Nisipuri mișcătoare - Malin Persson Giolito

An aparitie: 2016

Autor: Malin Persson Giolito

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 443

  

O crimă într-un liceu de elită.

Un singur acuzat.

Toată lumea este nevinovată până la proba contrarie.

La o școală de prestigiu din Stockholm are loc un macel. Mai mulți elevi și un profesor sunt uciși; un elev este grav rănit. Maja Norberg a fost arestată: este considerată autoarea a două crime și complice la altele. Ea se confruntă acum cu un proces, deși opinia publică a condamnat-o deja. Dar este cu adevărat Maja vinovată? Părinții ei, care nu cred că este vinovată, au angajat cel mai bun avocat din țară.

 Desigur, premisa de la care a plecat acest roman a fost foarte interesantă. Personal, faptul că o mare parte din roman are loc în timpul unui proces, a fost un plus care nu este neglijabil. Și totuși am sentimente amestecate privind acest roman. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar nici că mi-a displăcut. Este un roman care se citește repede, ușor și  am fost foarte curioasă să aflu adevărul, dar rezultatul nu a fost ceea ce m-am așteptat, răspunzând așteptărilor mele doar pe jumătate...

 Știrile despre adolescenții care introduc pistoale în școli, sunt din păcate relativ comune. Adevărat ca astfel de fapte se petrec mai ales in Statele Unite ale Americii, dar și în Suedia. Din romanele nordicilor deducem că Suedia nu este țara idilică și liniștită care pare la început, și că acolo, la fel ca în orice altă țară, au loc infracțiuni teribile ca aceasta.

Încă de la început, autorul ne introduce în miezul problemei. După câteva rânduri care au rol de prolog, din care aflăm locul și momentul tragediei și vedem că o singură persoană a supraviețuit, ne vom muta câteva luni mai târziu, în timp, în momentul când începe procesul Majei Norberg.

Cartea este relatată la prima persoană, din perspectiva Majei. Acest aspect este interesant, pentru că vedem cum cineva atât de tânăr ( abia a împlinit optsprezece ani) se confruntă cu ceea ce s-a întâmplat: moartea prietenului ei, a celei mai bune prietene și a colegilor ei, fapt pentru care este ea considerată vinovată. Problema a fost ca nu m-am putut conecta cu Maja. Eu am perceput-o ca pe o persoana rece și modul în care expune ceea ce s-a întâmplat, m-a determinat să percep tragedia ca și cum  pentru ea ar fi fost la ani lumină distanță. Și sincer, mi-ar fi plăcut mai mult entuziasm. Vinovată sau nevinovată, totuși, cred ca o asfel de tragedie trebuie să trezească niște sentimente. Pe de altă parte, narațiunea la prima persoană este părtinitoare. Fiind relatată de Maja, avem o vedere parțială a tot ceea ce se întâmplă. Cititorul știe tot ce trece prin capul protagonistei, dar cât de adevărat este? Oare modifică realitatea? Aceste două întrebări sunt foarte prezente în paginile sale. În plus, Maja nu poate fi în toate scenariile posibile, astfel încât exista unele aspecte care ne scapă și asupra cărora putem doar specula. Poate că în acest caz ar fi fost adecvată o combinație de naratori: desigur, Maja, dar, de asemenea, și un narator omniscent, sau un alt personaj narator care să ne facă cunoscute și alte versiuni.

Personajele sunt interesante, deși unele dintre ele sunt destul de arhetipale. Ca Sebastian, săracul băiat bogat, sau Samir imigrantul dintr-o școală de elită, sau prietena cea mai bună care este o tipă frivolă. Maja este fără îndoială personajul cel mai interesant. Știm că Maja este o fată bună, părinții ei au bani și ea, deși  este un pic nestatornică uneori, este o fată bună și un elev bun.  Dar, proasta companie o va duce pe căi greșite. Când Sebastian, cel mai popular tip din liceu și fiul unuia dintre cei mai influenți miliardari din Suedia, o observă, întreaga ei viața pare să atingă perfecțiunea. Dar nu tot ce strălucește este aur. Sebastian are probleme și Maja se simte datoare să îl ajute...

Romanul nu are multe intrigi. Mai mult sau mai puțin, știm  aproape totul de la zero. Tot ce trebuie să mai aflăm este dacă Maja a fost spectator, sau participant activ în dezastru. Și, bineînțeles motivele care au dus la ceea ce s-a întâmplat. Adevărul este că până aproape de final am avut îndoieli în ceea ce o privește pe Maja.

Probabil mulți se așteaptă să spun cât de mult mi-au placut peisajele suedeze, dar, de fapt, nu este ceva ce apare foarte des. Ce apar sunt festivalurile și închisorile.

Cred ca această carte este considerată thriler, dar nu sunt de acord, chiar și încadrarea ca thriler psihologic mi se pare cam mult...  Nu am simțit nici o provocare, nici o dorință compulsivă de a ști mai mult. A fost o lectura ușurică, confortabilă, dar nimic mai mult.