joi, 26 septembrie 2013

Atingerea dragostei - Eloisa James


 
Sinops: Linnet Berry Thrynne este o domnișoară încântătoare. Aventura ei cu prințul Frederick Augustus, trecutul scandalos al mamei și alegerea unei vestimentații cel puțin nepotrivite la ultimul bal o transformă însă, în ochii tuturor, într-o femeie ușoară. Piers Yelverton, conte de Marchant, trăiește într-un castel din Wales și se zvonește că este atât de nesuferit, încât nu-i poate sta nimeni în preajmă. Se mai spune că o rană din trecut l-a lăsat pe conte imun la farmecele oricărei femei. Dar Linnet nu este orice femeie. Frumusețea ei, farmecul și inteligența i-au adus la picioare un prinț. Din prima clipă în care privirile lor se întâlnesc, Linnet este sigură că scopul ei nu va fi deloc greu de atins. Va îmblânzi cu siguranță „bestia”! Dar ce preț va avea atingerea dragostei?

,,Ar fi putut săgeta cu privirile-i scînteietoare inima oricărui bărbat cu capul pe umeri și cu mintea întreagă.’’

Gândurile mele :  Când am auzit că inspirația Eloisei  James  pentru medicul ei taciturn a fost nimeni altul decât Gregory House, am știut  imediat că trebuie să citeasc această carte.  Dr. House  a fost unul dintre  serialele mele preferatele, iar  Hugh Laurie este perfect in rolul doctorului  morocănos, sarcastic, dar extrem de intelligent. Deși există unele asemănări clare, inclusiv tipul afectiunii de care suferă , farmecul pe care mi se pare că îl are House , lui  Piers  îi lipsește. Nu am găsit sarcasmul lui Piers  la fel de de plin de duh ca a lui House. A fost în  cea mai mare parte doar temperamental, nu amuzant.
         Linnet este portretizată ca o frumusete absolut uimitoare, dar modestă, deoarece mama  ei a fost  destul de ... indiscretă.Ea nu este o eroină  tipică, care trebuie să învețe o lecție importantă despre ceea ce contează cu adevărat în viață, Linnet este inteligentă  și are o  conștiința bine dezvoltată. Nu ezita să îşi folosească zâmbetul "Colgate" pentru a obţine  ceea ce vrea.
Am fost surprinsă  de modul în care relația dintre Piers și Linnet s-a dezvoltat. Mi-a plăcut modul în care Linnet și Piers ajung  treptat să  se cunoască și să devină prieteni înainte de a fi  iubiţi. Aceasta poate fi o trăsătură comună în cărțile Eloisei   James , dar pentru mine a fost o premieră,  deoarece  este primul roman citit  de această autoare. Mi-a plăcut în special că Linnet a fost proactivă și nu doar un partener supus, neajutorat! Mi-a plăcut  şi partea cu povestea părinților lui  Piers, dar  inima mea s-a frânt, când am descoperit cum și-a rănit piciorul .

,, La urma urmei , el era stîlpul pe care se putea bizui. Era inima ei.’’

În concluzie, o poveste de dragoste minunata, care mi-a  provocat  un torent de sentiment.
Autorul a creat personaje pe care eu nu le voi  uita ușor Foarte bine  scris , acest roman este o adevărată încântare!
 

 

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Oscar si Tanti Roz - Eric Emmanuel Schmitt


Sinops:  Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi“.

ndurile mele:  Mi-a plăcut această poveste scurtă scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt. O poveste frumoasă care se citeşte într-o oră dar ai nevoie de două zile pentru a o  digera.
Prin ochii inocenţi ai unui copil , Aprendemos muito mais do que podemos imaginar! am învățat  mult mai mult decât mi-aş fi  putut  imagina  despre acceptarea morții, voința de a trăi fiecare clipă ca și cum ar fi ultima, despre dragoste, prietenie, curaj ... Stilul de scriere este simplu, uneori filosofic.
         Cartea este narată de Oscar (prin scrisorile lui  către Dumnezeu), în care  el descrie cele mai importante evenimente  din viața sa  . Aceste scrisori au ceva magic. Vorbitul  ar fi prea ușor. Toată lumea poate face acest lucru, prin rugăciuni sau conversații  simple, dar o scrisoare scoate în evidență  sentimentele  unice pe care le avem atunci când scriem.
Oscar e  un personaj care m-a impresionat  foarte mult. Am vrut să-l protejez şi să îl îmbrățișez. Pentru cei doar zece ani ai săi , este uimitor de matur. Mi-a placut  şi Tanti Roz  care are un farmec aparte. A fost emoționant să citesc cum  ridica moralul  lui Oscar cu poveștile ei  despre  luptători  wrestler.
          Deşi bănuiam  cum se va sfarsi cartea, am sperat pană la ultimul rând că Oscar va învinge boala.
Concluzia: Aceasta carte este o poveste  despre  dragoste, prietenie, o lectie de viata pe care o recomand tuturor.

"Cele mai interesante intrebari raman intrebari. Si contin in ele un mister. La fiecare raspuns trebuie sa adaugi un 'poate'. Numai intrebarile fara interes au raspunsuri definitive".

vineri, 13 septembrie 2013

Ferma Animalelor -George Orwell


Sinops:   Ferma Animalelor a inspirat o celebra animatie difuzata in anul 1954, reluata in 1999 de un film in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pentru moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Dar nu va trece mult pina cind porcii vor prelua conducerea fermei si se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.

„Omul este singura fiinţă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate astea, el e stăpîn peste toate animalele. El le pune la muncă şi le dă înapoi abia cît le este necesar ca să nu moară de foame; restul păstrează pentru el. Munca noastră este cea care lucrează pămîntul, balega noastră este cea care-l fertili­zează şi, totuşi, care dintre noi posedă mai mult decît propria-i piele?”
 
 
 
 
Gândurile mele: Este greu să vorbesc (sau scrie) despre o carte care mi-a plăcut atât de mult. Pues... Perotodoesto, expresado con animales.Această cărticică, al cărui titlu suna ca o poveste pentru copii mici , este una dintre cele mai bune fabule politice scrise vreodată. Fabulă oferă o reflecție asupra a ceea ce  noi, oamenii, putem  deveni atunci când avem puterea în mâinile noastre.   Orwell descrie într-un mod alegoric, Revoluția rusă și regimul  stalinist, înlocuind oamenii cu animale. Cititorul atent poate  realiza cu ușurință o paralelă între personaje lui Orwell şi protagoniști reali ai acestui episod remarcabil din istoria omenirii. Fermierul crud, dl Jones,  este țarul detronat Nicolae al II-lea iar ferma lui simbolizează URSS.Oile sunt masele ignoranteooo          gnorante care simplifica mesajul, deoarece ele nu pot înțelege nuanțele ("patru picioare bine, două picioare rău"), mânză Mollie este aristocrația lipsită de conștiință socială, Snow  este inamicul, Moise corbul este Biserica Ortodoxă ... Scrisul este fluid și puteți urmări raționamentul, satiră și ironia  autorulului în  fiecare propoziție. Dialogurile sunt puține și predomină  vorbirea indirectă.
         Citind această poveste m-am simţit ca un spectator neputincios.Venirea la putere a porcilor cu trucurile  lor viclene și  modul cum subjuga încet toate celelalte animale,mi-a  lăsat  pur și simplu un gust amar  în gură.  De multe ori m-am trezit gândindu-mă "Treziţi-vă! Nu vedeţi ce se întâmpla  sub nasul vostru? ". Mi-a placut povestea şi  reactiile  diferite ale  animalelor care  se confruntă cu propria lor distrugere: lider, muncitor, colaborator pasiv, puternic ... Este clar că  cei mai educați (porci) se bucura de naivitatea altora .Mi-a placut foarte mult măgarul  Benjamin (care geme și se plânge, dar nu face nimic pentru a schimba lucrurile, pentru că aceasta este soarta) si calul Boxer  (care munceşte mult  și este puțin  recompensat).    
Concluzia:   Această carte merită cu siguranță toată  faima pe care o are. Umorul, eleganta si simplitatea cu care a scris Orwell contribuie în mare măsură la succesul cărții. Es un clásico al revés y al derecho.Finalul este foarte bun și bine gândit, dar m-a facut sa tremur. Cartea este subțire, se poate citi foarte repede și  o recomand tuturor! Aliás é presençaobrigatórianasnossasestantes .
 

Tovarăşi, zise el, sînt convins că frecare, dintre animalele de aici apreciază sacrificiul făcut de tovară­şul Napoleon care şi-a asumat această muncă supli­mentară. Nu vă închipuiţi, tovarăşi, că este o plăcere să conduci! Dimpotrivă, este o profundă şi dificilă responsabilitate. Nimeni nu este mai convins ca tovarăşul Napoleon că toate animalele sînt egale. N-ar fi decît foarte fericit să vă lase. să luaţi singure hotărî­rile. Dar uneori s-ar putea să luaţi hotărîri greşite, tovarăşi, şi atunci unde am ajunge?"