Fărâme de şoapte - Amie Kaufman, Meagan Spooner

Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 488

Titlul original: This Shattered World

Amie Kaufman și Meagan Spooner sunt două scriitoare, una australiană și una americană, care scriu cărți specifice  genului  science-fiction și fantasy pentru  tineri. Pentru Amie, aceasta este prima sa carte publicată, începutul unei trilogii co-scrisă alături de Meagan, care a publicat deja primele două cărți ale unei trilogii numit Skylark. N-am auzit de nici una dintre aceste autoare sau cărți înainte sa citesc cărțile trilogiei Constelații.

Primul lucru  care mi-a atras atentia la această carte a fost coperta frumoasă, după care am citit sinopsisul și am știut că trebuie să o lecturez cât mai repede.

În viitorul apropiat (sau poate nu), omul a cucerit  fiecare planetă din univers. Aparent, procesul de "terraformare" (ceea ce ei numesc copie a condițiilor adecvate pentru viață, cum sunt pe  pământul ) nu a fost finalizată pe toate planetele. Cei care au reușit să treacă prin acest proces cu succes aparțin  acum Consiliului Galactic.

Cu toate acestea, ambele povestiri ale trilogiei  Constelații, "Cioburi de stele" și "Fărâme de șoapte" se concentrează asupra a ceea ce se întâmplă atunci când acest proces nu merge bine: în cazul primei cărți, planeta unde s-au prăbușit  Lilian și Tarver  a trecut de teraformare cu succes, dar nu este locuită și are o  floră si faună neobișnuite.În  "Fărâme de șoapte", planeta Avon are coloniști, dar niciodată nu a reușit să termine procesul de terraformare - cerul este acoperit permanent cu nori , împiedicând ca  lumina directă a soarelui să ajunga pe suprafața planetei, cu efecte grave asupra ecosistemului planetei, deoarece o mare parte a planetei este acoperită cu  mlaștini , aproape imposibil de străbătut.

Ambele situații sunt legate, deoarece cauza lor este aceeași. A fost fascinant să observ - cum  un element străin introdus pe cele două planete, supus la diferite presiuni, a  avut efecte diferite În plus, e înfricoșător că  acest lucru se datorează doar lăcomiei și ambiției unei persoane, gândindu-mă  la  lucrurile pe care această persoană este dispusă să le facă pentru a  își atinge scopul.

Am  remarcat faptul că, deși au puncte în comun, povestea din cele două cărți este foarte diferită. Povestea lui Lilian și Tarver, de exemplu, a fost a unor supraviețuitori, după ce s-au prăbușit într-un  mediu ostil, fără nici o șansă de salvare imediată.

Dar povestea tinerei Jubilee și a lui Flynn este aproape ca a lui  Romeo și Julieta în mijlocul unui război . Jubilee  aparține armatei, care are sarcina de a  menține pacea în Avon. Aproape toți soldații rezistă doar o lună sau două pe planetă înainte să fie dominați de Furie, care îi determină să comită acte violente. Jubilee nu. Ea a reușit să scape de Furie și este în Avon  de doi ani.

 Flynn aparține  coloniștilor rebeli și este dezamăgit că planeta nu a evoluat așa cum au promis. În urmă cu aproximativ zece ani pe Avon a avut loc o revoltă care a fost înăbușită. Printre rebelii executați a fost și sora mai mare  a lui Flynn, liderul revoltei. Ceea ce face ca Flynn să cautea cu disperare o modalitate de a salva planeta, pentru a înlătura obstacolul care  împiedică teraformărea și  pentru a preveni un război deschis cu armata.

     

     Mi-a plăcut modul în care cele  două personaje s-au dezvoltat, și a fost interesant să urmăresc cum  trecutul influențează nevoia lor  de a salva planeta Avon și  locuitorii săi de războiul și distrugerea, de care sunt atât de aproape. Despre motivațiile lui Flynn am vorbit în paragraful precedent, dar cele ale tinerei Jubilee  sunt chiar mai complexe.

Ea a trăit pe o planetă care  a fost expusă în trecut acelorași fenomene întâlnite pe  Avon, o planetă a cărei poveste nu s-a terminat bine, dar care a alimentat hotărârea tinerei de a deveni soldat pentru a menține pacea în altă parte. Jubilee a luat povestea ei tragică și a încercat să facă o diferență în lume, dar  când ambele părți sunt atât de hotărâte să se omoare unul pe altul, este  greu să rămâi obiectiv și să păstrezi pacea.

De aceea, cei doi formează o echipă care lucrează bine împreună . Jubilee și Flynn sunt două fețe ale aceleiași monede, două forțe opuse care lupta într-un crescendo de tensiune, neîncetat la mila celor care sunt mai puternici decât ei și conduc destinele lor.

"Ne-am gândit că ... ei bine, ne-am gândit că povestea s-a terminat acolo."

În ciuda unui început un pic  lent, cartea oferă mult de gândit, despre ceea ce suntem dispuși să facem în numele unui  bine mai mare ,  ce este rezistenta. Dar mai presus de toate, vedem cele două personaje principale, prima dată dușmani, apoi colegi suferinzi și apoi profund atrasi unul de celalalt, pentru a lupta cot la cot și într-o căutare disperată a adevărului. Totul este incert, nimic nu este așa cum pare și prezențe invizibile  pe Avon  își lasă amprenta asupra evenimentelor .

Avon , planeta unde este plasată intriga, amintește vag  de Louisiana și Alabama, cu  peșterile sale, un loc ideal pentru a  te ascunde de  armata.

Recunosc că am iubit modul în care autorii au țesut complotul. Nu este vorba doar de povestea de dragoste care este dezvoltată în mod corespunzător. Complotul este captivant, original și surprinzător.  În ceea ce privește planul sentimental,  emoțiile  sunt credibile și intense (tristete, indoiala, dorinta), cle două autoare au  reușit fără dificultate să mă facă să  simt fiecare emotie trăită de personaje..

Cele două personaje principale mi-au plăcut foarte mult. Bine conturate, cu o voce clară și ușor de recunoscut, sunt intercalate cu transcrieri scurte ale anchetei pe care o fac.  Un alt lucru  care mi-a plăcut este  că povestea a fost prezentată din punctul de vedere al celor două personaje, ceea ce înseamnă că putem înțelege mai bine ce se întâmplă în capul fiecăruia. Cunoașterea sentimentelor și gândurilor cele două personaje este cel mai bun mod pentru mine de a dezvolta o poveste de dragoste.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult la această carte a fost suspansul și misterul pe care autoarele au fost capabile de a le  construi. Am fost atât de entuziasmată de povestea încât am mers la somn în jur de trei dimineața, deoarece nu am putut pune  cartea jos. Partea finală a romanului este plină de surprize. Trebuie să vă  spun că am încercat să dau propria mea interpretare a evenimentelor, dar am fost departe ceea ce se intamplă

Concluzia: "Fărâme de șoapte" nu este un roman de acțiune. Este o poveste despre supraviețuire, ne imaginăm perfect alături de Jubilee și Flyn , încercând să rămânem în viață prin găsirea dovezilor de care au nevoie. Mai mult decât atât, o aura de mister plutește de-a lungul poveștii.

  Multumesc Editurii Trei pentru pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte !