An aparitie: 2020
Autor: Bernard Minier
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editura: TREI
Nr. pagini: 576
„Cercul” este al
doilea volum al seriei despre comandantul Martin Servaz. Au trecut aproximativ
1,5 ani de la ultima parte, dar spectrul lui Hirtman încă planează asupra
vieții sale. Criminalul în serie se ascunde în continuare de poliție. Între
timp, apare un alt caz: o tânără profesoară este înecată în propria cadă în
timp ce zeci de păpuși plutesc în piscina ei. La locul crimei a fost găsit un
album al lui Maller, compozitorul preferat atât al lui Servaz, cât și al
lui Hirtman. Nu totul îl indică pe Hirtman, dar în curând ucigașul
stabilește o legătură cu Servaz, pe care începe să îl trateze ca ... un suflet
pereche.
După cum este creionat
complotul, nu este posibil să te plictisești în timpul acestei lecturi, dar
este adevărat? Avem două victime și cele mai misterioase circumstanțe ale
morților. Un suspect apare la început, apoi un altul se alătură, iar finalul dă
totul peste cap.
Cartea este o lectură plăcută, dar mă așteptam la ceva mai mult. Aceeași
”rețetă”a fost folosită pentru a doua oară - răzbunarea pentru o tragedie din
urmă cu câțiva ani. Prima dată - în „Înghețat” a fost aproape perfect, în
„Cercul” ceva nu funcționează, este fad.
Schimbarea locului și a
anotimpurilor - vara fierbinte din orașul universitar Marsac a înlocuit
peisajul de iarnă din Pirinei - aceasta este probabil cea mai mare diferență
dintre cele două cărți, iar pentru mine este cam prea puțin.
Pentru persoana care ar
trebui să fie coloana vertebrală a poveștii, Servaz este un personaj „lent”, ca
să nu spunem letargic. Acesta este mai neîndemânatic decât inspectorul Clouseau
din Pantera Roză, care cel puțin era amuzant. Își pierde arma, se lasă surprins
ca un copil, nu se comportă ca un jandarm cu mulți ani de experiență și ia
decizii stupide. Fiica lui este mai inteligentă.
Acțiunea este foarte lentă.
În plus, avem o avalanșă de informații și conversații inutile, de ex.
politicienii, care nu adaugă nimic la complot. Până acum, nu știu de ce a fost
lanterna pusă în gura profesoarei ucise, deși naratorul afirmă că este în mod
clar o referință la un accident de autobuz. De ce aceste reminiscențe din
copilărie și tinerețe ale comandantului? De ce e important să cunoaștem
trecutul mamei suspectului, fosta prietenă a comandantului? Ce este cu povestea
completă a lui Driss Kante? Dacă romanul ar fi scurtat de câteva capitole
inutile, cu siguranță ar fi mai interesant.
În ciuda faptului că
aceasta este a doua parte a seriei, o puteți citi fără să fi citit primul volum
(autorul explică aspectele mai importante), dar nu recomand: cred că cititorul
va pierde foarte mult, cu excepția cazului în care nu dorește să înțeleagă
sensul reacțiilor individuale ale personajelor și scenelor.
Și încă o dată finalulul este
deschis - Julian Hirtmann va reveni probabil de mai multe ori – sper într-un
stil mai bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu