Cineva te urmărește - Lisa Jewell

Categoria: Carti thriller

Autor: Lisa Jewell

Editura: LITERA

Nr. pagini: 400

Colectie: Buzz Books

An aparitie: 2022

 

Cunoașteți atmosfera orașelor mici în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, știe totul despre ei și chiar mai mult? Aceasta este baza intrigii acestui roman. Personajul principal este Joey Mullen, care se întoarce la casa familiei sale după câțiva ani petrecuți în străinătate. Cu toate acestea, ea nu este aceeași persoană care a fost înainte de a pleca. Secretele care atârnă asupra ei ca norii negri sunt mai mari decât înainte de a pleca, și-a găsit un soț, dar lipsa propriei case și a unei vieți stabile începe să o copleșească. În plus, căutarea unui loc de muncă în circumstanțe noi nu este favorabilă și este nevoită să se angajeze într-un loc care nu o interesează deloc. Toate acestea înseamnă că, atunci când un director de școală elementară mult mai în vârstă și frumos, Tom Fitzwilliam,  îi apare în cale, acesta devine un obiect fascinant al dorinței și al observației. Nu doar pentru ea, ci pentru întreg orașul. Se poate termina cu bine? Din păcate... Un interes nesănătos pentru profesor nu duce la nimic altceva decât necazuri.

Lisa Jewell în cartea sa a arătat diferitele fețe ale urmării - de la o femeie îndrăgostită, la un copil curios, la o bătrână pe care toată lumea o consideră nebună. Cu această procedură, ea a prezentat faptul că fiecare dintre noi poate fi luat ca punct de observație și că fiecare personalitate este capabilă să vadă lucruri invizibile pentru ceilalți.

Tema principală a romanului sunt minciunile și secretele din trecut. Rănile din trecut pot afecta prezentul. Și aici, un secret după altul, ies la suprafață. În plus, micile minciuni de astăzi țes o pânză care se strânge în jurul personajelor.

Din păcate, ideea excelentă pentru intriga a fost ucisă de numeroase fire neterminate, dintre care unele alcătuiesc doar aparent un întreg coerent, introducând - sper intenționat - confuzie.

Nu a existat nici un aspect psihologic, nu a existat o analiză în profunzime a personalității personajelor, nu au existat explicații care să schimbe impresia că toate personajele lui Jewell au probleme între ele. Păcat, pentru că romanul avea un potențial cu adevărat mare. Între timp, avem o tânără căsătorită instabilă emoțional, cu înclinații spre înșelăciune, un director în vârstă care este prea apropiat de elevii săi, doi adolescenți, inclusiv unul cu o mamă bolnavă mintal care crede în teoriile conspirației, fiul directorului care este predispus la urmărire, un adolescent cu Asperger – și acestea sunt doar câteva dintre personajele care apar pe paginile cărții. Niciunul dintre ei nu a fost bine creionat psihologic, iar complotul în sine este foarte subdezvoltat.

„Cineva te urmărește” este o poveste de la care nu trebuie să te aștepți la mare lucru. Mi-a plăcut stilul de scriere al acestei cărți și lejeritatea ei. Cu toate acestea, nu m-a convins. Din păcate, nu a fost destulă dramă și tensiune pentru mine.

Aspecte pozitive:

• Nu mi-am dat seama imediat care este finalul poveștii, sau ce s-a întâmplat;
• Mi-a plăcut și faptul că narațiunea a fost condusă nu din perspectiva unei persoane, ci a trei. Pe lângă Joey, mai cunoaștem și punctul de vedere al lui Freddie - fiul lui Thomas și al Lisei - fata de alături .
• Ceea ce este cel mai caracteristic acestui roman este atmosfera sa puternic impregnată de nebunie. La un moment dat, am simțit că toată lumea din această carte are ceva de ascuns și, în același timp, toată lumea îi urmărea pe toți ceilalți. Parcă toată strada era învăluită într-o obsesie copleșitoare și într-un sentiment întunecat de suspiciune.

          Aspecte negative:

• Thomas este foarte clișeic, exagerat, m-a iritat faptul că a fost creat pentru a fi un ideal: chipeș, sexy, amabil, cult, aproape fără defecte. Joel, în schimb, se comportă ca o adolescentă  proastă, nu ca o femeie de treizeci de ani. În primul rând, se căsătorește cu un bărbat pe care nu-l cunoaște deloc, apoi își pierde mințile în fața unui alt bărbat și începe să gândească cu o altă parte a corpului ei.

Joc murdar - J.P. Delaney

Categoria: Carti thriller

Autor: J.P. Delaney

Editura: LITERA

Nr. pagini: 432

An aparitie: 2022

Colectie: Buzz Books

 

”Joc Murdar” spune povestea unui cuplu, Pete și Maddie, a căror lume se întoarce cu susul în jos într-o clipă. Într-o zi, Pete deschide ușa unui străin care îi oferă informații șocante. Se dovedește că fiul său, Theo, în vârstă de doi ani, nu este copilul său biologic, iar pentru a confirma aceste cuvinte prezintă rezultatele unui test ADN. Această singură vizită perturbă viața pașnică și ordonată a cuplului, transformând-o într-o avalanșă de evenimente neașteptate. Pete și Maddie încearcă să se adapteze la noua lor situație, dar tatăl biologic al lui Theo le pregătește o surpriză urâtă. Acesta este doar începutul - începe lupta, a cărei miză este custodia lui Theo.

Cartea atinge subiecte foarte importante și actuale, obligând cititorul să gândească mai profund. Cum ar proceda oricare dintre noi într-o situație similară? Sunt legăturile genetice sau mediul în care crește mai importante pentru un copil? Aceasta este una dintre întrebările și dilemele cu care se confruntă personajele principale.

Autorul știe să dozeze emoțiile, ceea ce te face să vrei să citești fiecare pagină. Portretele psihologice ale personajelor au fost perfect create, ajungem să știm ce sentimente au și secrete care nu ar trebui să iasă la iveală. Cu toate acestea, sunt surprinsă de încrederea uriașă dovedită de Pete și Maddie, care se apropie de un cuplu complet străin. Pete și Maddie sunt foarte naivi și cred în bunele intenții ale tatălui biologic al lui Theo, motiv pentru care îi permit să existe în viața copilului. Din păcate, oamenii se pot preface pentru a-și atinge scopul, iar în acest caz, scopul este să obțină custodia copilului. În carte, există o luptă nu numai psihologică, ci și în sala de judecată între familii. Autorul intensifică incertitudinea cu privire la creșterea lui Theo, „adversarul” joacă murdar, dar binele copilului este cel mai important.

 Finalul în sine este foarte surprinzător și dă multe de gândit, pentru că citind cartea ne întrebăm dacă am proceda la fel într-o situație dată.

Aspecte negative:

• - Maddie face un test (quiz) dacă  are trăsături psihopatice și reiese că da. Dacă fac acel test, cred ca sunt șanse mari să reiasă că și eu  sunt o mică psihopată.:)) Si in ceea ce mă privește,Maddie  nu este o psihopată ci o femeie cu tulburări și probleme pentru care ar trebui sa apeleze constant la ajutorul specialiștilor.
•  - Miles ca psihopat a fost scris bine din punctul de vedere al psihopatului, dar rănirea a trei persoane, urmărirea sau celelalte jocuri ale lui nu m-au surprins prea mult, nu era nici un element întunecat la care mă așteptam de la el.. ⁣
• - copii englezi de doi ani sunt genii, vorbesc în propoziții complete, au conversații concrete, merg cu trotinetele pe trotuar fără ajutor, ajută la cumpărături și stau de bunăvoie cu străinii.
• -o  scenă care m-a făcut să râd în hohote: Maddie a avut numeroase aventuri, dar când a ieșit la iveală că soțul ei se uita la filme porno din când în când, a rămas șocată și a spus ceva  de genul „cine este el cu adevărat și ce altceva nu știu despre el?
• - autorul nu a făcut nici un efort, nu a venit cu nimic interesant. În sensul... avem scheme simple, precum: un insert despre faptul că o persoană a fost lovită de o mașină neagră când mergea pe bicicletă. Două capitole mai târziu, o altă persoană implicată a fost și ea lovită de o mașină neagră în timp ce mergea cu bicicleta. Oh, nu, trebuie să fie domnul X!  Chiar nu a fost surprinzător.

Copiii verii - Dot Hutchison - Dot Hutchison

Autor: Dot Hutchison

Editura: HERG BENET

Nr. pagini: 336

An aparitie: 2021

Colectie: Passport

 

Romanul”Copiii verii”, face parte din seria ”Colecționarul” ,dar nu are legătură directă cu ”Fluturii”, pentru că accentul acestei cărți este pus pe agenta F.B.I., Mercedes Ramirez.

Mercedez Ramirez lucrează de zece ani în Unitatea Infracţiuni Asupra Copiilor și, deși a văzut multe, nici un caz nu a atins-o atât de mult ca cel despre care vom afla aici. Băieții și fetele care încep să apară la ușa casei ei ajung mereu în aceiași stare: însângerați, cu un ursuleț în brațe și cu numele ei. Toți susțin că ”îngerul” care le-a ucis părinții, le-a spus că vor fi în siguranță cu ea. Și este adevărat, dar aceste fapte trezesc în Mercedez amintirile unui trecut care nu poate fi uitat niciodată. Și va fi forțată să lupte împotriva coșmarurilor ei personale pentru a pune capăt masacrului.

Deși acțiunea este mai lentă decât cea din ”Grădina cu fluturi” sau ”Trandafirii de mai”, ”Copiii verii” este un roman de citit obligatoriu! Povestea complotului în sine este bună, sfâșietoare și șocantă. Experiențele copiilor sunt bine descrise, sunt dramatice fără detalii inutile, senzaționale și crude. Neputința și frustrarea care străbat paginile cărții, precum și epuizarea și disperarea la care sunt expuși zilnic oamenii care ajută copiii victime ale agresiunii, sunt autentice, palpabile.

Dacă ar fi să descriu acest roman, folosind adjective, aș spune că este înfiorător, bizar, întunecat, trist, dar indiferent de tot acel întuneric, mă bucur că am citit-o și că m-am alăturat astfel numărului mare de oameni cărora le-a plăcut cartea. Mai mult, abia aștept să citesc celălalt roman din serie pentru că Dot Hutchison este o autoare ale cărei cărți le voi citi mereu cu plăcere.

Aspecte negative:

• -relațiile agenților FBI cu victimele pe care le-am întâlnit în volumele anterioare, Inara, Bliss și Priya, au devenit ciudate, ca să nu spunem exagerate. Un lucru este ca agenții federali să le contacteze ocazional pe fete pentru a vedea cum se descurcă, dar adoptarea lor aproape textual de către o întreagă echipă de investigație este cam exagerată.
• -Am impresia că Hutchison se străduiește din răsputeri să compenseze protagonistele volumelor anterioare pentru toate traumele și experiențele suferite și brusc le transformă viețile, în vieți pline de succes, plăceri și lipsă de griji. Această fericire absurdă este deosebit de puternic contrastată cu povestea agendei Ramirez despre propriile sale experiențe similare. Cât de greu i-a fost să-și revină, cât de înfricoșător de lent a fost acest proces și cum această traumă continuă și astăzi, afectându-i atât viața, cât și munca. Nimic din toate acestea nu pare să se aplice pentru Inara, Victoria-Bliss sau Priya.

Misterul din Wolfhunter River - Rachel Caine

Categorii: Crime, mister

Data publicării: 2021

Editura: Herg Benet

Nr Pag: 400

Colectie: Passport

Serie: Stillhouse Lake

Volum Din Serie: 3

 

Secrete periculoase, relații tulburătoare, alegeri dificil, urmăriri sălbatice,frisoare, adrenalină și emoții - toate acestea și multe altele pot fi găsite în romanul”Misterul din Wolfhunter River”.

Am întâlnit-o pe Rachel Caine pentru a treia oară în seria ”Stillhouse Lake”. Consider această întâlnire reușită din nou.

Gwen Proctor poate aparent să respire uşurată, deoarece a scăpat de cea mai mare ameninţare - fostul ei soţ, criminalul în serie, Melvin Royal. Din păcate, problemele nu trec deloc, ba chiar încep să se îngrămădească precum vasele murdare lăsate în chiuvetă. După o apariție nereușită la televizor, familia sa se confruntă cu un alt val de ură pe internet. În plus, organizația, al cărei obiectiv este să transforme viața familiei Proctor în iad, își face din nou apariția.

În ciuda enormității propriilor probleme, Gina este de acord să ajute o femeie care o contactează telefonic. Apelanta pare paranoică și îngrijorată. O călătorie la Wolfhunter este o mișcare periculoasă, dar Gwen  nu ar fi putut acționa altfel. Până la urmă, o fată de vârsta fiicei sale a fost acuzată că și-a ucis mama...

Am absorbit literalmente cele două părți anterioare din „Stillhouse Lake”. Așa a fost și de data aceasta. Ceva se întâmplă tot timpul, amenințările pândesc aproape pe fiecare pagină a romanului. Mi-a plăcut foarte mult modul în care Rachel Caine a conectat trecutul personajelor cu prezentul. Întreaga carte este scrisă foarte bine, se citește rapid și creează cu adevărat dependență. Una peste alta - oriunde apare familia Proctor, există o amenințare mortală care îi pândește nu numai pe ei înșiși, ci și pe cei care îi vânează. Wolfhunter River este oraș misterios și întunecat, în care dreptatea și bunătatea nu există.

 În ceea ce privește personajele principale, desigur, Gwen Proctor/Gina Royal este în prim plan. O femeie dură, curajoasă și hotărâtă. Aceasta este o femeie care, pe de o parte, a fost distrusă mental de soțul ei, dar pe de altă parte, ca o leoaică, își protejează familia împotriva oricărei amenințări. După cum se dovedește, cu fiecare volum nou devine mai puternică. Se poate spune că este aproape indestructibilă, pentru că este condusă de dragostea nemărginită pentru copiii ei. Copii care, în ciuda unor experiențe traumatizante, nu se luptă cu probleme grave. Copiii, care sunt încă mici, dar care dau dovadă de o inteligență extraordinară. Mai este și Sam Cade –un bărbat sensibil și grijuliu. Bărbatul care a fost inițial hotărât să răzbune moartea surorii sale. A dat vina și pe Gwen. Cu toate acestea, la un moment dat a înțeles adevărul –că  Gwen este nevinovată.  Cel mai enervant personaj pentru mine, a fost Miranda Tidewell. Nu i-am înțeles comportamentul. Ok, a suferit o tragedie pentru că și-a pierdut fiica iubită, dar nici asta nu o îndreptățea să se comporte ca o creatură rece, lipsită de toate sentimentele bune.

 Pe scurt, ”Misterul din Wolfhunter River” ne arată cât de crud poate fi un om. Cât de repede credem ceea ce vedem la televizor, ceea ce citim pe web și, mai presus de toate, avem încredere în alți oameni și nici măcar nu ne gândim o clipă cât de mult putem răni o altă persoană cu judecățile și acțiunile noastre. Sunt foarte curioasă cu ce va veni autoarea în volumul al patrulea, pentru că pentru mine toată povestea s-ar putea încheia cu aceste trei părți. Pentru fanii ficțiunii polițiste este alegerea perfectă.

Aspecte pozitive:

• -          Încă o dată, Gwen s-a dovedit a fi o femeie puternică și extrem de rezistentă.

Aspecte negative:

• -Un comportament destul de irațional al protagonistei. Gwen se implică cu bună știință pe ea, copiii și Sam într-o chestiune care îi pune în pericol și nu îi privește deloc. În opinia mea, acesta este un comportament destul de ciudat și nu se potrivește cu protagonista din volumele anterioare.
• -Personajele sunt puțin unidimensionale (băieții răi sunt foarte răi și băieții buni sunt prea buni).
• -Numărul de urmăriri, împușcături la un moment dat este cu adevărat exagerat.