duminică, 23 august 2015

Regina Desculță - Ildefonso Falcones





An aparitie: 2014
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 704

Urmând aceeași linie ca și în romanele anterioare ("Catedrala Mării "și " Mâna Fatimei"), de data aceasta autorul ne duce în secolul al optsprezecelea lea la Sevilia în cartierul Triana ocupat de familii de romi. Acolo ajunge Caridad (numită cu afecțiune Cachita), o negresă cubaneză eliberată din sclavie. În cartier locuiește și  Milagros Carmona, o tânără născută în Triana cu sânge țigănesc, care viseaza la o dragoste interzisă, rebelă și gata să facă față mâniei părinților ei să aibă ceea ce dorește.
Mereu împreună, Milagros și Caridad devin confidente și sunt inseparabile.  Milagros, la fel ca mama ei, este o țigancă mândră, nonconformistă si plină de curaj. Caridad, sclavă toată viața ei, mama a doi copii de care a fost despărțită datorită circumstanțelor vieții care nu sunt de partea ei, este abuzată, nu se uite în ochii cuiva, servitutea este înrădăcinată în ființa sa. 
Personalitățile lor sunt descrise  aprofundat și detaliat, astfel încât, la sfârșit  avem impresia că le cunoaștem de o viață. Ambele evoluează de-a lungul romanului și personalitatea lor trece printr-o schimbare profundă marcată de tot ceea ce trăiesc, fapte care le fac să se  maturizeze , iar cititorul care le însoțește ajunge în acest fel să le cunoască foarte bine și să înțeleagă căile lor și fiecare dintre deciziile lor.
Prietenia dintre cele două femei  va fi punctul central al romanului plin de intrigi, pasiune și cruzime. Falcones are o capacitate uimitoare de a țese personaje puternice de sex feminin ... puternice și, în același timp delicate și vulnerabile. În principal acest roman evidențiază rolul femeii rebele și nonconformiste ca Ana Vega și Milagros. Spre deosebire de alte cărți care au intriga setată în această eră, în care rolul femeilor pare a fi mai mult în fundal, de data aceasta femeile sunt în prim plan. Desigur, există personaje masculine, dar stau în umbra celor feminine. Cele mai importante sunt, fără îndoială, Melchor Vega, bunicul lui Milagros, patriarhul familiei, fost condamnat la galere, datorită clanului Garcia care  sunt responsabili pentru problemele lui. Tatăl lui Milagros, oarecum ascuns de strălucirea soției și ficei sale, Pedro Garcia, Fray Joaquin Rafael Garcia sau Contele ...
                                                             
Podul Triana


  Povestea este '' 'relatată cu pricepere' '. Stilul autorului este elegant, simplu, clar și direct. Scriitorul relevă o capacitate extraordinară de a ne transporta într-un alt timp și ne permite să știm un pic mai bine istoria Spaniei, prin descrierea crudă a realității pe care oamenii o trăiesc într-o epocă de intoleranță. În  Catedrala Mării  el ne-a prezentat o poveste despre mizerie și servitute, a unui om din popor, Arnau în secolul al XIV-lea Barcelona; în   " Mâna Fatimei, urmăm pe Hernando prins într-un conflict între musulmani și creștini în al XVI-lea Spania și acum în "Regina desculță", descrie în detaliu modul de viață al romilor, în secolul al XVIII-lea .
 
"Niciodată să nu ai  încredere în cuvântul unui țigan"

O poveste despre nenorocire și nedreptate, despre oameni care trăiesc la marginea societății guvernate de intoleranță și prejudecăți.  În paginile" Reginei Desculțe", am găsit viața țiganilor descrisă într-un mod romanțat, dar vom vedea că sunt disprețuiți ... oameni săraci care supraviețuiesc din cerșetorie, furt, contrabandă, citind în palmă, cântând ... și dansând. Autorul detaliază obiceiurile, tradițiile și viața de zi cu zi a romilor și demonstrează că chiar persecutați au putut să reziste.
Țiganii sunt un popor istoric persecutat și disprețuit. În toate țările în care au existat așezări de romi au fost vizate; nu uitați că, de exemplu, naziștii au avut în vizorul lor și țiganii, nu numai evreii au fost ținta lui. În Spania, a avut loc un eveniment asemănător. Ca exemplu este un fapt care se reflectă în roman: Fernando al VI lea , rege la momentul respectiv, a emis un decret care a dat naștere la ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Marea Întemnițare a țiganilor  în închisoare. Pe 30 Iulie anul 1749, într-un mod sincronizat, pe tot teritoriului spaniol în care existau așezări de romi, au fost arestați și duși la închisoare. Scopul final a fost dispariția rasei lor. Pentru a face acest lucru, au separat bărbații și femeile, permițându-le mamelor să rămână doar cu copiii sub șapte ani. Bărbații au fost trimiși la muncă forțată în arsenalele lucrărilor Marinei; Femeile au fost duse la închisori și fabrici unde erau obligate să muncească. În total, aproximativ 9.000 de țigani au fost arestați,  dar cei mai mulți dintre ei erau din Sevilia. Condițiile în care aceștia au fost ținuți în detenție au făcut mulți țigani nefericiți, pentru că spațiile  în care erau ținuți nu erau construite pentru a fie ocupate de atât de mulți oameni. În cele din urmă ei au fost eliberați treptat, cel puțin  cei care au supravietuit. Un ordin al noului rege, Carlos al III lea, a ordonat eliberarea celor rămași în inchisori, 14 de ani mai târziu.

"Noi, țiganii au fost întotdeauna liberi. Toți regii și prinții din întreaga lume au încercat să ne supună, dar nimeni nu a reușit. "

Romanul este setat în principal, în două orașe, Sevilia și Madrid. În orașul andaluz Sevilla  se desfășoară prima parte a romanului. De la primele pagini vom descoperi aleea San Miguel, din cartierul Triana, considerat de mulți locul de nastere al genului muzical numit flamenco. Artă care a fost declarată de UNESCO Patrimoniu imaterial al umanității. 

În a doua parte a romanului acțiunea are loc la Madrid, unde, spre deosebire de Sevilla, nu au fost interzise comediile și oamenii săi au venit zilnic la teatre pentru a vedea nu numai performanțele dar mai ales pentru tonadillera (cântece tradiționale spaniole)
 
Teatrul de comedie din Madrid
Marele succes al autorului este că descrie în detaliu contextul istoric și social, în care intriga se desfășoară, fără a fi plictisitor sau a încetini ritmul romanului. În centrul acestui roman asistăm la lupta unui popor pentru libertate. Aspectul cel mai frapant al romanului este, în opinia mea, rolul femeii în istorie. Dacă aruncăm o privire înapoi la trecutul nostru, spre țările în care, din păcate pentru noi, a fi o femeie valorează mai puțin decât nimic, o simplă proprietate care trece de la tată la  soț, recunoaștem suferința, lupta, puterea și speranța care stau la baza vieții lor. Cred, fără îndoială, că acest roman aduce un omagiu tuturor acelor femei care merg înainte, indiferent de cât de negative sunt împrejurările vieții lor  sau rolul pe care îl joacă, dacă sunt bunici, mame sau fiice.

Concluzia: "Regina Desculță" este o poveste frumoasă și tristă, în care chiar și realizările sunt intercalate cu durere, pierdere și furie. Am fost sub impresia că există un preț de plătit pentru fiecare alegere ... pentru fiecare cuvânt rostit. În celelalte cărți ale autorului am avut momente triste, dar, de asemenea, de bucurie și mulțumire. Nu le-am simțit aici, de la început până la sfârșit am fost înconjurată de sentimente de durere, tristețe și durere. Și aceste sentimente sunt exprimate de personaje prin cântece pline de regrete și amărăciune.

Un roman superb pe care trebuie  să-l citiți neaparat cât mai curând ! 



Alte recenzii care te-ar putea interesa:


Romanul Regina desculță"  mi-a fost oferit  de  librăria online Libris  pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi. 

sâmbătă, 22 august 2015

Nici moartă, nici angajată - Maryjanice Davidson





An aparitie: 2011
Categoria: Literatura Universala
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 288


Dacă ai crezut dintotdeauna că vampirii sunt creaturi periculoase, fără cel mai mic simț al  umorului și simț estetic, atunci ... gândește-te mai bine...  Imaginează-ți o femeie pe nume Elizabeth Taylor, frumoasă, știe totul despre pantofi , dar care  într-o zi este atacată de cineva necunoscut și devine vampir. Chiar mai rău, sfârșește prin a deveni regina vampirilor. Da, asta e povestea  reginei Betsy. O regină foarte specială, deoarece își bate joc de politică și nu o interesează soarta supușilor ei. Departe de a fi un vampir însetat de sânge și de putere, tot ce dorește este să își cumpere pantofi frumoși.  
Betsy nu acceptă poziția de regină a vampirilor sau viața ei ca vampir și decide să își caute de lucru. Însă cineva din oraș a început să ucidă vampiri și se pare că inamicii pun la cale un nou complot împotriva lui  Betsy ...
“Nici moartă nici angajată”  este al doilea volum dintr-o serie formată din 11 volume. Primul volum al seriei se numește “Nici moartă nici măritată”.
Încă o dată am râs la reacțiile și comentariile lui Betsy. Acestă eroină este extraordinar de amuzantă și a fost o plăcere să o urmez.  Supărată pe Sinclair ( soțul ei ),  folosește toate mijloacele posibile pentru a îl  denigra și ridiculiza. Relația ei cu Sinclair evoluează, chiar dacă ea neagă. El face totul pentru a o menține în viață și de a gestiona situația politica (si este destul de atractiv  în acest rol) iar ea face totul pentru a evita și  nega poziția de regină.
În această a doua carte a seriei, “Nici moartă nici angajată”, găsim multe dintre personajele întâlnite în  “Nici moartă nici măritată”, învățăm să le cunoaștem un pic mai bine, dar sunt introduse și personaje noi, toate bine definite. Vom afla mai multe despre modul în care lumea vampirilor este guvernată și ce se așteaptă de la Regina. Betsy are încă multe de învățat, dacă dorește să fie respectată de către supușii ei .
Un aspect interesant sunt schimbările de perspectivă. Naratorul se schimbă în anumite capitole ceea ce mi se pare foarte potrivit  pentru că asfel aflăm mai multe informații despre ce se întâmplă. Stilul de scriere este întotdeauna ușor, ritmic, fluid și ușor de citit. Revelațiile finale sunt neașteptate și am fost foarte surprinsă.
Concluzia: Toate ingredientele care au făcut să îmi  placă “Nici moartă nici măritată”  sunt reunite pentru a ne oferi o continuare a aventurilor prin care trece Betsy. Se citește foarte repede, în doar câteva ore, și cu siguranță nu este o carte plictisitoare. Povestea evoluează bine, promițând un al treilea volum excelent! Aștept cu nerăbdare să citesc despre noile peripeții ale reginei Betsy și sunt sigură că Betsy nu mă va dezamăgi.

Romanul Nici moartă, nici angajată mi-a fost oferit  de  librăria online Libris  pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi. 


vineri, 21 august 2015

Câștigători Concurs Editura Trei


 Câștigătoarele concursului “ Orașe de hartie”  și  “Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banksorganizat cu sprijinul Editurii Trei, au fost alese prin tragere la sorți cu ajutorul site-ului random.org.
Câștigătoarele concursului sunt:



 Felicitări și lectură placută .

Câștigătoarele sunt rugate să confirme printr-un comentariu la această postare că au aflat că sunt câștigătoare și să-mi trimită un mail la adresa rgavi222@yahoo.com cu datele personale (nume, prenume și adresă )

Dacă în termen de 5 zile, una dintre câștigătoare nu-și revendică premiul, următoarea persoană din listă va fi desemnată câștigătoare.

Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a organiza acest concurs, pentru volumele oferite și pentru tot sprijinul acordat.

joi, 20 august 2015

Călătoarea - Diana Gabaldon




Autor: Diana Gabaldon
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Data aparitie: 16.07.2015
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 800
Titlu Original: Outlander


  “Călătoarea” este prima carte din saga Outlander scrisă de Diana Gabaldon. O lectură  fascinantă, care creează dependență și m-a lăsat aproape fără cuvinte pentru a putea să exprim cât am fost de absorbită de fiecare pagină, fiecare capitol până am finalizat cele 800 de paginile ale sale. Mărturisesc că este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit, un roman care amestecă fantezia și alte ingrediente magice încât este imposibil sa nu te indrăgostesti de Claire Randall și Jamie Fraser - personajele principale ale acestei povești care are loc în Scoția, în secolele al XVIII lea și al XXlea.
Povestea este narată de Claire o englezoaică măritată cu Frank Randall. Odată cu izbucnirea  celui de al doilea război mondial soțul ei este înrolat în armată, iar ea servește ca asistentă medicală aproape șapte ani. Războiul se încheie în anul 1945 și după toți acești ani separați , cei doi soți hotărasc că este momentul pentru o a doua lună de miere. Locul ales este Inverness în Scoția.
 Ajunși în   Inverness, Frank este fascinat de arborele genealogic al familiei sale , încercând să afle cine sunt strămoșii lui, printre care îl găsim pe Jonathan Randall, un căpitan al armatei engleze cunoscut pentru atrocitățile comise în timpul său. În timp ce Frank și Claire explorează orașul și cunosc atracțiile sale, decid să vadă  un vechi ritual celtic care are loc în Craigh Dun, un cerc de piatre misterioase, un fel de Stonehenge fictiv. Claire, intrigată, decide să se întoarcă în ziua următoare, în același loc în care a avut loc ritualul,dar după ce atinge  una din pietre și  în mod surprinzator călătorește cu  200 de ani în trecut, ajungând în  Scoția în anul 1743, sfâșiată de războiul dintre clanurile scoțiene  și englezi. Claire trebuie să se bazeze doar pe sine pentru a depăși multe încercări prin care trece datorită  aceastei călătorii minunate prin timp. Ea va experimenta aventură și pericolul, dragostea si pasiunea. Până la momentul crucial, când va trebui să aleagă între această lume și șansa să  își găsească fericirea care îi pare atât de îndepărtată...

“În fiecare zi dispar oameni.(…) Mulţi dintre cei rătăciţi vor fi în cele din urmă găsiţi, în viaţă  sau nu. Dispariţiile au, la urma urmelor, o explicaţie.”

  Există 800 de pagini de ficțiune amestecate cu  istorie, rezultând un complot minunat. Diana Gabaldon scrie cu măiestrie, amestecând legende, traditii, dialecte, lupte, religia, medicina, dragoste și ură ... Este uluitoare si m-am simțit  transportată în Scoția, în secolul al optsprezecelea, cu obiceiurile și legile ei, conflictele și  dificultățile sale, personajele sale neobișnuite și kiltul. O Scoție sublimă, săracă și totuși atât de bogată. Stăpânită de englezii care au cucerit anumite teritorii și încercă să se impună pe teritoriul Highlands. Este imposibil sa nu iubesti peisajele  scoțiene atât de bine descrise.
Și există, de asemenea, două personaje principale, Claire numit Sassenach (străina),care  întâmplător, este unul dintre personajele cele mai determinate, inteligente și credibile pe care le-am întâlnit vreodată și Jamie, un scoțian misterios și  captivant. Există, de asemenea Jack Randall, Lagohaire, Colum, Dougall, Murtagh, Geillis, doamna Fitz-Gibbons, Letitia, Jenny, Ian și multe altele personaje care ne iau cu ei în această țară atât de frumoasă.
Personajele sunt bine definite, reale, cu idealuri și intenții foarte clare. Este imposibil să nu o adori pe doamna Fitz, sau  să nu îl urăști pe  Colum MacKenzie; Geillis a stârnit curiozitatea mea și ideile mi-au fost confirmate la sfârșitul lecturii mele. Personajele ne oferă o gamă de emoții, uneori duioase alteori respingătoare. Dar  în ciuda tuturor linia poveștii se învârte în jurul lui Jamie și Claire care ne captivează.

Primul lucru pe care l-am observat la Claire Beauchamp este puternicul simț al umorului, abilitate de a râde de lucrurile din viață ei,amintindu-mi de  Elizabeth Bennett. O femeie inteligentă, curajoasă și pasionată. Chiar dacă datorită unei intorsături a destinului călătorește în timp aproximativ  200 de ani, după dezorientarea normală și frică, nu-și pierde capul și ajunge să se adapteze la un mediu ostil și străin.

Și apoi, James Alexander Malcolm Fraser MacKenzie: Un scoțian tanar de 23 de ani, încăpățânat ca un catâr și cu o inimă de leu, descris ca cel mai misterios bărbat pe care l-a întâlnit Claire vreodată. Curajos, reușeste sa se ​​elibereze de intrigile politice și familiale. Un om dur cu dușmanii săi, dar bland cu oamenii pe care îi iubește; un om care este timid în anumite situații și atunci când vine vorba de anumite aspecte, dar care este prietenos și amuzant în multe situații;
un om care cunoaște consecințele unor acțiuni, dar face față tuturor dificultăților cu determinare și curaj. Aceasta este un personaj de care am fost sedusă total. Poate pentru că eu sunt femeie sau pentru că povestea este spusă din perspectiva lui Claire? În ambele cazurile, m-a captivat deoarece pare evaziv. M-am întrebat de multe ori ce crede el, sau am încercat să înțeleg anumite atitudini și gesturi prin ochii lui Claire.

         Lucrurile sunt diferite pentru Jack Randall care  de la început, pentru mine, se încadrează în categoria de "Ticălos", apoi în " Mare Ticălos " și sfârșește prin a fi  un "Mare Ticălos Sadic "; un sadic adevărat (în adevăratul sens al cuvântului), pe care l-am dorit cu adevărat mort. A trecut mult timp de când nu am urât un personaj la fel de mult ca acesta.
Stilul scriitoarei este fluid, interesant, captivant și uneori seducător. Particularitatea romanului constă nu numai în transpunerea în scris a unor  delicii culturale, dar și în capacitatea  autoarei de a include termeni lingvistici aparținând unui limbaj arhaic și fascinant. Descrierile pe care le face scriitoarea personajelor, peisajelor și anumitor situații sunt foarte detaliate.
Un aspect de mare importanță în complot sunt atitudinile personajelor în conformitate cu timpul și locul. Precum și descrierea unor obiceiuri și tradiții din regiune și luptele dintre clanurile de scoțieni cu englezii. Autoarea  subliniază, de asemenea relația dintre soț și soție la momentul respectiv, când  femeia avea doar rolul de soție și mamă, ceva care afectează pe eroina noastră Claire, la urma urmei ea este o femeie modernă. În secolul al optsprezecelea lea, desigur, femeile nu au libertatea și drepturile pe care le au acum, dar Claire se comporta ca și cum ar avea. În trecut, femeile nu ar fi îndrăznit să discute cu bărbații, mai ales în cazul în care aceștia erau străini, nu din familie. Femeile erau subordonate bărbaților, șefului de familie sau clan, Lordul. De multe ori erau  tratate ca un obiect, ca și cum nu aveau un creier cu care să gândească, ca și cum nu  aveau o voce care să fie auzită. Cred că unul din punctele pe care autorul avrut să îl analizeze a fost exact diferența dintre femeia de astăzi și femeia din trecut și relațiile pe care le aveau cu bărbații și cu familia.
Punctul forte al romanului este, cu siguranță, acuratețea istorică. Citind acest roman mi-am permis să îmi amintesc, de fapt,  "un pic "din istoria engleză a secolului al XVIII-lea. Evident, acest aspect al romanului nu este niciodată central, pentru că accentul real al romanului este povestea de dragoste dintre cei doi protagoniști.
Dacă călătoria în timp ar fi posibilă, aș îndrăzni să spun că Diana Gabaldon fost în Scoția în secolul al optsprezecelea lea și de acolo a scris cartea, jur, intriga este uimitoare. Mi-a placut ideea de a călători în timp, descrierea exactă a moravurilor din acele vremuri, ritmul ...  
   
“ Un bărbat care niciodată nu îmi vorbise despre dragoste, care niciodată nu simțise nevoia, pentru că eu știam că mă iubește așa cum știam că sunt vie. Pentru că acolo unde există iubire, vorbele nu-și mai au rostul. Iubirea este totul. E nemuritoare. Și altceva nu mai contează.”

Concluzia: “Călătoarea” este o carte de care m-am îndrăgostit. Este pur și simplu fantastică! M-a făcut să sufăr, să zâmbesc și să plâng alături de personaje. Mixul de sentimente și senzații trezite de această lectură uimitoare m-a lăsat cu o  mahmureala literară.

marți, 18 august 2015

Vânt de rasarit , vânt de la apus - Pearl S. Buck






An aparitie: 2010
         Autor: Pearl S. Buck
        Categoria: Literatura Universala
        Editura: VIVALDI
        Nr. pagini: 236


Primele cuvinte care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la romanul  " Vânt de rasarit , vânt de la apus " sunt  rafinament, moliciune și delicatețe.
Folosind cuvinte simple, autorul transportă cititorul înapoi în timp, într-un peisaj ireal, ciudat dar perfect cu trecutul său bogat, civilizația strălucitoare și puterea spiritului său hegemonic.

“Surioară, lucrurile pe care ţi le povestesc acuma, nu le aş putea povesti nici chiar
unei femei care ar face parte din acelaşi neam cu mine, deoarece femeia aceasta
n-ar putea înţelege viaţa aşa cum se desfăşoară în depărtatele ţări, unde soţul
meu a trăit timp de doisprezece ani, Tot aşa, mi-ar fi peste putinţă să pot vorbi în
toată libertatea cu o femeie străină care nu cunoaşte poporul meu şi nici felul de viaţă pe care-l ducem de pe vremea întemeierii străvechiului Imperiu. Cât despre dumneata? Dumneata ai trăit printre noi toată viaţa. Deşi dumneata aparţii ţărilor acelora în care soţul meu a învăţat din cărţile lui apusene, vei putea totuşi să mă înţelegi, iţi voi spune tot adevârul.”

Suntem la începutul secolului al XX lea  și un vânt al schimbării suflă peste întreaga omenire, ajungand chiar și în locuri neatinse de schimbare, precum China. Oamenii de aici sunt încă legați de tradițiile străvechi care vorbesc despre ritualuri religioase, sunt devotați părinților pentru care au  un respect profund ,  căsătoriile sunt încheiate de la nastere, bărbații au soții și concubine și există o separare clară între " universul mascul dominant și universul subordonat de sex feminin. Dar în aer există un miros puternic de schimbare și tineri vor începe un proces de modernizare, care va duce la un conflict nu numai cultural, dar, de asemenea, între generații.
Printr-un stil plin de viață, proaspăt și descrieri poetice, autorul ne dezvăluie sufletul unei fete din China de la începutul secolului  al XX lea . Yang Kwei-LAN este a doua fiica a uneia dintre cele mai bogate familii din China tradițională. Crescută printre concubinele tatălui său, urmează cu strictețe instrucțiunile mamei sale pentru a fi o "soție bună", în conformitate cu obiceiurile confucianiste. Dar la începutul secolului al XX-lea granițele Chinei nu sunt impermeabile la ideile moderne care vin din Occident. Deși Kwei-lan vrea să urmeze preceptele strămoșilor ei și să asculte de părinții ei, lumea fetei se prăbușește atunci când își întâlnește pentru prima dată soțul, în noaptea nunții. Soțul ei este un medic instruit in Vest care are oroare de superstiții și, de asemenea,  dorește să trăiască cu libertatea pe care a cunoscut-o în afara țării sale arhaice. (Neînțelegerea dintre ei este o metaforă a abisului care exista în  acel moment între China și Occident.)
Kwei-LAN copleșită de marea dragoste pentru soțul ei, începe o nouă viață, în care de multe ori se simte ca un pește pe uscat, dar forța iubirii sale va fi crucială pentru ea, determinată de dorința de a fi la înălțime pentru soț, respectând în același timp tradițiile și învățăturile casei părintești, dar din ce în ce mai puțin convinsă de importanța lor reală în acele vremuri aflate sub semnul schimbării.
Un moment foarte interesant in carte este atunci când soțul lui Kwei-Lan încearcă să o convingă să își deslege picioarele, înghesuite și deformate prin tradiția chineză. Din acel moment, cuplul va fi mai unit ca niciodată. Mireasa confuză se deschide încet ca o floare de lotus delicat, sub influența vânturile ce  bat din cealaltă parte a unei lumi care s-a dovedit a nu fi plată așa cum au învățat-o părinții ei .
Totul este bine, dar sosirea fratelelui mai mare a lui Kwei-lan, care a petrecut trei ani la studii în SUA, v-a dezlănțui conflicte familiale grave. Fără acordul părinților săi, s-a căsătorit cu o tânără americană, deși el era logodit cu o chinezoaică. Scandalul și rușinea  se abăt asupra  familiei iar părinții nu îl iartă pe fiul lor, moștenitorul familiei, pentru  nesupunere ... Nu voi spune mai mult cu privire la rezultatul acestui război al nervilor, dar fără îndoială că a cauzat daune colaterale.

“Soţul meu nu este un bărbat dintre aceia care pot fi impresionaţi de prezenţa unei femei din punct de vedere al simţurilor, cum ar fi de pildă impresionaţi de o floare sau de o lulea de opiu. Rafinamentul frumuseţii fizice nu ajunge pentru un om ca el. Va trebui să incerc, sâ-i plac din alt punct de vedere, îmi aduc aminte de mama, cum sta cu faţa întoarsă spre perete şi-o aud spunându-mi cu glasul stins:
-Timpurile s-au schimbat.”
   
