miercuri, 15 noiembrie 2017

Galveston - Nic Pizzolatto

An aparitie: 2017
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Black Pocket
Editura: PALADIN
Nr. pagini: 259


Trebuie să recunosc că de mulți ani sunt fan împătimit al serialelor polițiste. Am vizionat Law & Order, toate sezoanele serialelor CSI sau The Mentalist , și cum ar putea fi altfel, m-am îndrăgostit de povestirile lui Stieg Larsson. Cred că de aceea "Galveston"mi-a atras atenția atât de mult. Este adevărat că deocamdată nu am vizionat nici un episod din serialul True Detective al cărui creator este autorul acestei cărți, dar eram curioasă de faptul că Nic Pizzolatto a scris un roman care se potrivește perfect preferințele mele literare. Nu ajunge la trei sute de pagini, este scris într-un mod agil și simplu - fără să insulte inteligența, desigur - și, în plus, personajul  principal se potrivește de minuni cu acel tip de protagonist care are mai multă personalitate decât cartea însăși . 

"Te naşti şi, patruzeci de ani mai târziu, te împleticeşti afară dintr-un bar, uimit de câte lucruri te dor. Nimeni nu ştie cine eşti. Conduci pe străzi întunecate şi-ţi inventezi o destinaţie, pentru că tot secretul stă în mişcare. Aşa că te îndrepţi către unicul lucru care ţi-a mai rămas de pierdut, fără să ai vreo idee ce-o să faci cu el. "

"Galveston" ne invită într- o aventură epică în locurile inospitaliere ale Americii. Roy Cady, alias "Big Country", este un "gangster" de origine texana. El este un colector de datorii în orașul Jefferson Heights din New Orleans, în numele lui Stan Ptitko. Totul începe într-o zi din iulie 1987, o zi proastă pentru Roy. Află că are cancer pulmonar. Nu are cu cine să vorbească, deși și-ar dori. Între timp, la cererea șefului său, el merge la un sindicalist pentru a exercita presiuni, împreună cu un coleg. Rutină. Doar că este o capcană. Când ajung la acesta acasă, sunt surprinși de alți doi gangsteri care au făcut deja treaba. Și nu numai asta, dar au ucis o tânără și au rănit pe altcineva, o prostituată foarte tânără și (evident) extrem de atractivă, pe nume Rocky, care era în casă. Roy reușește să-i omoare și fuge cu fata fără o destinație fixă, având asupra lui un dosar cu documente compromițătoare despre activitățile șefului său.

"Un doctor mi-a fotografiat plămânii. A găsit o furtună de zăpadă în ei. "

Cartea alternează între prezent și viitor într-un mod foarte fluid, iar călătoria protagonistului și  a tinerei Rocky reamintește foarte bine unul dintre acele filme din anii 80/90. Ei stau la hotelurile de pe șosea, frecventează baruri murdare, beau și fumează foarte mult. Există o mare tensiune sexuală între ambii, dar Roy găsește în tânără o formă de prietenie despre care a crezut că nu este posibilă până în acel moment al vieții sale.
Scrierea lui Nic Pizzolatto este superbă, indiferent unde te uiți. Lucrarea, care are loc în două timpuri narative, cu o diferență de douăzeci de ani, este scrisă la prima persoană în ambele secțiuni. Deși declarația faptelor, precum și rezoluția ei, intră pe deplin în câmpul romanului negru datorită conotațiilor sale, partea centrală, fără surprize deosebite, ne obligă să citim calm pentru a aprecia calitatea scrierii sale. Nic Pizzolatto nu este doar un maestru în crearea personajelor, pe care le desenează cu o delicatețe deosebită, dar a recreat printr-o descriere foarte atentă împrejurimile și locurile. Și asta m-a captivat. Deși nu ar trebui să fie ciudat, datorită condiției sale de scenarist.

"În partea din spate a benzinăriei era o gogoşerie, cu separeuri şi câteva mese, şi aici se adunaseră câţiva bărbaţi. Inşi solizi cu trupuri în formă de conuri de pin, cu pantalonii atârnând de mijloacele lor lipsite de fund, purtând salopete sau blugi. Ochelari de soare în plină noapte. Când am intrat, s-au uitat la mine. Nimeni nu râdea, dar vorbeau încet, cu seriozitate, şi făceau gesturi scurte cu ţigările, ca să sublinieze câte o idee. Unii se rezumaseră la cafea şi ţigări, în timp ce alţii îşi treceau de la unul la altul o sticlă de coniac. Cei care nu beau coniac îşi tot vârau labele într-o cutie cu scovergi. "

