care se confruntă tinerii părinți (aici adolescenți). Cum să crești singur un copil când încă ești copil? Este o poveste despre pasiunea adolescenților, căutarea propriei identități și consecințele alegerilor pe care le facem. De asemenea, vorbește despre impactul pe care părinții îl au asupra vieții copiilor lor.

Aspecte negative:

• -au fost și fragmente teribil de plictisitoare, inutile și care doar târau toată acțiunea.
• - autoarea decide brusc să complice intriga cu un complot lateral care este complet inutil. Fără a vă dezvălui ceva, aș dori să subliniez că uneori mai puțin înseamnă mai bine și un cadavru este mai terifiant decât două cadavre - mai ales că al doilea bărbat, ucis în circumstanțe similare și nedepistat de oamenii legii, mi se pară ca este o batjocură la adresa poliției locale și inteligenței cititorului.