Străinul - Harlan Coben

Categoria: Carti thriller

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Nr. pagini: 360

An aparitie: 2022

 

Toți avem propriile noastre secrete. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat cealaltă persoană. Aceste lucruri par evidente, dar se fac simțite mai ales în situații limită, când încrederea în celălalt este subminată. Viețile noastre sunt sfâșiate de emoții și ele decid în mare măsură dacă secretul va arunca o umbră asupra relației cu cealaltă persoană. Despre secrete, înțelegerea persoanei de lângă noi și încercarea de a ne salva viața așa cum era înainte ca secretul să fie cunoscut, povestește romanul lui Harlan Coben „Străinul”.

 Crima nu este forța motrică a romanului. Se poate spune că această carte are mai mult elemente morale decât criminale. „Străinul” se bazează pe obișnuit, adică pe viața de zi cu zi a personajelor, în care îndoielile s-au strecurat după ce secretele au fost dezvăluite.

Până acum, Adam Price nu a avut niciun motiv să se plângă. O slujbă bună ca avocat, o soție frumoasă, doi fii, o casă bună și o companie bună - ce și-ar putea dori mai mult? Dar într-o zi, un Străin, se apropie de el și îi dezvăluie calm cel mai mare secret al soției sale, în care Adam avuse implicit încredere. Potrivit acestuia, Corinne a simulat o sarcină și un avort spontan. Străinul dispare, iar Adam rămâne cu îndoieli, pe care le risipește rapid în dezavantajul soției sale. Dorința de a cunoaște întregul adevăr provoacă o avalanșă de evenimente.

Începutul romanului este cu adevărat intrigant. Personajul Străinului stârnește curiozitatea cititorului și dorința de a-i cunoaște motivația și adevărata identitate. Cu toate acestea, după o introducere intrigantă, Coben intră pe tărâmul moralității, concentrându-se asupra impactului distructiv al secretului asupra vieții de familie a personajului principal. Deși trebuie să recunosc că o face cu meticulozitate, arătând cât de mult este capabilă să îndure o persoană pentru a-și recâștiga viața anterioară, pașnică. Uneori comportamentul personajului principal pare prea pasiv, mai ales după dispariția soției sale, iar unele situații dau impresia că urmărește același lucru iar și iar.

„Străinul” se bazează în mare măsură pe moralitate. Autorul ne atrage atenția asupra importanței pe care o are încrederea în viața noastră, cât de dezastruoase pot fi consecințele fraudei. De asemenea, subliniază că în zilele noastre nimeni nu este complet anonim pe web și cât de ușor este să găsești orice informație despre alte persoane. Și din nou, subiectul este foarte actual, dar descris destul de banal și fără a intra în detalii. Mi s-a părut că știu la ce va duce finalul acestei povești, dar firele ulterioare care au apărut în roman au dus la un final surprinzător. Din păcate, în opinia mea, este destul de exagerat și nerealist. Romanul se citește ușor, este plăcut, dar cu siguranță îi lipsește fiorul anxietății și al tensiunii.

Aspecte negative:

•     un pic prea multe personaje în opinia mea (de exemplu, un grup de șantajiști, 2-3 persoane ar fi suficiente)
•     personajul principal este extrem de plictisitor (chiar și pentru un avocat),  nu foarte bine dezvoltat din punct de vedere psihologic.
•     antagonistul principal - personajul din titlu,  a fost mai mult  o umbră. Motivațiile  faptelor sale nu mi s-au părut credibile.
•     prima scenă a morții este  subdezvoltată, nu a surprins sau impresionat deloc și ar trebui, având în vedere consecințele pe care le-a avut.
•    subplotul exproprierii a fost cam ciudat.
•     rolul subdezvoltat al lui Kuntz... de ce face ceea ce face a fost explicat în doar câteva propoziții;
•  unele situații sunt pur și simplu ridicole, precum presupusa aventură a lui Adam cu fosta sa colegă. Ca să aflăm că nici măcar nu s-au sărutat.
•   prea puțin suspans pentru un thriller, soluția mi s-a părut exagerată.
•   timp de aproape 100 de pagini autorul vorbește despre un sport american care nu are importanță pentru acțiunea ulterioară.

Jocul trecutului - Cecelia Ahern

Categoria: Literatura Universala

Autor: Cecelia Ahern

Editura: ALL

Nr. pagini: 336

An aparitie: 2022

 

Este ironic faptul că poți să trăiești cu cineva ani de zile și să nu îl cunoști bine. Cred că oricât de mult ne împărtășim viața cu cineva, există întotdeauna limite de netrecut, sentimente, interese pe care nu suntem dispuși să le dezvăluim. Părinți și copii, soț și soție, frați și surori, oricât de mult ne cunosc ei și invers, nu ne știu pe deplin și atunci când anumite secretele ies la iveală, pot avea un rezultat neașteptat.

”Jocul trecutului” spune povestea lui Fergus Boggs, un bărbat de șaizeci de ani care este internat într-o clinică de reabilitare, din cauza unui accident vascular cerebral, care l-a făcut să-și piardă multe dintre amintiri, pe lângă unele probleme fizice. Cu toate acestea, nu este singurul personaj principal, pentru că cea care va prelua frâiele complotului este fiica sa Sabrina. Prin intermediul ei este dezvăluită fiecare piesă a acestui puzzle care peste noapte devine o rețea de mistere, revelații și intrigi.

Sabrina Boggs duce o viață monotonă, plictisitoare…are trei copii, un soț care o iubește, o slujbă bună, dar mereu totul este la fel…când deodată primește niște cutii care au aparținut tatălui său. Aceste cutii conțin o colecție misterioasă de bile despre care Sabrina nu știe nimic, dar lipsesc cele mai scumpe, așa că va încerca să afle ce s-a întâmplat cu ele, în timp ce se va cunoaște pe ea însăși și pe tatăl ei, mereu distant, puțin mai bine.

Cecilia Ahern îi oferă astfel protagonistei sale un scop, sa afle povestea bilelor colecționate de tatăl său. Aceste bile nu sunt doar o colecție de obiecte, ci o colecție de amintiri. Fiecare sferă colorată a marcat un moment important din viața unui băiat care provenea dintr-o familie cu mulți copii și care a trăit  momente dulci, uneori dramatice în copilărie. Ani mai târziu, băiatul a devenit un tânăr care s-a căsătorit cu o femeie frumoasă și a ajuns să își nege pasiunile și originea pe parcurs. Căsătoria nu a durat, minciunile s-au adunat, iar Fergus Boggs a trăit perioade mai bune, dar și mai rele. Au fost iubiri, antipatii, dezamăgiri.

Fergus este un om bun, care cu siguranță nu a fost mereu credincios, dar care a făcut totul, fără să țină seama de rănile și cicatricile lui pentru a rămâne demn. Pasajele din punctul lui de vedere sunt cele mai frumoase, pentru că înțelegem mecanismul construcției identității și gândirii personajului, relațiile și rănile lui, dar și cine este el cu adevărat. Am simțit o mare empatie pentru acest personaj care poate părea puțin „învins”, dar care are o inimă mare.

Pe de altă parte, Sabrina este un personaj cu care nu am reușit să empatizez. Personalitatea ei nu mi-a plăcut, dimpotrivă, mi s-a părut plictisitoare și destul de fadă. Mai mult, am fost destul de dezamăgită de întorsătură  luată de roman cu privire la investigația Sabrinei, în special de faptul că trebuie să o rezolve în douăzeci și patru de ore. Ceea ce face ca cercetarea să fie destul de neconvingătoare uneori. 

Deși îmi plac cărțile care au în prim plan secrete de familie, romanul ”Jocul trecutului” nu mi-a plăcut așa cum mă așteptam. Ritmul de lectură este destul de lent uneori, deoarece stagnează pe aceeași idee pentru multe pagini și nu dezvăluie nimic nou sau cel puțin surprinzător. Ca să nu mai spun că nimic nu este explicat vreodată. Multă vreme m-am simțit pierdută ca Sabrina, întrebându-mă unde este secretul. Nu este clar ce nu dorește tatăl său să dezvăluie și ce face parte din pierderea memoriei din cauza accidentului vascular cerebral. Mie mi-a trebuit ceva timp până să intru cu adevărat în poveste... 

Finalul este oarecum ambiguu și aproape pripit. Mi-ar fi plăcut un epilog cu un job mai bun pentru Sabrina, de asemenea mi-ar fi plăcut o poveste de copertă mai bună. Titlul și coperta nu mi-au transmis nimic.

Dragoste sub acoperire - Lyssa Kay Adams

Autor: Lyssa Kay Adams

Serie: Bromance

Editura: LEDA

Nr. pagini: 384

An aparitie: 2020

 

”Dragoste sub acoperire” este a doua carte din seria ”Bromance”. În urmă cu ceva timp v-am povestit despre „Clubul de carte secret al domnilor”, care arată realitățile familiei într-un mod distractiv, simplu și fermecător. De data aceasta, autoarea sub acoperirea acestei coperți discrete, a abordat subiectul hărțuirii la locul de muncă.

De asemenea vom cunoaște povestea fondatorului celebrului și amuzantului Club de carte - Braden Mack și Liv (Olivia),sora Theei, pe care am cunoscut-o în partea anterioară. O femeie pasionată de cofetărie și care urăște bărbații.

Ce a scos în evidență acest volum? Mare simț al umorului! M-am distrat minunat cu ea. Mi-a plăcut la propriu. Nu am vrut să se termine. Am absorbit toate bătăliile verbale dintre personaje, privirile romantice și scânteile care au apărut între ei. Din nou, mi-a plăcut felul în care a fost prezentată romantismul. O idee proaspăta, extrem de draguță si deloc exagerată.

În ceea ce privește personajele, am sentimente puțin amestecate. Cumva mi-a fost greu să-mi placă Liv, a fost mai ușor cu Mack. Au fost momente când nu am putut să înțeleg deciziile fetei, felul ei de a acționa, modul de a gândi și uneori chiar comportamentul față de ceilalți.

Personajul meu preferat este rusul, iar problemele lui gastrice sunt super amuzante. Sunt încântată că acest personaj va avea propriul său volum - în partea a patra a seriei 'Bromance' va fi personajul principal.

Cel mai mare plus al întregii intrigi sunt domnii de la clubul de carte. Cum să nu-ți placă bărbații care, citind romance, explorează secretele seducerii femeilor? De altfel, membrii „Clubului de carte” sunt cei care o ajută pe Liv să îl pedepsească pe fostul ei șef .

Mi-a plăcut că autoarea atinge subiecte precum bullying-ul și hărțuirea femeilor la locul de muncă, dar aceste aspecte ar fi putut fi dezvoltate mai mult. Totuși, autoarea ne arată că există forță într-un grup și că nu merită să ascunzi astfel de probleme sub covor. Și cel mai important - nimeni nu poate scăpa nepedepsit.

Recomand și aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire a membrilor clubului de carte secret.

Aspecte pozitive:

• Membrii Clubului de carte merg să cumpere cărți într-o librărie fizică. Ceea ce nu este ușor, pentru că există credința că literatura romantică este pentru femei și un „bărbat adevărat” ar trebui mai degrabă să nu se apropie de astfel de cărți.
• Cocoșul Randy care uraște bărbații.

 Aspecte negative:

• reacția Oliviei la secretul lui Branden,după părerea mea, a fost puțin cam exagerată, mai ales având în vedere în ce stadiu era relația lor în acel moment și cât a durat.
•  mă așteptam la mai multe scene care descriu gătitul, coacerea, pregătirea dulciurilor, deoarece protagonista este de profesie cofetar
•  la un moment dat a devenit prea dulce, iar răzbunarea s-a stins pe fundal.
• limbaj vulgar. 

Pistruiata - Cecelia Ahern

Categoria: Literatura Universala

Autor: Cecelia Ahern

Editura: ALL

Nr. pagini: 376

An aparitie: 2022

 

 

Noul roman al Ceceliei Ahern, ”Pistruiata”, a început promițător și, per total, mă așteptam la ceva special. Speram la o poveste de dragoste romantică, care să aibă loc în peisajul aspru al unui oraș irlandez, iar ceea ce am primit a fost o poveste oarecum plictisitoare și infantilă a unei fete cu probleme.

Personajul principal este Allegra Bird, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, care a fost numită întotdeauna Pistruiata. Protagonista duce o viață destul de liniștită în Dublin, deși nu cea la care spera. Visul ei a fost să devină polițistă, da, lucrează în uniformă, dar, din păcate, este uniforma unui agent de parcare. Ea locuiește singură într-un apartament închiriat și singurul membru al familiei cu care ține legătura este tatăl ei. Ajungem să cunoaștem viața de zi cu zi a protagonistei, care nu se distinge prin nimic special, avem parte chiar și de amănunte despre ceea ce mănâncă la micul dejun, prânz și când și cui i-a dat o amendă - pur și simplu plictisitor. Naraţiunea, în care predomină doar descrierile, dialogurile sunt rudimentare, nu captivează. Viața Allegrei își va schimba însă cursul când un proprietar de mașină (desigur, pedepsit cu o amendă) îi spune că că este înconjurată de învinși. Conform teoriei sale, fiecare este rezultatul a cinci persoane, adică cu cine te asociezi - asta devii.(Spune-mi cu cine te iei, ca să îți spun cine ești) Această batjocură o obligă în cele din urmă pe Allegra să-și analizeze viața, are măcar cinci persoane apropiate în jurul ei? Ea decide să găsească cinci oameni și să-și modeleze viitorul conform acestora.

Abandonată de mamă, Allegra, caută acceptarea, confirmarea că merită atenția altei persoane. Ea este fata de alături, genul care se încadrează perfect în peisaj și este ușor de trecut cu vederea.

Allegra are dificultăți să citească reacțiile altora și să spună ce trebuie, așa că deseori jignește. Posibil să fi  interpretat greșit unele evenimente, dar am găsit majoritatea trăsăturilor persoanelor cu sindrom Asperger la Allegra. Ca personaj, mi-a fost indiferentă, nu am simțit nicio legătură cu ea.

„Pistruiata” trebuia să fie o poveste despre căutarea sinelui și a rădăcinilor, despre prietenie, despre etapele vieții și așa a fost, dar îi lipsește acea scânteie mică care captivează inima cititorului. M-a interesat? Da, chiar foarte mult. Dar m-a atras? Un pic mai puțin aici. Mă așteptam ca intriga să accelereze,... din păcate, este puțin previzibilă. Tema cărții în sine este neobișnuită și intrigantă, dar este suficientă?