Temnița durerii - Lynette Noni

Categoria: Literatura Universala

Autor: Lynette Noni

Editura: LITERA

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 384

 

Kiva Meridan este vindecătoarea închisorii Zalindov. Considerat unul dintre cele mai periculoase locuri de pe continent, o capcană a morții pentru nefericiții care au ajuns acolo, dar Kiva a reușit să supraviețuiască în interior timp de zece ani. Prin mâinile ei trec mulți prizonieri, dar încearcă să nu se atașeze de nimeni pentru că știe că mai devreme sau mai târziu vor ajunge la morgă. Totul se schimbă atunci când la închisoare sosește un  nou prizonier, care, în ciuda muncii groaznice, a vremii reci și a rațiilor mici de mâncare, încă mai are simțul umorului și este clar interesat de Kiva. Numai că Kiva se gândește doar la promisiunea familiei ei că vor veni după ea, deși spun asta de ani de zile. Și asta e încă un lucru care îmi place la ea, în ciuda a tot ceea ce a experimentat, încă mai are speranță și asta o motivează să-și facă treaba.

Cartea are o atmosferă pe care nu am văzut-o altundeva. O poveste inovatoare, cu personaje care trăiesc de la o zi la alta în condiții groaznice și încearcă să obțină ce pot mai bun pentru ei înșiși. Îl întâlnim pe micuțul Tipp care se bâlbâie, Mot care, în ciuda motivului pentru care a ajuns în închisoare, se dovedește a fi o persoană bună, Jarden care ascunde mai multe secrete și un gardian care pare că are ceva de ascuns.

Povestea se desfășoară încet la început, dar apoi deodată suntem aruncați în vâltoarea evenimentelor și intrigilor aduse în închisoare din lumea exterioară. Există o pandemie, există o rebeliune, există Regina Rebeliunii, există  Kiva care încearcă să-i țină pe toți în viață, există probele Încercărilor care trebuie finalizate pentru a scăpa,și există magie.

Iar in legatura cu finalul, ce sa va spun? Este excelent. Ultimele două paragrafe sunt geniale.

”Temnița Durerii” este un început minunat de trilogie, cu o protagonistă care știe de la început ce este în joc și nu se teme să facă pariuri periculoase dacă poate proteja ceea ce își dorește. Plină de acțiune și o prezentare deformată a lumii sale, această carte este doar începutul unei aventuri promițătoare și întortocheate.

Recomand cu căldură această lectură pentru că sunt sigură că nu veți fi dezamăgiți!

Aspecte poztive:

•  Lumea închisorii este concepută ingenios. Un univers întunecat și dur,unde  doar cei mai puternici supraviețuiesc, un loc lipsit de compasiune. Violuri, revolte, pedepse, torturi, epidemii, dispariții misterioase, droguri... sunt acolo. 
• Harta închisorii de la începutul volumului este binevenită, deoarece ne permite să pătrundem mai mult în închisoare și să descoperim diferitele straturi. 
•   La fel ca Kiva, cititorul nu știe ce se întâmplă în afara zidurilor închisorii și asta mi-a plăcut, pentru că povestea  a reușit să mă captiveze într-un mod în care puține cărți o fac.
•  Personajele sunt bine construite și toate au rolul lor în poveste. Ca să evidențiez, aș menționa pe Kiva Jaren, Naari și Tipp deoarece sunt cei care au cel mai important rol în complot.
•   Kiva este complexă. Am simțit cum lupta ei să supraviețuiască și tot stresul care se acumulează o face vulnerabilă. Este drăguță și, în același timp, reușește să pună și o barieră între cititor și ea, așa cum face cu personajele din jur. 
•   Magia prezentă în ”Temnița durerii” este o magie elementalistă. Personajele înzestrate cu putere controlează unul dintre cele patru elemente, iar o altă castă are darul vindecării. Fără vrăjitori, zâne, elfi etc….
•    partea politică și ecoul unei posibile rebeliuni.
• Finalul romanului este tulburător. După dezvăluirea  de pe ultima pagină, simt că am fost complet înșelată. Prin asta vreau să spun că dezvăluirea m-a făcut să realizez că nu cunosc unul dintre personaje, deși credeam că știu totul. A mințit tot timpul? 

 Aspecte negative:

• Jarden este adorabil, dar este și prea neted, prea drăguț, prea idealist. Nu știu cum va evolua personajul, dar sper să capete nuanță.
• Probele Încercărilor: la un moment dat se spunea ca sunt teste care se treceau usor inainte si ca nu aveai de ce sa te temi daca erai nevinovat dar probele la care este supusă Kiva sunt destul de complicate și doar o persoană cu magie le-ar putea depăși. 
• Kiva are magie vindecătoare și știe asta! De ce nu a folosit-o asupra Reginei Rebelilor?  Era destul de disperată….

Terapeutul - B. A. Paris

Categoria: Carti thriller

Autor: B. A. Paris

Editura: TREI

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 400

 

 Cercul, un complex de locuințe închis, exclusivist din Londra, pare a fi un loc de vis pentru a trăi. Când Alice și Leo se mută într-o casă nouă, viața lor împreună este pe cale să atingă un nou nivel. Până acum, relația lor a fost testată de timp și distanță. Acum vor putea în sfârșit să petreacă mai mult timp împreună. Totul merge perfect până când Alice află despre evenimentele întunecate care au avut loc în casă lor, înainte de a trăi acolo. Anxietatea lui Alice este alimentată și mai mult de atitudinea ciudată a vecinilor ei, care sunt extrem de reticenți în a vorbi despre locuitorii anteriori ai casei. Alice pare să primească ajutor neașteptat din partea unui detectiv privat care apare brusc în viața ei.

Va rupe unul dintre locuitorii Cercului în cele din urmă conspirația tăcerii? Leo este într-adevăr cine spune că este? Și în sfârșit, ce legătură au capitolele inserate de autoare, care sunt, parcă, relatări din ședințe terapeutice, cu toată chestiunea?

Când am început această carte, am crezut că este un alt thriller noir domestic. Comunitate mică, multe secrete și secrete întunecate. Problema e că nu am simțit niciun fior și secretele ascunse nu m-au impresionat.

În opinia mea, thrillerul este un gen în care construcția personajului principal este foarte importantă, pentru că emoțiile sale sunt cele pe care le simte cititorul: frica, incertitudinea, dilemele lui. Alice a fost un personaj extrem de iritant pentru mine. A dorit să se împrietenească cu toată lumea cât mai repede, nu a fost atentă la fapte de bază, nu a înțeles că este nouă în cartier. A adus în discuție subiecte pe care nu ar fi trebui să le abordeze. Nu ai fi nervos dacă cineva s-ar juca de-a detectivul de fiecare dată când l-ai întâlni? Aa și din când în când subliniază cât de empatică și sensibilă este, cum nu poate fi cu cineva care a mințit-o, în timp ce ea minte pe toată lumea.

De asemenea, deși intriga nu este foarte originală, cred că soluția întregului puzzle nu este foarte satisfăcătoare, în principal datorită naturii sale extrem de senzaționale. Lipsesc elemente care ar fi putut face cartea memorabilă pentru mai mult timp. Trebuie să recunosc că mă așteptam la ceva mai mult. În comparație cu „În spatele ușilor închise”, cartea este, după părerea mea, slabă.

Recomand acest thriller mai ales persoanelor care nu citesc des acest gen.

 

Aspecte negative:

• - ei bine, am impresia că acest roman, are ca sursă de inspirație un serial de televiziune cunoscut (da, da, este vorba despre ”Neveste disperate”, o comunitate mică, închisă cu doamne din clasa mijlocie,în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea și dintr-o dată în acest microcosmos aparent idilic are loc o crimă)
• -personajele sunt la fel de plate ca tăieturile din ziare.
• -naivitatea și meditațiile personajului principal sunt cel mai slab punct al cărții. Totul s-ar fi putut termina mai repede dacă ar fi instalat camere în casa ei.
• - am avut impresia că problemele private ale lui Alice au umbrit ideea principală a poveștii. Cred că cea care avea nevoie de ajutorul unui terapeut era nimeni alta decât Alice.
• - nu am înțeles de ce, în timp ce răsfoia articolele dintr-o bibliotecă din Marea Britanie, a dat peste un articol în franceză.
• - o proprietate păzită, intrare în incinta sa doar cu un cod - apare un oaspete nepoftit și nimeni nu verifică monitorizarea?
• -nu mi-a plăcut nici de Leo. Ce persoană stângace și neîndemânatică este! Dacă aș simți că cineva se plimbă prin noua mea casă, aș schimba toate încuietorii și aș chema poliția.
• - conturul complotului a fost frumos, dar a lipsit ceva pentru mine, probabil tensiunea și intrigile complicate .Totul aici a fost superficial. M-a enervat monotonia evenimentelor, cafelele constante, prânzurile, ceaiurile și conversațiile despre nimic.
• -există mult dialog, dar cartea ar putea fi cu ușurință scurtată cu aproximativ 100 de pagini, scutind cititorul de a citi un alt dialog pe care l-a văzut deja de patru ori pe paginile anterioare. Nu știu de câte ori a explicat Alice de ce este interesată de Nina, de câte ori interlocutorii ei au întrebat de unde a aflat despre trecutul casei. 

A Patra Aripă- Rebecca Yarros

Categoria: Literatura Universala

Autor: Rebecca Yarros

Serie: The Empyrean

Editura: STORIA BOOKS

An aparitie: 2023

Nr. pagini: 696

 

”Un dragon fără călărețul lui e o tragedie Un călăreț fără dragonul lui e mort. (Articolul Unu, Paragraful Unu, Codexul Călăreților de Dragoni)”

”A patra aripă” este primul volum al Pentalogiei Empyriane a Rebeccăi Yarros (serie în cinci părți), care se învârte în jurul Colegiului de Război Basgiath.

Colegiul de Război Basgiath este un loc brutal. Nu există loc pentru frică, poticnire, slăbiciune sau conștiință. De îndată ce arăți că suferi, ești terminat. Toată lumea își așteaptă șansa, pentru că ... nu sunt atât de mulți dragoni câți cadeți sunt. Nimeni nu va plânge când vei muri. Numele îți va fi citit și, odată cu sunetul ultimei litere a numelui tău, vei dispărea pentru totdeauna.

Violet Sorrengail, în vârstă de douăzeci de ani, este trimisă de mama ei, generalul Lilith Sorrengail, la această școală de elită pentru călăreții de dragoni. Fusese pregătită să devină scrib pentru cea mai mare parte a vieții ei. Dar mama ei avea planuri complet diferite pentru ea. Și trebuie să știți că Violet nu este o femeie „puternică” fizic. Este fragilă și delicată, dar după părerea mea doar în aparență. O dovedește în momentul în care ajunge pe pod. Personajul ei se dezvoltă mult pe parcursul cărții. Mulți oameni nu cred în ea și o consideră slabă. Dar Violet nu este deloc așa. Este o protagonistă puternică, inteligentă și deșteaptă. Nu vă pot spune multe pentru că nu vreau să dezvălui care va fi soarta ei. Dar să știți un lucru, fata asta are putere. Cum se descurcă la școală? Ei bine ... Problema numărul unu este Xaden Riorson (scuze Rhysand, dar ai o concurență serioasă). El este comandantul Aripii a Patra, unde se alătură Violet. Xaden este, știți, un băiat rău, morocănos, cu tatuaje (dar fiți atenți, nu le-a făcut de bunăvoie). Se pare că comandantul este fiul rebelilor care au fost executați de mama lui Sorrengail. Și aici intervine dorința de răzbunare. Dar oare chiar așa este? Este Xaden o amenințare la adresa lui Violet ?

La Colegiul de Război Basgiath se stabilesc diverse relații. Există prietenie (doamne, îi iubesc pe Liam și Rhiannon!), există dușmani (și Violet are destul de mulți) și există dragoste ... Fiecare elev are un singur scop, să supraviețuiască. Dar oare va reuși toată lumea?

Și, desigur, există dragoni! Aflăm despre legătura dintre ei și călăreți, ierarhia lor, modul în care comunică. Ei și magia pe care o transmit sunt cu siguranță unul dintre cele mai bune fire ale întregii povești

Având în vedere că ” A Patra Aripă” este fundația pentru o serie de cinci părți, trebuie să citești cu atenție primele capitole pentru a înțelege construcția lumii din jurul Colegiului de Război Basgiath. Dar odată ce ai înțeles elementele de bază, intriga crește constant în tensiune!

În cadrul poveștii, ca cititor, ni se prezintă constant noi fragmente din istoria acestei lumi și am avut în permanență senzația că învăț ceva nou, de parcă aș fi mers chiar eu la școală…

Romantismul dintre Violet și Xaden face parte din povestea clasică ”dușmanii care ajung iubiți”. Mi s-a părut că relația dintre cei doi este sclipitoare și mi-a plăcut în mod deosebit cât de deschisă a fost Violet cu sentimentele ei față de Xaden, deși el a tot blocat-o. Asta i-a evidențiat și mai mult caracterul. După părerea mea, în cartea Rebeccăi Yarros triunghiul amoros nu există. De asemenea, nu am putut detecta nimic despre o relație toxică în cele 696 de pagini pe care tocmai le-am parcurs.

Pe scurt:”A patra aripă” este o carte care m-a surprins plăcut și, în ciuda unor modele familiare din romanele fantasy, mi-a plăcut foarte mult. Am fost captivată de atmosfera aspră, violentă,de protagonista puternică și de faptul că, la fel ca în ”Jocurile Tronului”, practic nu ar trebui să îndrăgesc nici un personaj – pentru că acesta ar putea muri oricând. Datorită stilului de scriere extrem de viu și realist al Rebeccai, am avut ocazia să mă strecor în pielea personajelor, să empatizez cu sentimentele lor și să pot trăi toate experiențele lor de aproape.

Povestea tinerei Violet m-a captivat complet, m-a făcut să mă îndrăgostesc de dragoni și să aștept cu nerăbdare următorul volum, pentru că finalul a fost... neașteptat.

 

           Aspecte pozitive:

• - evenimentele se petrec în timp – nu-mi place când acțiunea are loc în 2 săptămâni, timp în care personajul devine expert în tot ceea ce atinge. În ”A patra aripă” simți că totul trebuie rezolvat, învățat, nu există scurtături.
• - pentru prima dată după mult timp, am citit fiecare introducere înainte de capitol cu mare curiozitate. De obicei vreau să sar peste ele, dar aici fiecare conține ceva interesant, aruncă mai multă lumină asupra personajelor sau problemelor.
• - etapele pentru de a deveni un călăreț, descrieri ale lecțiilor, lupta în echipă și provocările jocurilor de război.
• - Violet este tipul meu preferat de protagonistă- cea pe care toată lumea o subestimează când îi văd doar slăbiciunile - și nu mă înțelegeți greșit, are destule și încă vizibile. Dar asta o face atât de specială. Ea muncește de două ori mai mult, depășește toate obstacolele, este atentă și deșteaptă, își folosește viclenia pentru a-i învinge pe cei mai puternici și mai mari decât ea însăși.
• -tema dragonilor și relația lor cu călăreții. Ei sunt prezentați aici ca niște figuri mândre, curajoase și de temut, dar mai ales ca ființe inteligente și gânditoare. Mi-a plăcut felul în care autorul subliniază și arată problema comunicării dintre lumea oamenilor și a lor și faptul că acestea nu sunt doar produse ale imaginației umane.
• - relația lui Violet cu Tairn (dragonul) mi s-a părut mai interesantă decât cea cu Xaden
• - autenticitatea și unicitatea personajelor. Acestea au defectele și slăbiciunile lor - și în același timp arată că uneori este suficient să vrei să poți sta în picioare. Violet nu era pregătită pentru Cvadrantul Călăreților și ceea ce a ajutat-o să supraviețuiască într-un astfel de loc, unde moartea și pericolul pândesc la fiecare colț, a fost viclenia, inteligența, depășirea propriilor limite și efortul pe care l-a depus cu ajutorul altora. Nu avea dreptul să supraviețuiască, dar a dovedit tuturor că orice este posibil.
• - personajele secundare nu sunt cochilii, poți să le cunoști bine și să construiești o legătură cu ele. Liam, Rhiannon și Mira merită o mențiune specială.
• - nu pot să uit de vedeta întregii cărți, Tairn. Iubesc acest dragon. S-a potrivit pe deplin cu preferințele mele. Cel mai mare dragon, aproape o legendă, sarcastic, morocănos și te va arde de viu dacă îi rănești călărețul.

           Aspecte negative:

• - prima jumătate a cărții promitea o fantezie uimitoare și chiar am simțit dorința de a cunoaște mai mult din această lume. Ce am primit mai târziu? Un complot erotic copiat direct de la Armentrout, cu o întreagă galaxie de descrieri caracteristice, nebunești ale prim-planurilor pe mai multe pagini. De la căldura din abdomenul inferior, bărbății fabulos de lungi și groase, până la muguri umflați. Pe bune ... De ce? Este acesta singurul și obligatoriu mod de a atrage și de a interesa cititorii tineri, moderni? Bine, hai să avem niște momente picante, dar de ce au fost create într-un mod atât de jenant? O întâlnire serioasă este în curs, siguranța regatului atârnă în balanță, prietenii mor - și protagoniștii? Ei fantazează despre felație.
• - repetarea constantă, a faptului că Violet este fragilă și delicată. Și excitată. O dată sau de două ori această informație îmi este suficientă, nu este nevoie să mi-o arunce în față la fiecare două pagini.
• -Xaden frânge inimile femeilor precum Leonardo DiCaprio.
• - Dain, prietenul din copilărie a lui Violet, mi-a adus aminte de Tamlin, a scriitoarei Sarah J. Maas... de vreo 100 de ori am vrut să-l arunc dragonilor să fie mâncat/ars, orice, ca să-l fac să dispară. Ce enervant este tipul asta!