miercuri, 9 noiembrie 2016

Jumătate de lume - Joe Abercrombie

             
An aparitie: 2016
Autor: Joe Abercrombie
Categoria: SF & Fantasy
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 411


Joe Abercrombie  ne arată încă o dată că este un maestru contemporan al genului fantasy.
 În “Jumătate de rege” ne-am întâlnit cu Yarvi, cel mai tânăr fiu al regelui, care, din cauza unui defect la una din mâinile sale și incapacitatea ulterioară de a deveni un războinic decide să folosească cel mai mare dar pe care îl posedă, o inteligență sclipitoare, pentru a deveni un viitor cleric al regatului. Din nefericire, vestea că tatăl și fratele său au fost uciși și că Yarvi, va deveni noul rege  îl îndepărtează de planurile lui …

“Proștii  se umflă în pene cu ce vor realiza, în timp ce eroii acţionează.

          “Jumătate de  lume” a lui Joe Abercrombie este a doua carte a trilogiei “Marea Sfărâmată”, setată câțiva ani după evenimentele din prima carte, “Jumătate de rege ”.
  Acum, Yarvi este  primul consilier al regelui și reginei, care de altfel este, de asemenea, mama lui, și este “ prins” în dificila arta de manipulare a faptelor și oamenilor care vin în contact cu viziunea "lui"  despre un viitor incert. Inteligent, aparent naiv și fragil este, de fapt forjat din oțel pur și cu o voință de neclintit.
Suntem într - un moment deosebit de sensibil pentru Împărăție, pare să se nască o alianță între Marele Rege și Grom-gil-Gorm, care împreună sunt gata să atace și să anexeze toate teritoriile învecinate. Situația este dramatică din toate punctele de vedere; mijloacele disponibile pentru apărare sunt insuficiente, iar Yarvi trebuie să găsească aliați dispuși să dea o mână de ajutor împotriva tiranului.
Complotul se învârte în jurul echipajului de pe corabia Vîntul de Sud, format din oameni care nu au nimic de pierdut şi care este dispus să meargă în ținuturi îndepărtate pentru a găsi ajutor. În  “Jumătate din lume”, îl însoţim pe  Yarvi în călătorie, dar mai ales  pe Thorn și Brand.
“- Pe zei! şopti Brand.
Ruinele elfilor erau adunate pe ambele maluri ale raului, turnuri ce se înălţau semeţe, blocuri şi cuburi, sticlă lăsată de elfi, acum sparta, strălucind când razele plâpânde ale soarelui se loveau de ea.
Râul Divin avea o albie atât de largă aici, incat era aproape ca un lac, cu dinţi de piatră sparţi şi degete de metal ieşind din apa puţin adâncă. Totul era acoperit cu plante agăţătoare, peste tot răsăreau mlădiţe de copaci, sufocate de grămezi de rugi străvechi. Nici o pasare nu ţipa, nici măcăr o insectă nu bazâia pe deasupra apelor nemişcate precum sticla neagra, doar câte o undă slabă acolo unde lamele vaslelor se cufundau în apa şi totusi lui Thorn i se facu pielea de gaină, căci se simţea de parcă era privită de la fiecare fereastra goală.
Toată viaţa fusese avertizată să nu se apropie de ruinele elfilor. Era singurul lucru asupra căruia mama si tatăl ei căzuseră mereu de acord. Oamenii riscau in fiecare zi să-şi facă navele să eşueze, apropiindu-se prea mult de coastele Gettlandului pentru a păstra distanţa faţă de insula bântuită, Strokom, de care Preotesele interziseră oricui sa se apropie. Boala pândea acolo, şi moartea, şi lucruri mult mai rele, caci elfii mânuiseră o magie suficient de puternică, încât s-o sfărâme pe Zeiţă şi să distrugă lumea.
Şi iată-i aici, patruzeci de oameni neînsemnaţi călare pe o crenguţă goala, vâslind prin mijlocul celor mai mari ruine ale elfilor pe care le vazuse Thorn vreodata.
- Pe zei! scânci Brand din nou, răsucindu-se ca să privească peste umar.
În faţa lor era un pod, daca un lucru de o asemenea dimensiune putea fi numit pod. Probabil că traversase râul, demult, într-un singur arc ameţitor, un drum îngust clădit între doua turnuri maiestuoase, fiecare dintre ele făcând din cel mai inalt turn din citadelă din Thorlby un pitic.”

Două voci narative, două puncte de vedere diferite, Thorn Bathu și Brand  au luptat toată viaţa lor să îşi îndeplinească visul de a deveni războinicii regelui, dar un incident nefericit distruge toate planurile lor și va forma o parte esențială a destinului lor.  Maturitatea pe care am observat-o la cei doi protagoniști este un deliciu. Mai mult decât atât , prezența romantismului, apărut în mod natural și , treptat, fără a fi un element important în poveste este fantastic.  
Thorn si Brand  mi-au plăcut de la prima pagină. Ei sunt foarte diferiţi  unul de altul, dar ambii au același scop. Thorn este o fată cu o personalitate  puternică ,  are mult curaj. Ea știe că nu este o fată obişnuită. Și Brand. Ce să spun eu despre Brand? Acest tip nu este doar frumos pe exterior, dar este , de asemenea , în interior. El caută să facă bine indiferent de costuri , deși de multe ori face bine, dar norocul nu e de partea lui. Împreuna cu Thorn ei formează o echipă mai ciudată. Sincer, ei se ceartă  la fel  de des ca câinele și pisică, dar treptat aceste certuri sunt gestionate  şi o prietenie frumoasă se leagă între ei , care îi determină să aibă încredere deplină unul în celălalt.
Yarvi  din” Jumătate  de Lume”  este foarte diferit de ceea ce am văzut în “Jumătate de rege”. În plus, deși saga Mării Sfărâmate nu are nimic de-a face cu  “Prima lege” relațiile dintre protagoniști săi, deși neintenționat  sunt destul de evidente, deoarece întregul trio de personaje principale, ne aminteşte de acţiunile personajelor din trilogia “Prima lege”. De exemplu, am găsit un Yarvi mai matur, devenit cleric cu drepturi depline, capabil de orice pentru a îşi îndeplini obiectivele și a cărui malformații  nu este un motiv să nu fie respectat de către unii și temut de alții. Cred că inchizitorul Glokta  ar fi mândru de el. Și atunci când Abercrombie reflectă la talentele ascunse ale  lui Brand nu ne amintim de  nordicul Logen, alias Nouă Degete ?
Psihologia fină a personajelor este de multe ori ceea ce lipsește în cărțile pentru tineri, dar aici este sarea şi piperul acestei poveşti. Scrisul lui Joe Abercrombie este în sine întotdeauna plăcut, atât de simplu și rafinat, amuzant și serios, cinic și ironic ... Cu acest al doilea volum, extinde universul său și pune totul în joc pentru marele război care se   anunţă.   Povestea  este mai izbitoare și autorul știe cum să joace la perfecțiune cu nervii și emoțiile noastre. Tensiunea este omniprezentă și sugerează, de-a lungul aventurii, evenimente serioase și riscuri permanente.  
Concluzia: Al doilea volum al acestei fresce epice în jurul Mării Sfărâmate și a Imperiului de Sud,  are toate ingredientele necesare unei poveşti de succes: lupte bune, un dram de romantism, acțiune în toate capitolele și o poveste care te face să nu te poți desprinde de pagini.

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Nemira. Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

4 comentarii:

  1. Frumoasă recenzie!Am vazut cuvantul ,,elfi'', deci clar mă interesează.Are cumva mai multe referiri la mitologie/folclor,gen The Witcher?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Elfii sunt un popor stravechi, o civilizatie de la care au ramas relicve foarte vechi si valoroase...Universul creat de Abercrombie este cu totul si cu totul special: o lume post apocaliptica medievala unde preotii au un rol foarte important. Chiar ieri ma gandeam ca Yarvi este un fel de prim ministru ... Stilul lui Abercrombie este total diferit de cel a lui Andrzej Sapkowski.

      Ștergere
  2. Heii. Te-am nominalizat la un tag: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/11/the-literary-dinner-party-tag.html Sper să-ți placă și să-l faci la rândul tău! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc ! Incerc sa il fac, dar nu stiu cand. Cred ca mai am cateva tag uri restante...

      Ștergere