Titlul original:
The Disreputable History of Frankie Landau-Banks
Limba originală:
engleză
Nr. de pagini: 304
Toată lumea știe că sunt
îndrăgostită de cărți. Ele sunt cel mai important lucru de pe pământ pentru
mine. Ceea ce mulți oameni nu știu este că sunt autori, cum ar fi E. Lockhart,
care mă fac să iubesc acest univers incredibil al cărților, unde
cuvintele sunt casa și hrana mea.
M-am întâlnit cu E. Lockhart datorită Mincinoșilor
( click AICI pentru
a citi impresiile mele ), și a fost imposibil să nu îi compar cu “Scandaloasa
poveste a lui Frankie Landau-Banks”.
Dacă la început, cele două romane arată foarte diferit, treptat,
asemănările încep să apară. În cele din urmă, îmi este clar că E.
Lockhart are o slabiciune pentru vară, familii bogate, tradiții, grupuri secrete,
secrete, statut, mistere, acte revoluționare și, de asemenea, periculoase.
"E mai bine singură,
își zice, decât cu cineva care nu vede cine ești. Mai bine să conduci decât să
asculți. Mai bine să vorbești răspicat decât să taci. Mai bine să
deschizi uși decât să le închizi altora în nas. "
Frankie Landau-Banks este o tânără studentă de la colegiul Alabaster.
Inteligentă, dedicată, cititor vorace, participantă a Clubului de Dezbateri,
Frankie trece printr-o schimbare majoră în timpul sărbătorilor. Dintr-o dată,
într-o clipă, ea devine o adolescentă frumoasă, cu un corp și o frumusețe care
atrag atenția. Fata înțelege magnitudinea transformării sale, abia atunci
când, revenind la școală, frumosul și popularul Matthew Livingston, elev
în ultimul an, este interesat de ea. Descoperă că prietenul ei este parte
dintr-o societate secretă numită: Ordinul Loial al Baseților. Curioasă și
motivată de un spirit aventuros, tânăra își dorește să facă parte din acest
grup select. Cu toate acestea, aspirațiile îi sunt spulberate atunci când
intrarea ei este refuzată, doar pentru că ea este fată!
Dar Frankie este foarte inteligentă deși nimeni nu își dă seama. Asta este de
fapt ceea ce o deranjează: nu faptul că nu poate adera la micul grup a lui
Matthew, ci faptul că el nu o vedea ca pe o persoană inteligentă și
capabilă. Inspirată, și, de asemenea, furioasă pe situația existentă, Frankie
decide să schimbe anumite reguli ale jocului și arată Ordinului (și întregii
școli) că mințile strălucite nu le au doar persoanele de sex
masculin.
"-...am vrut să arăt ce
pot. Am vrut să pun lucrurile în mișcare, să vă dovedesc că sunt la fel de
deșteaptă ca oricare dintre voi, ba chiar mai deșteaptă, fiindcă nu credeați
despre mine decât că-s foarte drăguță."
“Scandaloasa poveste a lui Frankie
Landau-Banks”este o carte uimitoare,
cu un stil diferit, subtil, personaje realiste și o poveste bine gandită si
creativă. Autoarea, ca și protagonistei noastre îi place să se joace cu înțelesurile
cuvintelor, realizând o poveste intrigantă și complexă.
Dacă ar fi să rezum cartea într-un
cuvânt, ar fi, fără îndoială, surprinzătoare. Într-un mod neobișnuit, autorul
aduce în atenția noastra, mai multe aspecte importante, îndemnând cititorul să
reflecte asupra faptelor, cum ar fi machismul, controlul politicii sociale și standardizarea
indivizilor, dar discută și despre rolul femeilor prin experiențele de
viață ale lui Frankie. Autoarea merge dincolo de concepte, cum ar fi
sexismul și feminismul într-o analiză inteligentă, aprofundată și democratică a
modului în care femeile sunt subestimate nu numai de bărbați ci, de asemenea,
de la ele însele, și modul în care aceasta afectează comportamentul și
denaturează rolul lor nu numai în societate, dar și în viața lor ca întreg.
Cartea este o incantare, plină de
dragoste, maturitate juvenilă și reflecții sociale. Și cel mai bun din ea este
că autoarea dă aripi unei fete -femei, aratându-i, de asemenea, consecințele
acțiunilor ei. Un aspect pozitiv este că ea descrie spiritul lui Frankie,
ca pe un strigăt feminist, o dorință innascuta de a fi mai mult decât o fată
frumoasă!
Mi-a plăcut modul cum autoarea analizează structura patriarhală printr-o
lume pur adolescentă, lumea lui Frankie, o fată practic invizibilă, până să fie
prietena celui mai popular băiat din școală. Într-adevăr, această problemă de
invizibilitate este un punct interesant și cred că sub diversele sale aspecte,
colegiu este o analogie cu "lumea reală".
Un alt aspect pozitiv al romanului “Scandaloasa
poveste a lui Frankie Landau-Banks”, pentru mine, este narațiunea unică și delicioasă a scriitoarei E.
Lockhart. Povestea tinerei Frankie este narată la persoana a treia, dar într-un
mod oarecum diferit de cum suntem obisnuiti. Este ca și cum cartea ar fi un raport
despre anul în care totul s-a schimbat în viața lui Frankie. Naratorul de
multe ori vorbește cu cititorul, pentru a explica motivațiile care au
determinat personajul principal să acționeze într-un anumit fel și acest lucru
este foarte interesant. În general, scriitoarea are capacitatea de a captiva
cititorul și a îl face să se identifice cu personajele sale, datorită
trasaturilor subtile ale personalității lor - de obicei opiniile și gândurile
lor.