Într-o eră în care tradiția și  modernitate par să coexiste, China se confruntă cu o perioadă de contraste. Kwei-LAN și familia ei reprezintă partea tradițională, veche chiar retrogradă. La polul opus este soțul ei, care a fost educat în Statele Unite și reprezintă opusul: modernitate, deschidere, știința. Cele două Chine.
Cititorul este martor la schimbarea ce are loc în Kwei-lan, care va trece printr-un proces de învățare greu și lent. Va trebui să dezvolte noi deprinderi și să scăpe de cele vechi. Ea se vede ca o punte de legătură între trecut și prezent, între Est și Vest.

“Evident, toate lucrurile acestea pe care mi le spunea, erau noi şi interesante. Nu mă mai puteam sătura să-l aud povestindu-mi despre străinii aceştia, dar mai ales despre minunatele lor invenţii: despre robinetul pe care trebuie sâ-l întorci, ca să curgă apă caldă sau rece, despre o sobă al cărui combustibil nu-l poţi vedea, şi cu toate acestea încălzeşte - invenţiile acestea se numesc apeduct şi încălzire centrală. Am fost foarte mirată când l-am auzit spunându-mi despre maşinile de pe mare şi despre celelalte, care zboară prin aer sau merg pe sub apă şi o mulţime de alte minunăţii.”

  Pearl S. Buck descrie perfect tulburările interioare ale tinerei. De mai multe ori am  fost surprinsă de candoarea extraordinară a lui  Kwei-Lan. Ea nu și-a imaginat că ar putea exista o altă lume decât a ei. Și când vălul ignoranței este treptat rupt, ea va rămâne mult timp convinsă de supremația lumi sale dominată de tradiții și legi imemoriale,considerând că  tot ceea ce vine din alta parte, bărbați, femei, obiecte, obiceiuri, gânduri, sunt inferioare, mediocre, sau chiar inadmisibile, barbare.
Autorul descrie cultura chineză cu o delicatețe care nu are egal, si fiecare personaj, văzut prin ochii tinerei Kwei-LAN, este o capodoperă. Perspectiva feminină este comună în romanele lui Buck și este foarte interesant dacă ne gândim că romanul a fost scris în 1929, într-o țară în care femeile nu aveau valoarea decât ca mame sau monedă unică schimbată  pentru căsătorii bune și prestigiul familiei.

“Când mâ gândesc la copilul lor, nu mai ştiu ce să mai zic. Va trebui să-şi croiască singur un drum al său. Toată lumea îl va respinge, din cauză că el nu va face parte pe de-a-ntregul nici din Răsărit, nici din Apus, şi nimeni nu-l va înţelege. Dar mă gândesc, că dacă va avea puterea de voinţă pe care au avut-o amândoi părinţii lui, va fi în stare să inţeleagă amândouă aceste lumi şi va reuşi.”

Concluzia: O carte scrisă cu un stilou elegant și liniștit, care aduce în fața ochilor noștri un subiect interesant și descrie cu o aura magică o lume pierdută, propunând o reflecție  puternică asupra punctelor forte și punctelor slabe ale progresului. Progres pe care autorul îl compară cu vântul: vântul de vest are o  suflare impetuoasă și incontrolabilă spre est, măturând superstiții și prejudecăți, dar, de asemenea, tot ceea ce a fost bun în acea lume veche și romantică, pe când vântul de est are o suflare ce în ce mai slabă și nesigură, sfârșind prin a fi ceva mai mult decât o briză ușoară, prea slabă pentru a se opune adversarului puternic. 
Un roman  care dezbate teme esențiale din viața oamenilor: educația, capacitate de a se adapta și să evolueze, puterea iubirii, diferența. 

joi, 13 august 2015

Concurs Editura Trei


Începând de astăzi puteți participa la un nou concurs organizat cu sprijinul Editurii Trei. Câștigătorii concursului vor putea primi una dintre cele două cărți aflate în concurs: “ Orașe de hartie”  și  “Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks”.

Cerinte:
1. Dati like paginii de facebook a Editurii Trei
2. Dati like paginii de facebook Young Fiction Connection
3. Distribuiti (share public) concursul pe facebook
4. Urmariti blogul prin GFC
5. Scrieti in comentariu Care este personajul  vostru preferat din literatură?

Lasati un comentariu cu numele cu care ati dat like paginii de facebook a Editurii Trei, paginii de facebook Young Fiction Connection, link-ul share-ului, numele cu care urmariti blogul prin GFC și  titlul cărții pe care vă doriți să o câștigați.
Durata concursului: 13 august - 21 august 2015.
Poate participa oricine are domiciliul pe teritoriul Romaniei.
Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți.
Multă baftă tuturor!

Mulțumesc Editurii Trei pentru șansa de a organiza acest concurs, pentru frumoasele volume oferite și pentru tot sprijinul acordat.


miercuri, 12 august 2015

Pavilionul Femeilor - Pearl S. Buck



Categoria: Literatura Universala
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 384

    Cu  acest roman suntem scufundați în cultura și tradițiile Chinei. Autorul prezinta, de asemenea, evoluția mentalităților, prin intermediul a trei generații ... Familia Wu este una dintre cele mai mari familii din zona, iar casa adăpostește aproximativ șaizeci de oameni. Această familie este diferită de celelalte, nu este comparabilă cu familiile Wang sau Hua. Indicând în acest fel faptul că gospodăria este bine întreținută și curată, comparativ cu a vecinilor săi
       Prin această familie, Doamna Buck  ne arată societatea tradițională chineză înrădăcinată în vechile obiceiuri în care educația și respectul sunt extrem de importante. Fiecare membru trebuie să onoreze familia sa și fiecare act este îndreptat   în favoarea acesteia. Individul în sine este irelevant.  Această familie  locuiește în provincia Jingsu (China) în anul  1938. Un timp când  China este sfâșiată între tradiție și modernitate, încearcându-se păstrarea vechilor tradiții  deși societatea evoluează și  legile se schimbă. Până la acel moment China a fost o țară în care femeile nu valorau nimic  iar căsătoriile erau fără  dragoste, doar  o afacere, bărbații putea avea mai mult de o soție și viețile femeilor erau reduse la spațiul casei.
“Căsătoria e aidoma hranei, somnului şi adăpostului. Trebuie să se ocupe altcineva de ea, altfel unii vor avea din belşug, iar alţii vor duce lipsă. Bineînţeles că unele mâncăruri sunt mai gustoase decât altele. În casa mea eu plănuiesc mesele pentru toată lumea, chiar şi pentru servitori. Toţi au dreptul la propria lor porţie. Sigur, unele mâncăruri sunt mai bune decât altele. Dar dacă îi voi lăsa să îşi aleagă singuri mâncarea, copiii ar mânca numai dulciuri. Tatăl fiilor mei ar mânca doar crabi şi mâncăruri grase. Unii slujitori sunt lacomi şi ar mânca prea mult, fără să le lase şi altora mai sfioşi, care ar flămânzi. Fiecărui servitor îi dau o anumită cantitate şi fiecărui membru al familiei îi hotărăsc calitatea mâncării. În felul ăsta, sub oblăduirea mea, toată lumea mănâncă.”
Personajul principal al romanului este doamna Wu, prima soție dintr-o familie tradițională bogată. Inteligentă, frumoasă, grațioasă, liniștită și o bună sfătuitoare, doamna Wu este o gospodină perfectă, plină de calități. Greșelile sale sunt rare. Singurele roluri care îi sunt conferite sunt cele de soție și mamă. Cu toate acestea, acest rol nu a împlinit-o niciodată . Mai educată și inteligentă decât media, ea s-a simțit întotdeauna prinsă în acest rol prea limitat pentru ea.  În ziua când a împlinit  vârsta de 40 de ani, la fel ca toate femeile din tara, a decis că a venit timpul să se retragă și să găsească o concubina pentru soțul ei, astfel încât să evite riscul unei  posibile sarcini, ceva care nu ar fi bine văzut, având în vedere vârsta sa"înaintată". Această decizie nu îi face fericiți pe  membrii familiei sale, care nu înțeleg motivul. Soțul ei nu i-a fost niciodată necredincios. În plus, vine într-un moment critic în China, deoarece legile se schimbă și bărbații nu mai au dreptul de a avea doua neveste. Odată cu sosirea noului membru în casă, apare o fisură în unitatea familiei. Din acel moment fiii și nurorile ei incep să își  arate adevărata lor personalitate…
Mi-a plăcut  doamna Wu, o femeie care evolueaza mult de-a lungul romanului. Pentru prima dată în viața ei, experimentează singurătatea, confuzia, remușcările și în cele din urmă își recunoaste propriile greșeli. Este o femeie deliberată și rațională, dar vine un moment, când descoperă în cele din urmă dragostea adevărată, nu sentimentele filiale pe care le are  pentru soțul ei, ci iubirea adevărată  dintre o femeie și un  barbat.
“…cea dintâi iubire a omului este iubirea faţă de sine. Cerul a sădit în inima lui această iubire pentru ca omul să trăiască în continuare, oricâte necazuri ar avea.”
Pearl S. Buck explorează, de asemenea, statutul femeilor în China, și aduce în atenția noastră vechiul sistem de concubine din anii '30. Scriitoarea a reprezentat mai multe tipuri de femei  în opera sa: prima soție, concubina, fiica. Atentă la viața lor privată, ea picteaza un portret pentru fiecare dintre ele și este, de asemenea, interesată de interacțiunile lor în interiorul casei  cu rudele.
  În roman, Pearl S. Buck descrie toate valorile umane în societatea chineză. Prin descrierea lor, aflăm cum omul poate atinge împlinirea lui  prin gasirea propriei libertăți. Doamna Wu se dovedește a fi o femeie înțeleaptă care avansează odată  cu vremurile păstrând anumite tradiții. Pentru a obține libertatea la care  mereu a  aspirat, ea folosește aceleași tradiții în care s-au sufocat de ani de zile.
“— Dumnezeu a lăsat în noi o părticică anume care e pur şi simplu omenească, adică nici bărbătească, nici femeiască. Partea asta se numeşte suflet. Nu se schimbă şi nu poate fi schimbată.”
   Stilul autoarei este simplu și direct, dar foarte atent. Prin narațiunea la persoana a treia cunoaștem toate faptele și gândurile fiecărui personaj. În carte sunt multe ganduri si idei despre religie,  diferența dintre bărbați și femei, importanța familiei și alte probleme.  Personajele sunt bine conturate și fiecare are o personalitate puternică.
Concluzia: Un roman frumos și subtil în descrierea ființei umane. Prin el descoperim China anilor  '30,  a familiilor mari, dar, de asemenea, toată drama relațiilor dintre bărbat și femeie, la orice vârstă a vieții.

duminică, 9 august 2015

Ultima dorință - Andrzej Sapkowski






Autor: Andrzej Sapkowski
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Data aparitie: 21.07.2015
Editie: Necartonata
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 296
Titlu Original: Ostatnie życzenie


Nu știu nimic despre jocul video The Witcher astfel încât acesta  carte este o descoperire reală pentru mine.
„Ultima dorință” este prima carte din  seria The Witcher (dar nu povestea principală din cele 7 volume). Prin urmare,  autorul ne propune să îl  urmăm  pe Geralt de Rivia, un  Witcher, adică, un vânător monstru. Omul care a fost supus la experimente genetice ce i-au conferi abilitati supraomenesti, devenind un mutant și pe care este bine să îl eviți.
Gerald locuiește într-un templu  închinat zeiței Melitele , unde mare  preoteasă este  Nenneke. Aici își  vindecă rănile, discută despre misiunile sale , cu Iola, o tanara  preoteasă.
Geralt de Rivia  și-a dedicat  viața, de la o vârstă fragedă, pentru a găsi și elimina creaturile crude și monstruoase care populează regiunile țării sale. Un fel de vânător de recompense cu experiență, o brută care inspiră teamă oriunde merge ... respins de indivizii care se tem de el și creaturile cărora le  este călău, el este un suflet singuratic care urmărește necontenit destinul.  Îmi place personalitatea eroului: singuratic, la jumătatea distanței dintre lumea oamenilor și a monștrilor, respinge ideea de a  ucide (oameni sau monstri) inutil. Mai mult, cuvântul "monstru" este înțeles ca o informație non-absolută, deoarece granița dintre o astfel de creatură și o ființă umană devine din ce în ce mai neclară
Un erou tăcut, un asasin, dar mult mai uman decât majoritatea angajatorilor săi. El rămâne credincios convingerilor sale și propriul său cod de onoare. Este un profesionist desăvârșit și eficient. Geralt este un personaj rece...  cu un chip plin de  cicatrici care lasă o umbră  de neîncredere și teamă oriunde merge ... Traind multe aventuri, el are o privire cinică și deziluzionată , încercând să aplice conceptul de răul cel mai mic, atunci când vine vorba de a face o alegere etică. De multe ori neinteles, are doar doi prieteni: Neneke, preoteasa a templului și Melitele, un trubadur care nu poate fi tăcut.
Îmi place personajul Geralt. Ar fi fost ușor pentru  autor să îl facă un personaj sângeros, un egoist, mutant și obosit de viață. Totuși, deși  Geralt este obosit, rămâne o persoană foarte inteligentă. Prin reflecțiile sale, el pune sub semnul întrebării  tot ce îl înconjoară și reflectă asupra lumii. Mai mult decât atât, este foarte eficient. Acest lucru face ca personajul  să fie duios, dar cu toate acestea rămâne un Witcher și  când vine  timpul, el știe să folosească violența cu  eficiență.
„Ultima dorință” nu este un roman, ci o colecție de povești despre aventurile eroului. Acestea ne permit să descoperim eroii și personajele pe care el le  întâlnește. Poveștile sunt inspirate în mare parte din povești ale copilăriei noastre, dar complet revizuite.
Andrzej Sapkowski reușește să captiveze cititorul de la primele cuvinte până la sfârșit datorită bogăției universului său, unde totul pare creat cu grijă, astfel încât rezultatul este coerent. Lumea prezentată este destul de consistentă cu regatele sale, opozanții lor, politică , dar totul se învârte în jurul monștrilor și a supranaturalului. Inamicii întâlniți sunt diferiți.
Lumea din  „Ultima dorință” m-a mulțumit. Creaturile din această lume sunt bine cunoscute în  mitologia populară universală: există vampiri, elfi, pitici, vrăjitori, vârcolaci, dar și  unele creaturi noi care își  fac aparitia ca lamia, de exemplu. Dar farmecul universului vine de la atmosfera sa: predomină întunericul,  violența și îmi amintește de atmosfera din  manga Berserk.  O lume fantastică dominată de întuneric. Pe scurt, totul e acolo: o fantezia medievală.
Am citit că autorul a fost inspirat de istoria poloneză și mitologiă slavă pentru a crea lumea lui. Nu știu nimic, nu pot judeca. Prin contrast-am recunoscut-o adaptare a poveștii Alba ca Zapada si Frumoasa si Bestia, revizuită și transformată într-un coșmar.
Un alt aspect al cărții care îmi place: există o reflecție despre natura umană, bine și rău, ceea ce este drept să facem, reflecția îmbogățind  aventurile lui  Geralt.

Pe scurt: Da, este o carte foarte bună pentru cei cărora le plac   monștrii, vrăjile, vrajitorii, vrajitoarele, fantezia,ori poveștile medievale.

Puncte pozitive:   Univers întunecat și intrigant, personaj principal carismatic,  aventuri interesante.
Puncte negative:   Nu există!