Zeita Orezului - Rani Manicka

An aparitie: 2013

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 576

 

 

Sunetele, mirosuri și arome din Malaezia.
Viețile tulburi a patru generații de femei.

          Sunetele, mirosurile și gusturile secolului al XX lea în Malaezia - o lume senzuală si exotică, populată de mituri si magie, zei și fantome - se reunesc într-o combinație înțeleaptă de traditie si realism magic pentru a spune o poveste despre  pierderi , dragoste și trădare, care este, în esență, povestea vieții a  patru generații de femei.

„M-am născut in Ceylon în 1916, într-o vreme când spiritele mergeau pe pământ asemenea oamenilor. Înainte ca luciul electricității și tumultul civilizației să le sperie și să le gonească în adâncurile neștiute ale pădurilor, și-au găsit adăpost în copacii enormi, cu umbră mare, răcoroasă, de un verde-albăstrui.În liniștea aceia ai fi putut să întinzi mâna și să le simti prezența mută, uluită, în timp ce tânjeau după formă fizică.”

          Pe insula Ceylon, la începutul secolului al XX-lea, Lakshmi(numele zeiței hinduse a bogăției și frumuseței) creste zguduită de poveștile magice ale mamei, într-o copilarie care dispare brusc, ca aroma dintr-o ceașcă de ceai. Mireasa adolescentă a  unui om mai în vârstă, pleacă de acasă spre Malaezia, unde a devenit mama a șase copii.  Cu mare determinare și rezistența apără bunăstarea copiilor săi și face față ocupației feroce  a japonezilor, dar familia sa este marcată în mod inevitabil de urme adânci, care vor afecta generațiile viitoare.Cu toate acestea, adevărata moștenire a Lakshmei nu va da roade până cînd  strănepoata ei  Nisha nu v-a reconstituie bucăți din istoria familie și secretele din trecut ies la  iveală .

"Tata zicea că Dimple este ca primăvara și eu ca vara. Sora mea are frumusetea linistita a unui  boboc de trandafir nedeschis,  încă verde la vîrfuri,  iar  eu par o orhidee  de seră, un petale cărnoase, deschise și voluptuoase. Sunt ca o floare de vară întârziată, având frumusețea elaborată, colorată a păunului fălos. "

           Acest sagă de familie, care se întinde pe patru generații, este un portret intens al relațiilor uneori dificile  dintre membrii săi.  Autoarea descrie puterea femeii, fie prin iubire, frumusețe sau prin resursele materiale ale  familiei. Barbații sunt întotdeauna văzuți slabi sau răi.

"O femeie îndrăgostită va dori întotdeauna mai mult. O prostituată vrea doar conținutul din  portofelul  unui  bărbat . Dar o femeie îndrăgostită vrea să știe ce conține  inima unui bărbat și dacă imaginea ei este gravată pe pereții acesteia. "

 
            Romanul orbiteaza în jurul Laskshmei, zeița orezului, figura controversata a familiei, al cărei temperament puternic și dur va afecta viețile tuturor personajelor din roman. Ca cititor am admirat-o pe  Lakshmi pentru  curajul și puterea de  a lupta pentru  familia ei.

"Dragostea vine si pleaca ca vopseaua care dă culoare unei ținute. Familia este rochia."

          Povestea ne permite să vedem un scenariu aproape necunoscut la noi: Malaezia în secolul al XX lea în care răspândirea bruscă a modernității se ciocnește de persistența lumii antice, legată de tradițiile sale, uneori crude. Supraviețuirea culturii este  aspectul cel mai frapant, deaorece familia Laskshmei este   înconjurată de o lume într-o schimbare rapidă.Malaezia descrisă este ca o țară care salută primele frigidere și modernitatea, dar încă neagă pielea inchisa la culoare, care nu ezita  să încheie căsătorii  și barbaria absurdă împotriva femeilor

 "Este în natura umană să vrea partea întunecată a Lunii."

          Scrisul este destul de fluid, cu o narațiune plăcută și destul de concisă,deoarece Manicka știe cum să creeze situații și cum să își plaseze  personajele . În general, este un roman foarte bine scris și ușor de citit .

Concluzia: O poveste  plină de sentimente, mituri, tradiții care ne arată viața într-o țară ce poate părea dură, dar oferă, de asemenea, momente de mare bucurie. O carte superbă cu o poveste complexă care mi-a plăcut foarte mult !

"O văd! Îi cresc sub tălpi flori, dar nu este moartă. Anii nu i-au slăbit puterile  zeiței orezului. E' forte e magica. Este puternică și magică. Nu mai dispera și strig-o și ai să vezi că  o să vină aducându-ți un curcubeu de vise! "