Idiotul - F.M. Dostoievski

Autor: F.M. Dostoievski
Categoria: Literatura Universala
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 691

 

„Idiotul” este un roman scris de  Dostoievski în anul 1868. Acesta  este unul dintre cele mai populare romane ale lui Dostoievski, romancier rus din secolul al XIX-lea, care a avut un mare impact asupra literaturii și societății mai târziu. Autorul rus, cu  înțelepciunea lui infinită, ne ajută să clarificăm prin lucrarea sa cea mai ironică, evenimente social-politice ale Rusiei, care au marcat cursul istoriei.

"În fiecare dimineaţă răsare acelaşi soare strălucitor, în fiecare dimineaţă curcubeul se răsfaţă peste cascadă, şi-n fiecare seară se colorează cu purpură aceste vârfuri ninse care se zăresc colo sus, chiar la orizont; "musculiţa care bâzâie în jurul lui, scăldată într-o rază de soare, îşi are locul ei la acest ospăţ, participă la corul comun la firii, se bucură de el şi e fericită"; un firicel de iarbă cât de mic, creşte şi e fericit! Fiecare fiinţă îşi are drumul ei, îl cunoaşte, soseşte şi pleacă cântând; numai el singur nu ştie nimic, nu înţelege nimic, nici pe oameni, nici limba lor, e străin de toate - un avorton al naturii."

În aparență povestea principală este cea a prințului Mîșkin, un tânăr de 26 ani, care se întoarce acasă după ce a petrecut cinci ani în Elveția. El a fost tratat acolo pentru "imbecilitate". Deși oficial  este vindecat, prințul se comporta într-un mod ciudat: el este profund umil și blând, are încredere în toată lumea și este întotdeauna perfect sincer. De asemenea, are particularitatea de a vedea întotdeauna partea bună a oamenilor pe care îi întalnește si este sincer interesat de ei.

El are ghinionul de a se îndrăgosti  de o tânără destul de nestatornică în persoana Nastasyei Filippovna, căruia inițial îi vede doar portretul. Dar prințul este sedus de frumusețea ei si, prin urmare, este pierdut.  Oare ceea ce simte este iubire adevărată? El însuși recunoaște că simte pentru ea milă și compasiune pură. Dar și  un alt personaj este disperat să se căsătorească cu ea, ba  chiar a plătit o sumă mare de bani pentru a cumpara dragostea vieții sale. Rogozhin simte o pasiune mistuitoare pentru  Nastasya și devine rivalul amar al prințului.
        Dar Nastasya ce are de spus despre toate acestea? Este nesigură, capricioasă, suferă de modificări inexplicabile ale dispoziției, se răzgândește fără motiv și în ziua căsătoriei sale cu prințul, ea fuge cu Rogozhin.  Această poveste se termină prost, foarte prost … Când în jurul lui  se dezlănțuie tragedia, prințul se va scufunda în întunericul  demenței.  Dar nimeni nu poate uita chipul senin și natură, bunătatea sa absolută.

"cu cât te chinuieşte mai tare, cu atât te iubeşte mai mult. Ea nu ţi-o spune, dar trebuie să ştii s-o ghiceşti. Pentru ce, la urma urmei, s-ar simţi obligată să meargă după tine? Într-o zi, ţi-o va mărturisi ea singură. Sunt femei care vor să fie iubite în aşa fel, şi ea e dintr-acelea. Caracterul şi dragostea ta trebuie s-o impresioneze! Ştii tu că femeia e în stare să-l chinuiască pe bărbat până îi scoate sufletul cu răutăţile, nazurile şi ironiile ei, fără să simtă vreo remuşcare, pentru că, de fiecare dată, îşi va spune, privindu-l: (…)Acum îl fac să sufere până nu mai poate, în schimb, mai târziu, am să-l răsplătesc cu dragostea mea... "

„Idiotul”este un  roman atât psihologic cât și social: Fiecare personaj este analizat  în adâncurile lui însuși  prin reacțiile, cuvintele și  atitudinea lui. Romanul este populat de personaje reale, care ar putea fi găsite în Rusia anului 1868 și este, de asemenea modul în care Dostoievski își bate joc de societatea rusă prin  ochii acestui  „idiot” sărac, care nu este nimic mai mult decât o ființă bună și naivă neobișnuită cu relele societății. Descrierea realității dobândește un ton și o aromă misterioasă, astfel încât ceea ce este real  de multe ori devine improbabil. Prințul Mîșkin, adorabil, fermecător, urmărește perfecțiunea morală într-o societate dominată de resentimente, gelozie, de putere și meschinărie; el își imaginează și presupune că toată lumea este milostivă, nu crede că există oameni cu intenții rele: candoare și compasiune, pentru terți… Personajele sunt dominate în întregime de sentimentele lor.  Prințul aduce lumină între aceste personaje,  deoarece este singurul care vorbește despre ceea ce simte profund.

 „Idiotul”este un roman policentric, în contrast cu tehnica narativă a compatriotul său Tolstoi. Fiecare personaj este prezentat în narațiunea prin contrast cu un terț și apoi toate se întâlnesc  la un anumit moment.

Un aspect important pe care l-am remarcat  este contopirea Prințului cu Dostoievski însuși, o contopirea intre autor si protagonist care până atunci în cariera scriitorului a fost scrupulos evitată.  Care sunt asemănările ? Ca și Dostoievski, Prințul sufera de epilepsie . Apoi, aproape la prima sa intrare în societatea din  St Petersburg, Prințul descrie conversația cu un bărbat condamnat  și povestește cum omul a cunoscut ultimele sale minute în fața plutonului de execuție înainte de amânarea neașteptată și iertare. Această descriere corespunde aproape cuvânt cu cuvânt cu descrierea propriei experiențe și gândurile similare dezvăluite fratelui său, de Dostoievski,  în scrisoarea scrisă   în dimineața de după propria execuție amânată.  Pe 23 aprilie 1849 Fedor a fost arestat și închis pentru că a  fost  parte a cercului, o grupare intelectuală și liberală, acuzat de complot împotriva țarului Nicolae I. Câteva luni mai târziu, el a fost judecat și condamnat la moarte.

La nivelul ideilor, există convingerea autorului că numai în iubirea lui Hristos poate salva lumea împotriva marilor pericole ale epocii, care sunt ateismul, occidentalism, liberalism, socialism și catolicismul (în principal o reacție împotriva puterii Romei).

Unii teologi a văzut în persoana prințului Mîșkin o reprezentare romantică și simbolică a lui Hristos.  Asemănarea este evidentă: o sursă de bunătate și umilință care se confruntă cu mulțimea de oameni, ciocnirea binelui și a răului.  La fel ca misiunea lui Hristos pe pământ, întoarcerea prințului în țară s-a încheiat cu un eșec amar și total.

„E cu putinţă oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit?Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit?Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede?Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte?… dar există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate! “

Concluzia : Mi-a plăcut și aș spune cititorilor care doresc să descopere Idiotul nu fie descurajați de mărimea cărții și unele pasaje relativ lungi, trebuie citit cu inima, ia timp pentru a simți,  dar merită  cu adevărat!

    Dostoievski ne împinge să ne gândim la viața noastră, la sensul vieții noastre și cum să experimentăm fericirea.

„Esenţialul este viaţa, numai viaţa, calea veşnică, necurmată spre descoperirea vieţii, actul descoperirii ca atare şi nicidecum descoperirea în sine."

 

Romanul „Idiotul” mi-a fost oferit  de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi online, Libris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi.