Zi dupa Zi - David Levithan

Titlu: Zi după zi
Autor: David Levithan
Editura: Editura Trei

Dupa ce am citit "Will Grayson & Will Grayson" mi-am dorit foarte mult să citesc o carte scrisă de David Levithan.  Spre bucuria mea, oamenii frumoși de la editura Trei au fost foarte draguți și mi-au îndeplinit dorința.

De la primele rânduri ale romanului “Zi după zi” , am fost sedusă de stiloul lui David Levithan, de intensitatea cuvintelor sale. Fiecare cuvânt este încărcat de magie, și împreună formează un întreg minunat.

„Mă trezesc. Imediat trebuie să-mi dau seama cine sunt. Nu e vorba doar de corp-de a deschide ochii și a descoperi dacă pielea de pe braț este oacheșă sau deschisă la culoare, dacă părul meu e lung sau scurt, dacă sunt gras sau slab, băiat sau fată, dacă am cicatrici sau nu. Corpul este cel mai ușor lucru cu care te adaptezi, dacă ești obișnuit să te trezești în fiecare dimineață în unul nou. Ceea ce poate fi greu de înțeles este viața, contextul în care se află corpul.”

“Zi după zi”  este o carte căreia , la început, mărturisesc că nu i–am  dat mult credit pentru că nu am avut nici o idee despre măreția ei. Poate că ideea ca cineva să se trezeasca într-un corp diferit in fiecare zi nu mi-a atras atenție, dar modul în care povestea a fost dezvoltată, într-un mod delicat pornind de la o idee, un principiu, a fost atât de originală , perfectă și strălucitoare.

Când am început să citesc “Zi după zi”, mă așteptam la un roman pentru adolescenti. Dar de la primul capitol, a fost  clar că este mult mai mult de atât. Acest roman este de o frumusețe fragila, eterică. “Zi după zi” este povestea unui suflet, care în fiecare zi are un corp diferit. În fiecare zi, A. trebuie să trăiască viața unui alt individ. Dar într-o zi, A se îndrăgostește de o fată. Când se trezește a doua zi departe de ea, va face totul pentru a o găsi. Și astfel, cu fiecare zi care trece, își va dedica viața pentru a o iubi și a o căuta pe Rhiannon.

„Dacă există un lucru pe care l-am învățat acesta este următorul: toți vrem ca totul să fie bine. Nici măcar nu ne dorim să fie fantastic sau splendid sau nemaipomenit. Ne mulțumim să acceptăm să fie bine, fiindcă în majoritatea timpului bine este de ajuns.”

 “ Zi după zi “este o frumoasă poveste de dragoste. O poveste de dragoste care pune accentul pe speranță. In afară de a fi frumoasă, această poveste este dulce. Frumos desenată, frumos scrisă, frumos tradusă. Este o plăcere de la primul la ultimul cuvânt, un poem închis într-un roman.

"Dacă te uiți în centrul universului, vezi acolo o răceală. O indiferență. În definitiv, universului nu-i pasă de noi. Timpului nu-i pasă de noi. De asta trebuie să ne pese unul de celălalt."

Toată carte este pentru mine o metafora pentru căutare identității. În fiecare zi, într-un corp diferit, A trebuie să înțeleagă cine este, viața de viață, în ciuda pieselor lipsă din puzzle. Ca orice adolescent care își vede corpul în  schimbare și  are întrebări fără răspuns. Prin intermediul corpurilor și a personalităților pe care  A le  împrumută, David Levithan evocă, cu finețe, dificultatea de a fi un adolescent în zilele noastre și problemele pe care le ridică relațiile  adolescente: romantice, cu  prietenii sau familia.

A  prin viața lui nomadă, trebuie să învețe să trăiască în prezent; dar știm că în  timpul adolescentei, tinerii privesc doar spre viitorul adult care vor deveni  și uita să privească spre copilul care au fost în  trecut, pentru a înțelege mai bine cine sunt.

Sub toate acestea, carte abordează mai multe teme apropiate de inima mea: religia și libertatea cultului ales dar, de asemenea, toleranța și respectul reciproc. De exemplu, acest text ne prezintă  istoria unui suflet, A., care nu este complet, nici pe deplin de sex masculin sau de sex feminin. Un suflet care trebuie să se adapteze la corpul și poveștile fiecărei gazde , fie fată sau băiat.

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri. Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”

Am iubit toate personajele din această carte, ceea ce este destul de rar, în general. Mi-a placut personajul A prin felul său de a gândi și percepția pe care o are asupra vieții. Povestea lui m-a mișcat dincolo de cuvinte. E un personaj atât de pur, atât de sincer. Viziunea sa asupra lumii m-a fascinat imediat.

Unii cititori prea pretențioși ar putea spune că sentimentele pe care le are  "A" pentru Rhiannon sunt prea intense si poate un pic nejustificate. Dar am o teorie: Uneori, în viață nu avem nevoie de un motiv real pentru a ne îndrăgosti. Uneori simțim nevoia de a iubi, de a schimba cursul, pentru a afla cine suntem. Din ziua în care o intalneste pe Rhiannon   incepe o aventură cu alegeri dificile, o călătorie  presărată cu confesiuni complicate și incomode.

Concluzia: Un îndemn puternic de a aprecia viața noastră ... în fiecare zi. O poveste despre o dragoste care dărâmă toate barierele, pentru a reflecta asupra a cine suntem, fiecare cu particularitățile și preferințele sale, și care e adevărata noastră valoare. Este minunat  să ne imaginăm o iubire care transcende aspectul și sexul, care implică spiritul, ce rămâne neschimbat indiferent de carcasa cu care este prezentat ...

„Am vrut ca iubirea să învingă tot. Dar iubirea nu poate să învingă nimic. Ea nu poate să facă nimic de una singură. Se bazează pe noi. Sa învingem în numele ei.”

            Multumesc Editurii Trei pentru pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta 

impresiile mele  despre  această carte !