Dar cea mai mare puterea a
acestei cărți este personajul principal. Pur și simplu, îmi place Frankie. Îmi
place cât de deșteaptă e, cum Lockhart explică modul în care îi
funcționează creierul și cum și de ce a face lucrurile pe care le face. Îmi
place pentru că Frankie nu se lasă călcată în picioare de către oricine, nu
folosește violența, dar folosește finețea și strategia. Este un personaj
care știe ce vrea să afle și nu abandonează până nu reușește. Disprețuiește
convențiile: deși fetele sunt astfel decât băieții, nu lăsa pe nimeni să
îi spună ce să facă sau cum ar trebui să fie. Ea se confruntă toți, indiferent
de consecințe și are mult curaj.
O altă surpriză este că deși este inteligentă și curajoasă, Frankie nu intră în
stereotipul eroinei perfecte. Ea face greșeli, trăiește conflicte. La fel de
mult pe cât încearcă să iasă din cutia în care a fost plasată, există momente
în care urmărește a se potrivi cu ei, actioneaza astfel încât să
își poată păstra statutul și prietenul. Unul dintre lucrurile care mă leagă de
Frankie este dialogul intern pe care îl are cu ea. Cine nu are? Tot timpul am
mai multe discuții cu mine în capul meu.
În ceea ce privește personajele secundare sunt
mari, dar Frankie fura scena în fiecare moment cu personalitate ei interesantă și
provocatoare, care vrea să meargă împotriva întregului sistem școlar care nu permite
femeilor să facă parte din cluburi, societăți sau chiar să dețină funcții
de conducere.
Este de asemenea interesant modul în care sunt descrise
societățile secrete, care sunt în mare parte o formate din "clica"
de studenți privilegiați și, prin urmare, un mod de a rămâne în contact cu
oameni care sunt susceptibili de a fi puternici în viitor. Pe lângă ironia
faptului că aceste societăți nu sunt atât de secrete, jumătate din distracție
este în faptul că oamenii știu că ele există, dar nu pot adera la ele.
Această carte are un mesaj final foarte interesant. Noi credem și ne apărăm
principiile noastre, dar trebuie să fim pregătiți pentru a suporta consecințele.
"Pe de altă parte, vița
lui Frankie e mai ușoară decât a multora cu impulsuri similare, cu minți
similare și ambiții similare.Arată bine și va fi și educată bine.(...) Multe
uși i se vor deschide cu ușurință, și se prea poate să izbutească să
deschidă ce uși va vrea, fără prea multa durere ori strădanie"
Concluzia: aceasta este una dintre puținele cărți
contemporane la care îmi doresc o continuare, doar pentru a vedea ce
rezervă viitorul pentru Frankie, atât de mult m-a impresionat acest personaj!
Mi-ar place să o văd un pic mai în vârstă sau ca adult!
impresiile
mele despre această carte !
"cu un corp și o frumusețe care atrage atenția" ? fara suparare : daca ''e doua'', atunci definitiv ATRAG ! Daca numai frumusetea atrage iar corpul e pomenit ...asa ca sa nu existe dubii, atunci e OK.
RăspundețiȘtergereIn rest, toata simpatia !
Multumesc. Nu am observat dezacordul , o sa corectez.
ȘtergereSună foarte bine. Eu am citit „Mincinoșii” și mi-a plăcut enorm de mult atmosfera și cursul liric al acțiunii. Mulțumim pentru recenzie, ca întotdeauna ai surprins frumos ceea ce trebuie! Și, părerea mea, greșelile gramaticale se pot întâmpla chiar și celui mai mare filolog. Tadam-nesam, nu trebuie să se facă un oareșce caz din asta. Haide să vedem partea bună: să ne bucurăm de recenzie și de faptul că Ely și-a împărtășit impresiile cu noi! :) Mulțumim!
RăspundețiȘtergereeeei vino sa te imbratisez Andrei : D Multumesc !
ȘtergereAcum revenind la carte , daca fac o comparatie intre Mincinosii si Povestea tinerei Frankie , ceea de a doua mi-a placut si mai mult decat prima. Obisnuiesc sa ma pun in locul personajelor si sa ma intreb cum as reactiona eu in anumite situatii. O admir pe Frankie si o parte din farsele pe care le-a pus la cale le-as fi facut si eu. M-a surprins ingeniozitatea ei desi baietii din Ordinul Loial al Baseților nu au fost prea încântați de faptele ei.
Cred ca in mare aș fi avut aceleași reacții ca ea. Pentru ca sunt fata îi înțeleg reactiile . Ar fi interesant de vazut daca unui baiat i se par tot atat de amuzante farsele fetei .
Sa citesti cartea cat mai repede si sa imi spui cum ti s-au parut.
Deci, asa, te imbratisez si eu cu drag. :D Am citit si eu romanul. Sincer, nu stiu ce sa zic, cred ca nu i-am oferit toata atentia drept care nu mi-a placut asa de mult. Cel putin, nu asa mult cum ma asteptam sa-mi placa dupa ce am citit "Mincinosii". Mi s-a parut un roman pentru adolescenți și.. cam atât. Aș fi vrut, parcă, să aibă mai mult substrat, chiar dacă intriga a fost foarte bine construită iar personajele, de asemenea, frumos puse în scenă. Nu știu, m-așteptam la mai mult și cred că asta - faptul că nu mi-a depășit așteptările - m-a făcut să nu-mi placă întocmai.
Ștergere