Această abilitate de a crea peisaje populate de oameni pe care aproape că le putem simți cu mâinile noastre este cu atât mai mare atunci când vine vorba de recreerea motelurilor sau a mediilor din America.         
"Galveston" ne amintește de una dintre acele lucrări crepusculare în care răufăcătorii se plimbă fără probleme, iar apusurile de soare sunt doar lumina slabă care le luminează viața. O lucrare de perdanți cu care ne convinge de la primele pagini și care ne vor face să o devorăm în câteva ore. 
Concluzia: Acesta este genul de carte pe care chiar și după ce am închis-o, am continuat să mă gândesc la tot. Mai ales la nedreptatea vieții, coșmarurile pe care le trăim, la faptul că nu știm unde să mergem când o luăm pe un drum greșit. Este o carte care m-a determinat să reflectez asupra nenumăratelor forțe care își dau mâna să ne scape și că, omule, nu este o idee bună să fugi mult timp.Odată și odată tot trebuie să te confrunți.
Dar, de asemenea, m-a derminat să mă întreb câte șanse putem pierde în viețile noastre. Câți oameni pot numi viața o șansă și cât de mult rău ne pot face suferințele noastre, mai ales când avem un trecut care trăiește pentru a ne chinui. Un trecut foarte rău. Dar cine știe dacă lucrurile rele pot fi schimbate? Există speranță în tragedia care distruge o viață?
Chiar mi-a plăcut cartea. Am gasit lectura foarte interesantă, faptele foarte curioase si deși mi-am dorit să citesc mai repede, din pacate, timpul nu mi-a permis. Poate fi citită într-un weekend, pentru că sunt doar 259 de pagini. M-am simțit rău pentru personaje de mai multe ori, dar în unele situații, m-am surprins gândindu-mă cum ar fi fost dacă ar fi făcut alte alegeri.
O carte grozavă, dar m-am gândit, de asemenea, că încheierea ar fi putut fi mai bună. Nu a fost rău, foarte ușor de înțeles, apropo. Dar nu știu dacă era altceva ... Și aceasta nu este o poveste obișnuită. Citiți ultima pagină și spuneți-mi dacă ați fi ajuns atât de departe.
Recomandat pentru cei cărora le plac cărțile de suspans, cu o dramă bună și o boare de dragoste în aer.

duminică, 12 noiembrie 2017

Asasinul din umbră - Brent Weeks




An aparitie: 2017
Autor: Brent Weeks
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fantasy
Editura: PALADIN
Nr. pagini: 588


 vedem: imaginați-vă pentru un moment un oraș stil medieval cu nobili, negustori, politicieni, armate, regi si descendenții lor. Orașul misterios are, în plus față de castele, palate și străzi, un zid care izolează mahalalele de cartierele bogate. În aceste cartiere, numite Furnicar, la rândul lor, trăiesc oamenii despre care toată lumea știe că există, dar pe care nimeni nu vrea să îi vadă: prostituate, mercenari, cerșetori, hoți. Furnicarul este condus de Ghilda Hoților, care la rândul ei este numită Saka'ge. Nimeni nu respiră, trăiește, copulează sau ucide fără ca Saka'ge să știe. Ne concentrăm atenția asupra panoramei? Ei bine: Acest oraș, cu toate cele bune și rele, atât de similar cu cele de astăzi, se numește Cenaria, iar pe străzile murdare și instabile ale Furnicarului trăiește Azoth , protagonistul nostru, un orfan de unsprezece ani, care este forțat să fure pentru a supraviețui și să se supună tuturor felurilor de cruzime și umilințe. Cu toate acestea, Azoth este hotărât să renunțe la această viață plină de greutăți, așa că va face tot ce este necesar pentru a deveni ucenicul lui Durzo Blint , unul dintre cei mai recunoscuți asasini din Cenaria.
Durzo Blint este eroul lui Azoth, un erou destul de atipic, deoarece este un ucigaș, un călău, care nu acceptă ucenici. El se ocupă de arme și otrăvuri cu o stăpânire absolută și talentul său îi permite să se miște ca o umbră. Acest talent pe care unii îl posedă, așa cum este cazul lui, îi face deosebiți și îi  diferențiază de un simplu ucigaș, o figură pentru care simte un mare dispreț. Deși Azoth nu pare să aibă acea aptitudine în principiu, va fi acceptat în cele din urmă după un test greu. Și  de aici începe adevărata poveste.
Durzo Blint și Azoth sunt protagoniștii, mai ales tânărul. Traiectoriile lor sunt captivante, cu unele răsturnări neașteptate și câteva surprize. Pentru ca Azoth să devină asasin, el trebuie să se despartă complet de trecutul său, să adopte o nouă identitate și să nu păstreze legături cu cineva care poate fi ulterior folosit împotriva lui. Procesul este dureros, iar Azoth - care va adopta numele de Kylar - va deveni conștient de propria lui singurătate  deoarece pentru ei "criminalul perfect nu are legături, doar victime". 
 Cartea descrie în paralel și povestea lui Logan Gyre, moștenitor al Ducele Gyre, cel mai apropiat succesor al tronului după familia regală. Un băiat mare, puternic, plin de bunătate, care ajunge să devină mai bun prieten al lui Kylar.
Mama K este cea mai renumită curtezană din oraș. Ea comandă cea mai mare rețea de prostituție din Cenaria și, la fel ca Durzo, este și ea membru Saka'ge. Nu există un dealer mai mare de informații decât Mama K. La urma urmei, ceea ce omul sfârșește vorbind cu o prostituată nu este uitat ...
Drumurile lor se vor intersecta când va intra în joc cea mai mare schemă politică  din Cenaria, iar Kylar va trebui să fie pregătit să se confrunte cu orice se întâmplă. Durzo este cel mai bun, Mama K este cea mai bună. Dar dacă inamicul este chiar mai bun?
Lupta nu va fi doar cu arme, ci merge mult mai departe. Roata politicii și a intrigii din Cenaria se învârte ca niciodată, și toată lumea va trebui să fie pregătită.
 Asasinul din umbra este o carte care oferă o doză bună de aventuri, magie, politică, iubire și acțiune. Cu toate acestea, nu întâlnim elfi, goblini sau pitici, pentru că Weeks a  creionat personaje reale, cu părți bune și rele, inspirat de cele mai întunecate părți ale omului.
Dacă există ceva specific acestei cărți, este faptul că, în ciuda faptului că este o fantezie epică, este o carte foarte modernă. Aici nu există cavaleri în armuri strălucitoare, dame în primejdie care leșină și nici vrăjitori care scot castanele din foc alături de un super erou, ci ființe umane care supraviețuiesc cum pot și cu ceea ce au la îndemână.
Alături de Azoth, cititorul va umbla pe străzile unui oraș condamnat, cu totul scufundat în degradare, unde vom întâlni prostituate și negustori, hoți și ucigași, nobilii corupți și alții care își păstrează încă onoarea intactă, deși la un preț ridicat din punct de vedere moral, magie, mistere și un artefact magic de legendă pe care nimeni nu a reușit să-l vadă, dar pentru care mulți sunt dispuși să moară.
Azoth / Kylar este un personaj fenomenal. E un băiat bun care trăiește o viață de coșmar. În mijlocul sărăciei și a întunericului, vrea doar să supraviețuiască și să își protejeze prietenii. Jarl și Păpușa sunt singurele persoane pe care le iubește în viață și când vede că cruzimea Șobolanului îi rănește, trebuie să acționeze. El păstrează o mânie imensă în sine, extrem de ușor de înțeles, având în vedere viața pe care o are. Pentru câteva momente am crezut că nu ar fi trebuit să urmeze calea lui Durzo, dar a reușit să mă convingă, în final. Desigur, el se confruntă cu multe bătălii interne între ceea ce el consideră drept și ceea ce are de făcut, dar în cele din urmă el reușește întotdeauna, chiar dacă trebuie să plătească un preț ... 
Am petrecut mult timp gândindu-mă ce să spun despre această carte și cum să-ți spun ce am simțit în timpul lecturii (și a fost o imensă combinație de emoții), așa că am ajuns la concluzia că ceea ce pot spune este că am iubit și urât această carte, proporții egale.
Mi-a plăcut pentru că povestea este cu adevărat uimitoare, modul în care magia intră în imagine într-o lume complet sumbră și modul în care nevoia transformă  pe Azoth în multe feluri este încântător. 
Și am urât-o, pentru că uneori am simțit că povestea era foarte încurcată, că unele lucruri pur și simplu nu ar fi trebuit să fie acolo (poate că mă înșel, da?) Dar narațiunea începe cu copilul Azoth, care se transformă în Kylar si trece prin toata maturizarea lui pana cand el este mai in varsta si nu pot explica bine am gasit aceasta tranzitie foarte obositoare (atat de mult incat am renuntat la citit de mai multe ori decat cred ca merită sa recunosc) si nu am fost captivată de toate fazele prin care a trecut.
În general, Asasinul din umbra este o carte care ține cititorul în suspans de la prima la ultima pagină, cu personaje atractive, acțiune și un complot dependent. Într-o societate coruptă de sărăcie, pofta și aroganța, minciunile, crima și trădarea sunt pilonii pentru desfășurarea poveștii. Dar așa cum spun ei acolo ... puteți găsi întotdeauna lumină în întuneric, nu totul în Cenaria este pierdut.
 Un roman care reinventează genul, păstrând esența acestuia.

„Speranţele sunt minciunile pe care ni le spunem despre viitor.”

duminică, 5 noiembrie 2017

Concurs - Ce carte ai lua pe o insulă pustie?



Începând de astăzi puteți participa la un nou concurs organizat cu sprijinul  Grupului Editorial CorintCâștigătorii concursului vor putea primi una dintre cele două cărți aflate în concurs:  Opozitie - Jennifer L. Armentrout” și   Masca de argint - Holly Black, Cassandra Clare 
Ce trebuie să faceți pentru a participa la concurs:
1.Va rog sa precizati in comentariu ce  carte vă doriți.
2.  Răspundeți printr-un comentariu la acest articol la întrebarea: Ce carte  ai lua pe o insulă pustie?

Durata concursului: 05 noiembrie – 22 noiembrie 2017.
Poate participa oricine are domiciliul pe teritoriul Romaniei.
Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți.
Multă baftă tuturor!

joi, 26 octombrie 2017

Dulce răzbunare - Joe Abercrombie



An aparitie: 2017
Autor: Joe Abercrombie
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 808

"Dulce  răzbunare"este prima carte dintr-o serie de cărți independente ale lui Joe Abercrombie, plasate în același univers ca și trilogia "Prima Lege ". Acțiunea romanului are loc pe continentul Styria, un loc menționat anterior în trilogie, dar pe care îl cunoaștem doar în această carte. Personajul principal este Monza Murcatto, un  mercenar care l-a ajutat pe Marele Duce Orso din Tallins să cucerească practic întregul continent.
Orso, temându-se că oamenii simpatizează prea mult cu Monza, o trădează și încearcă să o omoare. Mercenara jură să se răzbune împotriva celor șapte bărbați care au adus-o la ruină. Bineînțeles, eroina noastră nu va fi singură în lupta ei împotriva tiraniei lui Orso și în încercarea ei de a se răzbună, se înconjoară cu cele mai ciudate personaje.
Și în acest moment, puteți avea deja o idee despre ceea ce veți găsi dacă intri în lumea lui Abercrombie. "Dulce  răzbunare" este o carte violentă, crudă și sângeroasă, cu multă politică și lipsă de onestitate, unde bunăstarea și onoarea strălucesc prin absența lor. Este o variantă interesantă a fanteziei pentru că nu am găsit cavaleri gălăgioși, prințese frumoase sau vreun magician, dar Abercrombie va da tuturor personajelor o parte din rău și m-a făcut să mă indoiesc de toata lumea. O viziune oarecum pesimistă a lumii, dar pe care o iubesc, deoarece, cred, că Evul Mediu trebuie să fi fost ceva de genul acesta și nu plin de eroi, cum spun miturile.
În plus față de Monza, întreaga castă a personajelor secundare este pur și simplu strălucită.  Am găsit ființe complexe și credibile, de la dușmanii pe care Monza încearcă să îi termine fără nici o remușcare (mai ales nemilosul duce Orso) și toți aceia pe care Șarpele din Tallins îi adună în jurul ei pentru a își duce răzbunarea la capăt. Dintre aceștia, merită menționate câteva vechi cunoștințe ale noastre, din romanele  anterioare, cum ar fi războinicul nordic Caul Chilofrios (destul de departe de casa, încercă să devină un "om mai bun", ceva foarte dificil pentru cineva cu atât de mult sânge pe mâini), Shylo Vitari (fostul asistent al Inchizitorului Glokta, care încă se mândrește cu brutalitatea de care ne amintim cu toții) sau marele Nicomo Cosca (expertul mercenar bețiv, neloial și înșelător).
Tradați  și trădători, criminali și victime, amorali și volatili, atât Monza, cât și ceilalți tovarăși ai săi cuceresc cititorul din cea mai diabolică parte a societății, determinându-mă să simt uneori empatie pentru ei, în timp ce pe alții i-am urât. Dar dacă există ceva care să iasă în evidență la aceste personaje, este că vă fac să aveți îndoieli etice. Pentru că, dacă ceva evident,  caracterizează romanul "Dulce răzbunare" este, fără îndoială, dezbaterea morală a personajelor  sale. Monza își caută răzbunarea pentru moartea fratelui său și desfigurarea ei, indiferentă la riscurile pe care le presupune răzbunarea ei, trebuie totuși menționat că Monza nu este nevinovată: Murcatto a ucis femei și copii, a jefuit orașe, a zdrobit și vândut pe cine a putut dacă a primit ceva în schimb. Nu ne confruntăm cu un Edmundo Dantes care caută dreptate deoarece era nevinovat de acuzații. Ne confruntăm cu o femeie nemiloasă și crudă, care nu-și retrage mâna atunci când vine vorba să lupte cu sabia. Deci are dreptul Monza să se răzbune? Acest lucru  ne întreabă indirect Abercrombie.
"Dulce răzbunare", este o carte dificilă de descris. Surprinzătoare, profundă, complexă și directă. Surprinzătoare pentru că reține atenția cititorului și menține tensiunea povestirii în fiecare din cele opt sute de pagini, în zecile de capitole situate în șapte orașe diferite din Uniunea pe care Abrercrombie și-a închipuit-o (Talins, Westport, Sipani, Visserine, Puranti, Ospria și, din nou, Talins), în fiecare propoziție și paragraf. Profundă pentru că în centrul complotului are un personaj ca Monza Murcatto, șarpele din Talins, măcelarul lui Caprile, liderul mercenarilor, un personaj cu atât de multe nuanțe și fațete. Complexă prin combinarea faptelor cu un mozaic multicolor de personaje  carismatice, până la punctul în care mi-am dorit ca fiecare dintre ei să aibă propriul său spin-off. Directă pentru calitatea literară copleșitoare și proza sângeroasă și necenzurată, fără a omite violența (violență mult prea explicită), descriptivă în cel mai mic detaliu și cu un ritm alert.
Singurul mic inconvenient  pentru care nu cred că este un roman perfect este că, spre deosebire de trilogia "Prima lege", această carte părea un pic previzibilă, pentru că în ultimele 100 de pagini ai o idee despre cum se va sfârși totul, ceva care nu mi s-a întâmplat în cărțile anterioare.
În concluzie, această carte oferă o poveste originală despre răzbunare și trădare, în care dragostea și ura interferează cu viața unei eroine extraordinare. O lectură  pe care o recomand pentru fanii romanelor fantasy!

Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA   pentru exemplarul trimis spre recenzie.

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Dispărută in Moscova - Marguerite Harrison

An aparitie: 2017
Autor: Marguerite Harrison
Categoria: Memorii Jurnal
Colectie: Istorie
Editura: CORINT
Nr. pagini: 464


Începutul secolului  al XX lea  poate fi numit un punct de cotitură în multe privințe. Fundațiile vechi au fost desființate, știința s-a dezvoltat rapid, iar călătorii au explorat cele mai îndepărtate colțuri ale pământului. În ciuda tuturor progreselor timpului, femeile erau în mare parte casnice. Dar nu toate au tolerat soarta care le-a fost atribuită. Astfel, americanca Marguerite Harrison a reușit să călătorească pe aproape intreg globul, să devină spion si să facă parte din Societatea Geografică a Femeilor.
         În  anul 1918, Marguerite Harrison , care a scris anterior pentru un ziar, a oferit serviciile sale Departamentului de Informații Militare al Armatei Statelor Unite. O femeie de 39 de ani, care și-a crescut singură fiul și care a vizitat o dată Europa, a decis să devină spion. În noiembrie 1918, în ciuda armistițiului, a fost trimisă în Europa într-o misiune „de a raporta cu privire la aspectele politice și economice, care ar putea fi de interes delegației Statelor Unite la următoarea conferință de pace.“ Spre deosebire de spionii obișnuiți, misiunea lui Marguerite nu includea, de fapt, spionajul militar. De câțiva ani călătorea ca jurnalist al Associated Press.
"Pe partea rusă nu am văzut tranșee sau fortificații. Întreaga armată este ca o echipă de zbor, gata în orice moment să avanseze sau să se retragă ", a scris ea. În dimineața zilei de 9 februarie 1920, un soldat polonez a condus  două doamne într-un sat pe care l-au părăsit sub îndrumarea unui profesor rus. Pentru a reuși să ajungă în Moscova, pentru  conducătorii Armatei Roșii, Harrison pregătise mai multe scrisori de recomandare. Printre scrisorile de importanță deosebită a fost recomandarea Nadejdei Krupska, soția lui Lenin - este greu de spus dacă  a fost o recomandare originală sau un fals realizat de către Serviciul de Informații al SUA. Recomandarea a funcționat și în curând Marguerite Harrison s-a aflat la Moscova.
Ajunsă  în Rusia, sfâșiată de războiul civil, ea a evaluat pe bună dreptate slăbiciunea economică a bolșevicilor, a ajutat și prizonierii politici americani. Expediția nebună s-ar fi putut termina tragic după câteva luni. Marguerite Harrison a reușit să trimită în SUA mai multe rapoarte, dar pe 14 aprilie 1920 este  arestată politic, sub suspiciunea de a avea prea mulți prieteni sus puși și că pune prea multe întrebări. 
Clădirea Cheka și a NKVD(poliția secretă) Lubyanka, Moscova
Pentru suspiciunea de spionaj, Marguerite Harrison a fost arestată și ținută timp de zece luni în Lubyanka, unde a contractat tuberculoza. După eliberare a continuat misiunea. În  anul 1923, ea a fost din nou arestată, în China, și dusă la Moscova. Și din nou, cu participarea diplomaților americani, ea a fost eliberată.
              Dar ea nu putea să rămână doar Marguerite Harrison. În august 1923, a plecat de la New York la Constantinopol. Aici, s-a alăturat unei mici expediții care a studiat migrația nomazilor din tribul Bakhtiari. Calea ei a trecut prin: Turcia, Siria, Irak, Arabia Saudită și Iran.
Când Marguerite Garrison a revenit la New York, "jurnaliștii au vrut doar să știe dacă m-am îndrăgostit de șeic!" - a spus Harrison. De asemenea, a fost  întristată de refuzul Clubului Exploratorilor din New York, a cărui membru și-a dorit să fie. 
Concluzia: Anii 1920 au fost o eră a gospodinelor care au călătorit și studiat, dar nu au fost recunoscute. Recomand acest roman celor care iubesc documentarele și romanele istorice.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul trimis pentru recenzie!

miercuri, 18 octombrie 2017

Întâi l-au omorât pe tata. Povestea unei fetițe din Cambodgia - Loung Ung



An aparitie: 2017
Autor: Loung Ung
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Istorie
Editura: CORINT
Nr. pagini: 336



Nu învățăm istoria Cambodgiei la școală, totuși regimul impus de Khmerii rosii și Pol Pot ar putea fi studiate în același mod ca și celelalte regimuri totalitare ale secolului al XX-lea. O carte ca aceasta remediază ignoranța asupra subiectului. "Întâi l-au omorât pe tata" este o  autobiografie în care autorul își povestește copilăria sa sub regimul Khmer.

" Nimeni nu stie ce comoara esti tu. Esti un diamant brut, dar, cu putina slefuiala, o sa stralucesti.....Tati m-a iubit si a crezut in mine. E ceva in mine care o sa ma faca sa devin cineva intr-o buna zi, acel ceva pe care l-a sadit tati in mine. "   

Loung Ung a crescut într-o familie din clasa de mijloc din Phnom Penh, Cambodgia, tatăl său a fost ofițer militar în guvernul anterior. Lumea ei s-a schimbat cu  susul în jos pe 17 aprilie 1975, când Khmerii roșii, conduși de dictatorul Pol Pot, au invadat capitala Cambodgiei și au forțat două milioane de oameni să părăsească orașul. Khmerii Roșii, cei care au condus țara timp de patru ani, au predicat despre superioritatea societății agrare. Din acest motiv, au făcut reforme radicale, inclusiv confiscarea proprietății private, abolirea sistemului financiar și bancar, izolarea totală a influențelor străine și închiderea spitalelor, a școlilor și fabricilor. Populația zonelor urbane a fost transferată forțat către fermele colective și obligată să muncească în ferme. Rezultatul a fost colapsul total al Cambodgiei și genocidul a aproximativ două milioane de oameni-un sfert din populație-prin execuții în masă sau prin înfometare, boală și oboseală.
Toți cei care s-au opus au fost împușcați și uciși.
În următorii cinci ani, Loung Ung a fost separată de părinții săi (ei au fost uciși de Khmerii roșii) și frații, torturați, captivi și forțați să se antreneze ca soldați copii, înainte de a fugi în Statele Unite în iunie 1980 cu fratele ei Meng și noua lui soție, Eang.

" Ca să scape de moarte, veneticii ca noi trebuie să muncească din greu la plantat de orez si legume. Dar se pare că cu cât plantăm mai mult, cu atât rația de mâncare pe care o primim e mai mica. Cu cat muncim mai mult, cu atât mai slabi si mai flămânzi suntem. "

Prin istoria familiei sale, autoarea descrie viața și istoria tuturor cambodgianilor care au trăit sub Kampuchea Democratică. Soarta membrilor familiei lui Loung nu era diferită de cea a celorlalți cambodgieni: au fost forțați să trăiască în sate mici și s-au luptat să își ascundă trecutul, deoarece tatăl lor a lucrat pentru guvernul anterior, iar soldații nu i-ar fi iertat dacă aflau. Ei au încercat să se împotrivească faptului că oamenii din jurul lor au murit, dar treptat, și familia lor este decimată. În primul rând, după cum spune titlul cărții, soldații îl iau pe tată, care nu mai este văzut niciodată. După ce frații sunt trimiși într-o tabără de muncă forțată, sora mai mare se duce într-un alt sat și moare; iar apoi mama are obligația de a trimite trei din cei patru copii supraviețuitori în alte tabere pentru că nu mai poate să-i apere.
" Apa spala murdaria de pe mine, dar niciodata n-o sa stearga focul urii pe care o nutresc pentru kmerii rosii. " 
Loung Ung avea 5 ani când khmerii roșii au luat Phnom Penh și a crescut în timpul războiului. Era sclav, ca toți oamenii din orașe. Ea se îmbrăca în haine de culoare negre, ca toți cambodienii. A suferit de malnutriție, și-a văzut familia separată, a devenit soldat copil ... Ea ne spune totul despre copilul care e obligat să devină adult înainte de vreme, plină de ură, fără putință să-și uite durerea. Contrastul dintre limbajul ei copilăresc și foarte matur și evenimentele prin care trece este surprinzător.

" Toata ziua, clipa de clipa, stomacul meu ghioraia incontinuu de parca s-ar manca singur. Cand visez la mancare imi ghioraie matele de foame. Stiu bine ca indiferent cat de mult visez, ceea ce visez e imposibil. N-are nici un rost sa te mai gandesti la mancarea pe care oricum n-o vei mai capata. Dar e si greu sa te gandesti la altceva. Foamea ma face sa-mi pierd mintile. "  
Mi-a plăcut stilul cărții: simplu, fără detalii inutile, o carte care mișcă inima cititorului. O carte care prezintă istoria Cambodgiei din perspectiva cetățeanului acestei țări, subiectiv, sever. În același timp, autorul descrie mai multe obiceiuri cambodgene și evidențiază diferențele dintre Cambodgia și Thailanda sau Vietnam-pentru europenii cu siguranță invizibil.
Cartea se citește dintr-o singură suflare. Forma autobiografică implică o empatie iremediabilă cu această fetiță, care, ca mulți alții, a trăit o lungă coborâre în iad. Această carte permite o primă abordare a acestei perioade negre din istoria Cambodgiei și o descoperire ineluctabilă și lungă în profunzimile cruzimii și suferinței umane.

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Corint Mulțumesc grupului editorial Corint pentru  pentru acest exemplar și pentru tot sprijinul acordat.

duminică, 15 octombrie 2017

Ecouri din strada Scoția - Samantha Young



An aparitie: 2017
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Eroscop
Editura: TREI
Nr. pagini: 352


Când am început seria, am fost convinsă că Cole va rămâne cu cea mai bună prietenă a lui Hannah, dar Samantha Young a decis altfel, și după ce am descoperit povestea Hannei în volumul precedent, autoarea ne-a auzit rugăciunile și a decis să se concentreze pe o poveste nouă, pe care să o dedice de această dată lui Cole, fratele mai mic al lui Jo, un personaj pe care îl apreciez foarte mult în serie. Chiar așteptam cu nerăbdare să aflu ce-a rezervat pentru el.
Samantha Young ne duce într-o poveste senzuală în care emoția este foarte prezentă. Mi-a plăcut întotdeauna romanele ei pentru că are un stil care crează dependență."Ecouri din strada Scoția" nu este o excepție. Cu un stilou care este întotdeauna fascinant, autoarea ne oferă o poveste foarte frumoasă, cu o delicatețe dezarmantă. O intrigă care se desfășoară cu îndemânare și este intensă în senzații. Deși abordează subiecte sensibile precum abuzul, respingerea și prejudecățile, nu uită să adauge o mică doză de umor pentru a ușura atmosfera grea. Emoțiile vii și sentimentele brute sunt descrise cu o mare finețe. Totul este condimentat cu scene extrem de fierbinți pentru încântarea noastră. "Ecouri din strada Scoțiaeste un roman cu un ritm constant de care te lași răpit și de unde nu vrei să evadezi.
Protagoniștii noștri, Shannon și Cole, se întâlnesc pentru prima dată când au doar cincisprezece ani. Pentru cei care au fost atenți, în cartea "Pe strada Jamaica" este un episod în care Olivia îl vede pe Cole venind după ce a vorbit cu o "roșcată". Eh, Shannon este "mica roșcată" care pare să fi atras atenția lui Cole, frumoasă și tăcută. Dar aceasta va fi singura întâlnire dintre protagoniștii noștri și apoi vom face un salt în timp, nouă ani mai târziu, când totul s-a schimbat. Shannon nu mai este fata fără griji, dulce și fericită. Trecutul a schimbat-o și ea a devenit o femeie precaută și nesigură. Experiențele sale cu "băieții răi" au dus doar la trădare și nefericire, iar acum este hotărâtă să o ia de la capăt. După ce ultima sa relație s-a terminat dezastruos decide să se mute din Glasgow în Edimburgh, dar are nevoie urgentă să își găsească o slujbă. Primul loc de muncă pe care îl găsește este într-un studio de tatuaj, ultimul loc în care își dorea să fie, singurul loc în care nu putea să evite "băiatul rău". "Băiatul rău"este managerul și artistul cel mai talentat al studioului, frumosul nostru Cole Walker. El, conform lui Shannon, are tot ceea ce încearcă să evite. Cole este frumos, fermecător și plin de tatuaje. Shanon este convins că el este la fel ca toți ceilalți, un "băiat rău" tipic. Dar Cole este opusul a ceea ce arată, dulce, grijuliu.
Cu toții am citit  despre trecutul lui Cole în cartea dedicată lui Jo și Cam și știm cât de mult a suferit și este imposibil ca el să lase acel trecut în urmă fără nici o cicatrice. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, în ciuda trecutului dificil cu mama sa, Cole a devenit un bărbat puternic, el nu mai este "Nimic", așa cum mama sa spunea referitor la el. Dar iată-l cu Shannon, fata care a reușit să-i rețină atenția de la prima întâlnire de acum nouă ani, care îl judecă fără să îl cunoască. Vor reuși cei doi să treacă peste aceste obstacole? Va avea Shannon încredere din nou, să creadă că nu toată lumea este la fel, să iubească din nou?  Va reuși Cole să-o convingă pe Shannon că nu este "nimeni" și, în primul rând, să nu fie rănit de lipsa de încredere în el?
Cole și Shannon formează un duet plin de farmec. Un duet uluitor care ne oferă multe surprize. Între ei există o atracție incontestabilă. Dar cu cât petrec mai mult timp împreună, cu atât mai mult se deschid unul altuia. Și oricine își va da seama imediat că au judecat prea repede. Cu toate acestea, cu demonii din trecut, care rămân la suprafață, Shannon găsește greu să-și dea și să-și recâștige încrederea. Va reuși Cole să schimbe situația și să vindece cicatricile trecutului?
Din nou, magia lui Samantha Young funcționează. Povestea este simplă, dar de o puritate specifică autoarei. A fost o adevărată încântare să mă reîntâlnesc cu acest grup plin de bucurie pe care îl urmăm de cinci cărți și este încântător să realizăm în ce măsură legăturile emoționale  îi  unesc unul cu celălalt. Pe "Străzile " Samathei Young am întâlnit o familie frumoasă care crește cu fiecare roman nou, spre încântarea mea.  Femei fantastice și bărbați carismatici care au fost exemple bune pentru Cole. 
În opinia mea, dacă există ceva care face ca această serie să fie ceea ce este ea, este că toți au un trecut care îi însoțește la fiecare pas pe care îl fac, dar datorită iubirii, au învățat să-l  îndure, să-l accepte și să știe cum să trăiască cu el. Personajele feminine, naratorii românilor, sunt aceia care de obicei poartă o încărcătură mai mare în spatele lor, iar "Ecouri din Srada Scoția" nu face excepție. Romanul, departe de a centra toate acțiunile în relația protagoniștilor, se învârte în jurul problemelor personale și familiare ale lui Shannon și, într-o mai mică măsură, ale lui Cole. Acesta este un aspect pe care-l iubesc la aceste cărți, că complotul nu este doar sex și dragoste, ci și faptul că prersonajele se confruntă cu situații reale. Cu toate acestea, dacă ar fi trebuit să menționez și un aspect negativ la aceasta  poveste,  aș menționa că trecutul lui Cole nu a fost atins, cu excepția a două mici conversații între el și Shannon. Este adevărat că a fost descris foarte bine în cartea lui Jo, dar cred că este corect să citim și  punctul de vedere al lui Cole, cum a trăit acel timp rău, cum a reacționat și cum a reușit să crească și să devină omul minunat care este astăzi. Din fericire, am fost prezentați protagonistului masculin al următorului  roman din serie, pe care deja îl aștept cu nerăbdare să îl devorez. 
Pe scurt, am iubit atmosfera acestui roman, m-am indragostit de cuplul format de Shannon si Cole, am râs și am suferit cu ei, am trait alături de ei o poveste intensă, incitantă si pasionată. Personajele prind viață sub stiloul autoarei, permițându-ne să simțim sentimentele, îndoielile, bucuriile și necazurile lor.

Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Romanul  Ecouri din strada Scotia - Samantha Young mi-a fost oferit 
de librăria online Libris  pentru recenzie!  
Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, 
pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă 
cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză
Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi!