Călătoarea - Diana Gabaldon

Autor: Diana Gabaldon

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Nautilus

Data aparitie: 16.07.2015

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 800

Titlu Original: Outlander

  “Călătoarea” este prima carte din saga Outlander scrisă de Diana Gabaldon. O lectură  fascinantă, care creează dependență și m-a lăsat aproape fără cuvinte pentru a putea să exprim cât am fost de absorbită de fiecare pagină, fiecare capitol până am finalizat cele 800 de paginile ale sale. Mărturisesc că este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit, un roman care amestecă fantezia și alte ingrediente magice încât este imposibil sa nu te indrăgostesti de Claire Randall și Jamie Fraser - personajele principale ale acestei povești care are loc în Scoția, în secolele al XVIII lea și al XXlea.

Povestea este narată de Claire o englezoaică măritată cu Frank Randall. Odată cu izbucnirea  celui de al doilea război mondial soțul ei este înrolat în armată, iar ea servește ca asistentă medicală aproape șapte ani. Războiul se încheie în anul 1945 și după toți acești ani separați , cei doi soți hotărasc că este momentul pentru o a doua lună de miere. Locul ales este Inverness în Scoția.

 Ajunși în   Inverness, Frank este fascinat de arborele genealogic al familiei sale , încercând să afle cine sunt strămoșii lui, printre care îl găsim pe Jonathan Randall, un căpitan al armatei engleze cunoscut pentru atrocitățile comise în timpul său. În timp ce Frank și Claire explorează orașul și cunosc atracțiile sale, decid să vadă  un vechi ritual celtic care are loc în Craigh Dun, un cerc de piatre misterioase, un fel de Stonehenge fictiv. Claire, intrigată, decide să se întoarcă în ziua următoare, în același loc în care a avut loc ritualul,dar după ce atinge  una din pietre și  în mod surprinzator călătorește cu  200 de ani în trecut, ajungând în  Scoția în anul 1743, sfâșiată de războiul dintre clanurile scoțiene  și englezi. Claire trebuie să se bazeze doar pe sine pentru a depăși multe încercări prin care trece datorită  aceastei călătorii minunate prin timp. Ea va experimenta aventură și pericolul, dragostea si pasiunea. Până la momentul crucial, când va trebui să aleagă între această lume și șansa să  își găsească fericirea care îi pare atât de îndepărtată...

“În fiecare zi dispar oameni.(…) Mulţi dintre cei rătăciţi vor fi în cele din urmă găsiţi, în viaţă  sau nu. Dispariţiile au, la urma urmelor, o explicaţie.”

  Există 800 de pagini de ficțiune amestecate cu  istorie, rezultând un complot minunat. Diana Gabaldon scrie cu măiestrie, amestecând legende, traditii, dialecte, lupte, religia, medicina, dragoste și ură ... Este uluitoare si m-am simțit  transportată în Scoția, în secolul al optsprezecelea, cu obiceiurile și legile ei, conflictele și  dificultățile sale, personajele sale neobișnuite și kiltul. O Scoție sublimă, săracă și totuși atât de bogată. Stăpânită de englezii care au cucerit anumite teritorii și încercă să se impună pe teritoriul Highlands. Este imposibil sa nu iubesti peisajele  scoțiene atât de bine descrise.

Și există, de asemenea, două personaje principale, Claire numit Sassenach (străina),care  întâmplător, este unul dintre personajele cele mai determinate, inteligente și credibile pe care le-am întâlnit vreodată și Jamie, un scoțian misterios și  captivant. Există, de asemenea Jack Randall, Lagohaire, Colum, Dougall, Murtagh, Geillis, doamna Fitz-Gibbons, Letitia, Jenny, Ian și multe altele personaje care ne iau cu ei în această țară atât de frumoasă.

Personajele sunt bine definite, reale, cu idealuri și intenții foarte clare. Este imposibil să nu o adori pe doamna Fitz, sau  să nu îl urăști pe  Colum MacKenzie; Geillis a stârnit curiozitatea mea și ideile mi-au fost confirmate la sfârșitul lecturii mele. Personajele ne oferă o gamă de emoții, uneori duioase alteori respingătoare. Dar  în ciuda tuturor linia poveștii se învârte în jurul lui Jamie și Claire care ne captivează.

Primul lucru pe care l-am observat la Claire Beauchamp este puternicul simț al umorului, abilitate de a râde de lucrurile din viață ei,amintindu-mi de  Elizabeth Bennett. O femeie inteligentă, curajoasă și pasionată. Chiar dacă datorită unei intorsături a destinului călătorește în timp aproximativ  200 de ani, după dezorientarea normală și frică, nu-și pierde capul și ajunge să se adapteze la un mediu ostil și străin.

Și apoi, James Alexander Malcolm Fraser MacKenzie: Un scoțian tanar de 23 de ani, încăpățânat ca un catâr și cu o inimă de leu, descris ca cel mai misterios bărbat pe care l-a întâlnit Claire vreodată. Curajos, reușeste sa se ​​elibereze de intrigile politice și familiale. Un om dur cu dușmanii săi, dar bland cu oamenii pe care îi iubește; un om care este timid în anumite situații și atunci când vine vorba de anumite aspecte, dar care este prietenos și amuzant în multe situații;

un om care cunoaște consecințele unor acțiuni, dar face față tuturor dificultăților cu determinare și curaj. Aceasta este un personaj de care am fost sedusă total. Poate pentru că eu sunt femeie sau pentru că povestea este spusă din perspectiva lui Claire? În ambele cazurile, m-a captivat deoarece pare evaziv. M-am întrebat de multe ori ce crede el, sau am încercat să înțeleg anumite atitudini și gesturi prin ochii lui Claire.

         Lucrurile sunt diferite pentru Jack Randall care  de la început, pentru mine, se încadrează în categoria de "Ticălos", apoi în " Mare Ticălos " și sfârșește prin a fi  un "Mare Ticălos Sadic "; un sadic adevărat (în adevăratul sens al cuvântului), pe care l-am dorit cu adevărat mort. A trecut mult timp de când nu am urât un personaj la fel de mult ca acesta.

Stilul scriitoarei este fluid, interesant, captivant și uneori seducător. Particularitatea romanului constă nu numai în transpunerea în scris a unor  delicii culturale, dar și în capacitatea  autoarei de a include termeni lingvistici aparținând unui limbaj arhaic și fascinant. Descrierile pe care le face scriitoarea personajelor, peisajelor și anumitor situații sunt foarte detaliate.

Un aspect de mare importanță în complot sunt atitudinile personajelor în conformitate cu timpul și locul. Precum și descrierea unor obiceiuri și tradiții din regiune și luptele dintre clanurile de scoțieni cu englezii. Autoarea  subliniază, de asemenea relația dintre soț și soție la momentul respectiv, când  femeia avea doar rolul de soție și mamă, ceva care afectează pe eroina noastră Claire, la urma urmei ea este o femeie modernă. În secolul al optsprezecelea lea, desigur, femeile nu au libertatea și drepturile pe care le au acum, dar Claire se comporta ca și cum ar avea. În trecut, femeile nu ar fi îndrăznit să discute cu bărbații, mai ales în cazul în care aceștia erau străini, nu din familie. Femeile erau subordonate bărbaților, șefului de familie sau clan, Lordul. De multe ori erau  tratate ca un obiect, ca și cum nu aveau un creier cu care să gândească, ca și cum nu  aveau o voce care să fie auzită. Cred că unul din punctele pe care autorul avrut să îl analizeze a fost exact diferența dintre femeia de astăzi și femeia din trecut și relațiile pe care le aveau cu bărbații și cu familia.

Punctul forte al romanului este, cu siguranță, acuratețea istorică. Citind acest roman mi-am permis să îmi amintesc, de fapt,  "un pic "din istoria engleză a secolului al XVIII-lea. Evident, acest aspect al romanului nu este niciodată central, pentru că accentul real al romanului este povestea de dragoste dintre cei doi protagoniști.

Dacă călătoria în timp ar fi posibilă, aș îndrăzni să spun că Diana Gabaldon fost în Scoția în secolul al optsprezecelea lea și de acolo a scris cartea, jur, intriga este uimitoare. Mi-a placut ideea de a călători în timp, descrierea exactă a moravurilor din acele vremuri, ritmul ...  

   

“ Un bărbat care niciodată nu îmi vorbise despre dragoste, care niciodată nu simțise nevoia, pentru că eu știam că mă iubește așa cum știam că sunt vie. Pentru că acolo unde există iubire, vorbele nu-și mai au rostul. Iubirea este totul. E nemuritoare. Și altceva nu mai contează.”

Concluzia: “Călătoarea” este o carte de care m-am îndrăgostit. Este pur și simplu fantastică! M-a făcut să sufăr, să zâmbesc și să plâng alături de personaje. Mixul de sentimente și senzații trezite de această lectură uimitoare m-a lăsat cu o  mahmureala literară.