vineri, 1 mai 2015

O Lume Fara Sfarsit - Ken Follett‎



An aparitie: 2012
Autor: Ken Follett
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 1344

 

Sinops: În 1989, Ken Follett uluia lumea literară cu "Stâlpii pământului", un roman tulburător a cărui acţiune se petrecea în Anglia secolului al XII- lea şi avea în prim-plan construcţia unei catedrale, dar şi vieţile bărbaţilor, femeilor şi copiilor pe care aceasta urma să le schimbe pentru totdeauna. Criticii au fost de-a dreptul copleşiţi, iar, de atunci încoace, cititorii au sperat că vor avea parte de o continuare. În sfârşit, aceasta a sosit...  La două secole după ce locuitorii din Kingsbridge au terminat construcţia superbei lor catedrale gotice, patru copii ajung să fie martorii unei crime petrecute în inima pădurii... un eveniment care le va marca şi condiţiona vieţile adulte în moduri pe cât de imprevizibile, pe atât de dramatice. O poveste despre ambiţie, iubire, lăcomie şi răzbunare, de un realism cutremurător.  "O frescă bine documentată a Evului Mediu târziu... Proza cu suflu firesc a lui Follett îşi atinge scopul, desfăşurându-se elegant pe mai bine de o mie de pagini presărate cu nelegiuiţi, moarte, sex şi strategii politice, şi dând astfel naştere unui edificiu la fel de solid şi ingenios construit ca podul lui Merthin.


Impresiile mele:  După  ce am terminat de citit despre fabuloșii "Stâlpii pământului", m-am întors la Kingsbridge datorită romanului "O lume fără sfârșit". Ken Follett nu dezamăgește și acestă continuare a seriei este, în opinia mea, o altă carte genială! Mărturisesc că am început să citesc „O lume fără sfârșit”  cu o oarecare ezitare, cu teama că va fi mult sub "Stâlpii Pământului". În ciuda temerilor mele, am găsit o poveste interesanta, personaje fascinate, multă acțiune și răsturnări de situație.
            Cele peste 1000 de pagini nu m-au speriat și am citit cu nesat, dornică să cunosc deznodământul romanului .  200 ani mai târziu, personajele sunt altele, dar scena este aceeași; aceștia sunt urmașii lui Tom, Jack și Aliena. Cu toate acestea am constatat că este posibil să citești și să înțelegi "O lume fără sfârșit", fără să fi citit "Stâlpii pământului".  
             Follett ne arată o societate, dacă este posibil, chiar mai săracă și adâncită în vicii decât în Stâlpii Pământului”. O lume fără legi, în care banii și violența sunt singurele mijloace de supraviețuire, în care cei care sunt la marginea societății au drepturile sistematic încălcate, în timp ce uzurpatorii sunt cruzi  și manipulează tot se întâmplă. Construcția și progresul social, sunt firul care leagă seria;  În  Stâlpii  Pământului” locuitorii din  Kingsbridge gravitează în jurul construcției  catedralei, în timp ce în „O lume  fără sfârșit”, un pod de piatră modern este obiectivul principal. Construcția sa, mai ales după prăbușirea podului vechi, este vitală pentru a salva economia orașului, bazată pe comerțul cu  lână și târgul anual care atrage comercianți din zonele învecinate. Toate deciziile și inovații pentru a imbunatati viata orasului  sunt sabotate de starețul  Godwyn, care dorește să   mențină dominația Bisericii în Kingsbridge
              Follett continuă să ofere cititorului o listă de personaje unice, bine caracterizate. Personal îmi place stilul lui Follett, care țese viața de zi cu zi a personajelor cu evenimente istorice.

Personajele principale sunt:
 
​​Gwenda, fată săracă, forțată de către tatăl său să  fure de  la vârsta de opt.  La optsprezece ani  ea se indragosteste de Wulfric, fiul capeteniei satului, care urmează să se căsătorească cu fica unui țăran bogat.  Angajamentul este rupt de familia fetei, atunci când băiatul devine orfan și Wulfric pierde titlul de țaran liber  devenind un dijmaș.
Caris,  care este urmașa  Alienei, este interesată de plantele medicinale. La optsprezece ani începe o relație cu Merthin, descendent din Jack sculptorul și moștenitorul castelului din Shiring. Acesta are părul roșu și  este foarte inteligent.  Familia nobilă  a lui  Merthin a pierdut toți banii și pentru a supraviețui, Merthin a devenit tâmplar iar  Ralph, fratele lui , scutier.  Caris, datorită interesului său pentru medicină, este acuzată de vrăjitorie și forțată să devină călugăriță în timp ce iubitul ei pleacă în Italia, unde se îmbogățește și devine un arhitect celebru.  În 1347  izbucnește la Florența o epidemiei de ciumă, în urma căreia  familia lui Merthin moare și el se întoarce la Kingsbridge. Caris care este stareță și are grijă de spital, încalcă jurământul de castitate și se întoarce la vechea ei dragostea, rămânând în același timp călugăriță.
       Merthin tâmplarul este reprezentarea spiritului de la începutul Renașterii.  Cu mintea lui sclipitoare și o mare îndemânare pentru arhitectura, încearcă totul  pentru implementarea proiectelor sale , cu  scopul de a îmbunătăți viața oamenilor  din Kingsbridge și pentru a extinde comerțul în zonă. Cu toate acestea,întâmplină o mare rezistență din partea starețului de Kingsbridge și a unor  constructori invidioși  și mai puțin calificați decât el.
Ralph, fratele lui Merthin, este  trimis de către tatăl său ca scutier al contelui Roland Shiring. Extrem de ambițios, vrea cu orice preț să fie din nou parte a nobilimii, așa cum a fost odată familia sa, chiar dacă pentru a i se împlini dorința este  nevoie să  ucidă pe cei care îi stau în cale .
           De multe ori complotul acopera doar anumite subiecte specifice societății medievale, cum ar fi sexul și homosexualitatea, aspectul  din urmă apare mai ales în spatele ușilor închise ale  bisericii. Violența este, de asemenea, portretizată grosolan și fără menajamente, și de multe ori autorul lasă cititorul  indignat. M-am trezit supărată  de multe ori pe anumite personaje, care doresc o pedeapsă aspră pentru acțiunile lor …
           Unii cititori   se pot simti inconfortabil cu aceste aspecte  mai "picante" sau violente, dar pentru mine nu au fost deranjante.  În opinia mea, autorul a vrut să arate că chiar și într-o societate prost educată și controlată de o instituție religioasă extrem de conservatoare, care,  în teorie ,detestă violența și pofta, sunt  lucruri care se întâmplă în secret și au fost făcute atât de  țărani cât și de nobili sau clerici. Mai presus de toate, indiferent de convingerile sau de statutul lor, ei erau umani și, prin urmare, toți s-au confruntat cu ispite , pe care unii invată sa le controleze, alții nu.
           O mare parte a cărții descrie perioada cunoascută în istorie ca  "Moartea Neagra" (sau ciuma bubonică) și modul în care a devastat populația Europei , nu numai fizic,dar și  psihologic. În acel moment, cele mai importante au fost călugărițe, care, în mănăstirile lor, au încercat să trateze pacienți fără nici un fel de protecție , chiar dacă cu greu putea  fi evitată moartea lor.
Concluzia: O lume fără sfârșit este o lectură fascinantă și interesantă.  Desigur una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată (și asta spune ceva!).

2 comentarii:

  1. Omg, asta se pliază pe genul meu. Dar, oh, 1200 și ceva de pagini?! Am o problemă cu cărțile mari - nu că nu-mi plac, Doamne ferește, însă mereu le citesc greu. Și asta fiindcă nu le pot căra după mine. Bine, cu Sarah Lark m-am mai cobit eu cumva, le-am înghesuit prin ghiozdan, mereu căram o micuță plasă cu mine în care s-o țin, dar, imaginează-ți, o carte cu un număr dublu de foi? Ugh. Oricum, îmi place recenzia, îmi plac enooorm gusturile tale - cred că ți-am mai zis-o - deci voi trece aceste cărți și pe Wishlistul meu. Zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Formatul cartii este mai mare decat cea a Sarei Lark. Eu ador cartile cu numar mare de pagini. Pentru ca le port in geanta de umar si sunt grele le citesc mai repede, dar mereu gasesc alte carti voluminoase. Sa stii ca este si serial/ adaptare dupa carte.
      ...Luna viitoare mi-am propus sa citesc Caderea Uriasilor de acelasi autor.

      Ștergere