Wayward Pines (2015) Serial TV

Serialul este o transpunere a trilogiei omonime scrisă de Blake Crouch, și inspirată de Twin Peaks. De la primele episoade,   Wayward Pines a dovedit că are un potențial bun. Serialul a amestecat  mai multe genuri : science fiction, thriller și crimă, rezultând  un produs inovator și interesant

Ethan Burke (Matt Dillon), un agent al Serviciului Secret este într-o misiune pentru a găsi doi colegi lipsă dar suferă un accident, după care se trezește în spital, într-un oraș  din Idaho, Wayward Pines . Un oraș fermecător, nu se poate nega, dar plin de mistere strainii care trezesc curiozitatea și interesul oricui și  m-a făcut să mă întreb ce  aș face într-o situație ca asta.

  Comportamentul rigid al locuitorilor din oraș și refuzul autorităților de a da o explicație decentă sau ajutor în cercetarea pe care o face îi trezește instinctele sale  ascuțite de agent și începe să pună întrebări incomode. Cu cât  este mai aproape de a găsi adevărul, cu atât mai mult se îndepărtează de viata știută până atunci. În curând el se va confrunta cu un adevăr teribil, că nu va pleca din  Wayward Pines în viață.

In paralel cu cercetările sale sunt cele ale soției sale și fiului adolescent, care pleacă în propria lor călătorie pentru a încercă să reunească familia dezbinată, dar în  această călatorie ei  află că nu totul este ceea ce pare în acest univers.

"Totul va avea sens. Promit ",

spune Amy, pesonaj interpretat  de Sarah Jeffery

Încă de la primul episod apar o serie de întrebări, la care am aflat răspunsurile pe parcursul sezonului, și  m-au făcut să îmi doresc să aflu ce naiba se întâmplă în acest oraș atât de ciudat încât nimeni nu vorbește despre trecut și în care toată lumea pare că are o viață perfectă. Nu vă faceți griji dacă după primul episod vă ia cu  amețeală de la multitudinea  de  informații, cred că se întâmplă cu toată lumea. Apariția lui  Ethan în acest oraș ciudat și  un număr de personaje, cu diferite grade de importanță, ajuta la menținerea întrebărilor care apar ca ciupercile după ploaie . Unele personaje au mai multă carismă, pe altele le-am urât de la început. Sezonul este împărțit în două părți. A doua parte numită"Adevărul", explică adevărul despre ce se întâmplă acolo. Eu personal am fost un pic dezamăgită la început de acest "adevăr", dar pe măsură ce piesele se așezau la locul  lor, totul are din ce în mai mult sens și în final a reușit să mă convingă.
                   Desigur, marea contribuție a creatorului seriei este subplotul major cu  prima generație-absent în romane, care afectează în mod direct rezultatul și ridică probleme  interesante si incomode.

În cele din urmă, se observă mesajul politic evident al seriei, cu o critică clară a sistemelor totalitare (există referiri chiar la Stalin) și aluzii la mișcările revoluționare.
                   Sfârșitul sezonului a fost foarte bun, deși, probabil, un pic pripit: evenimentele se mișcă foarte repede, iar tensiunea este peste tot (desi tensiunea este peste tot parcursul sezonului). Mi-a plăcut cu adevărat  seria "  Wayward Pines ", este alcătuită din tot ceea ce imi place: un erou de neoprit, mister  și un pic de fantastic !!

Pe scurt: Dacă îți place misterul, suspansul și să nu știi ce se întâmplă în orice moment, aceasta este serialul perfect pentru tine.

Serial BBC - The Last Kingdom (2015)

Titlu:  The Last Kingdom

Gen: Acțiune, Aventuri, Drama

Canal: BBC America

Distribuția: Alexander Dreymon (Uhtred Bebbanburg), David Dawson (regele Alfred), Peter Gantzler (Earl Ragnar neînfricatul), Alexandre Willaume (Kjartan), Ian Hart (Preotul Beocca), Matthew Macfadyen (Lord Uhtred - tatăl), Tobias Santelmann (tânărul Ragnar), Emily Cox (Brida), Adrian Bower (Leofric), Thomas W. Gabrielsson (Guthrum), Joseph Millson (Aelfric), Simon Kunz (Odda), Harry McEntire (Æthelwold), Rune Temte (Ubba), Amy Wren (Mildrith).

Anul lansării: 2015

Numărul de sezoane: 1

Durata unui episoad: 55 minute

După moartea lui  Jon Snow, în ultimul episod din sezonul  al cincilea din  Game of Thrones, rețelele de socializare au fost luate cu asalt de fanii zguduiți de moartea lui Snow, pentru a-și exprima nemulțumirea față de dispariția timpurie a unuia din personajele cele mai adorate. Au fost formulate  diverse teorii cu privire la o posibilă "înviere" a personajului în al șaselea sezon, deși producătorii au vorbit despre moartea irevocabilă  a  eroului ... Un erou a disparut , dar facem cunoștință cu un nou erou pe micul ecran ...  cum cine? Uhtred de Bebbanburg.

"Numele meu este Uhtred. Eu sunt fiul lui Uhtred, care era fiul lui Uhtred, al cărui tată a fost, de asemenea, numit Uhtred."

Serialul are la bază  saga "The Saxon Stories:,  formată din șase  cărți scrise de Bernard Cornwell, responsabil pentru seria cu Sharpe și  trilogia lui Arthur.

Prima carte "The Last Kingdom", Ultima împărăție, este punctul de plecare al noii serii "The Last Kingdom" lansată de  BBC America,în jurul figurii lui Uhtred Bebbanburg, războinic păgân care luptă pentru  împărățiile creștine din Anglia în secolul  al IX lea , încearcând să facă față invaziilor vikingilor.

Uhtred, născut în Northumbria, este răpit de la o vârstă fragedă de Vikingul Ragnar - scena atacului asupra orașului său natal este una dintre cele mai șocante ale primului episod. Se creează o relație strânsă între eroul nostru și copiii lui Ragnar, care este mult mai atras de stilul de viață danez decît de cel creștin. Micul saxon  crește și  devine un luptător puternic, care este sfâșiat între prietenia lui cu danezii și fidelitatea lui față de originile sale.

Vicisitudinile vieții îl fac pe Uhtred de Bebbanburg  să devină un luptător pios în slujba  împăratului creștin al Wessex-ului, Alfred cel Mare, cunoscut în istorie ca creatorul Angliei. Condus de răzbunare, și, de asemenea, de nevoia de supraviețuire în vremuri trădătoare, călătoria lui nu pare a fi una ușoară.

"Un sat poate fi reconstruit. Un războinic poate muri o singură dată ."

 

                  Atât cărțile lui Bernard Cornwell cât și seria BBC descrie raidurile vikingilor în ținuturilor anglo-saxone, care astăzi alcătuiesc Marea Britanie. În secolul al IX lea, marele regatul Wessex a fost condus de regele Alfred cel Mare, responsabil pentru unificarea Angliei. A fost singura împărăția ce a rezistat atacurilor nordice. Personajul principal, Uhtred este  un personaj fictiv, dar  care  a fost inspirat  după unul din  strămoșii scriitorului, așa cum a declarat Bernard Cornwell.

                  Prin ochii lui Uhtred vedem acest război. Ochii lui Uhtred sunt ochii noștri și așa ne formăm propria opinie. Acum suntem alături de saxoni acum cu  danezii… Este dificil să alegem o parte atunci când înțelegem atât motivele, cât și ambițiile și aspirațiile fiecărei părți. La început am urât profund danezii, dar când mi-am dat seama de înșelăciunea și ambiguitatea saxonilor opinia mea s-a schimbat drastic. Și asta e ceea ce face ca întreaga serie să fie o minune. 

Scenele de acțiune și lupte sunt bine realizate. Fiecare personaj, decor si costumele sunt  bine lucrate și total credibile. Suntem total cufundați în această lume plină de strategii politice, război, răzbunare ...

În ceea ce privește actorii, ei au intrat  foarte bine în pielea personajelor. L-am găsit pe  actorul principal Alexander Dreymon foarte convingător și carismatic. Îl vedem cum evoluează între evenimente, cum suferă pentru alegerile pe care le face, cum este împărțit  între țara sa și danezii  invadatori, care l-au primit ca  pe unul de-al lor. Actorii  care interpreteaza pe vikingii sunt foarte credibili!

Ceea ce mi-a placut cel mai mult? Nu am citit seria pe care se bazează seria, dar povestea este destul de atractivă. Sezonul nu este lung (8 episoade), astfel încât  nu există suficient timp să vă  plictisiți. Personajele sunt bine definite de la început, și efectele, costumele și interpretarea actorilor  sunt bune.

Ce mi-a placut cel mai puțin? Lucru rău pentru această serie este ca vine într-un moment în care există deja o serie  cu vikingi ca protagoniști. Foarte bine realizată, cu o narațiune puternică si un peisaj spectaculos, Vikingii este un inamic complicat pe care să il învingă. Probabil, cea mai bună strategie, de a diferenția această serie BBC este faptul că  nu urmează aceeași formulă.

Va recomand? Adevărul  este că  dacă vă plac serialele istorice, cu vikingi și saxoni care se  luptă reciproc, această serie  este perfectă pentru dumneavoastră. Ea are elementele unei serii bune și interesante. Mi-au placut personajele și povestea prezentată. De fapt, este  o poveste reală despre : răzbunare, onoare și loialitate față de diferitele familii. 

Pe scurt: O serie promițătoare.

Al Șaptelea Copil - Erik Valeur

An aparitie: 2015

Autor: Erik Valeur

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 800

   În zorii zilei de 11 septembrie 2001, pe o plajă situată la  nord Copenhaga, este găsit corpul unei străine. Câteva ore mai târziu, toată lumea este uimită de  prăbușirea Turnurilor Gemene din New York,  iar poliția daneză în lipsa unor indicii clare, o luna mai târziu,  închide cazul ca "moarte accidentală".

 Cu toate acestea,  alături de femeia ucisă  au fost găsite patru obiecte care se referă în mod clar la un ritual macabru: o cărticică, o ramură de tei , o buclă mică și un canar cu gâtul rupt. La câteva sute de metri  distanță de plajă , se găsește celebrul orfelinat Kongslund condus de Martha Ladegaard, căreia nimeni nu a crezut de cuviință că ar trebui să îi pună   nici cea mai mică întrebare. Acestea și alte întrebări sunt înghesuite în capul jurnalistului  Knud Tåsing , discreditat în urma unui  scandal, atunci când, șapte ani mai târziu, deschide o scrisoare anonimă ce i-a fost trimisă și examinează conținutul: un articol din 1961  care vorbește despre orfelinat și o fotografie a șapte copii. Unii din acei copii sunt  acum persoane  cunoscute: un astronom, un bine-cunoscut prezentator TV, un avocat și chiar asistentul unui ministru. Doar, John Bjergstrand, nu apare nicăieri. Ca și cum nu ar fi existat. Cine este acest copil? Și cine este  persoana care încearcă să atragă atenția asupra lui, după atât de mult timp? Este  posibil ca cineva din oferlinat să facă un copil să dispară fără urmă? Printre dezvăluiri neașteptate, decese violente și amenințări voalate din cele mai înalte funcții ale guvernului, Knud este din ce în ce convins că soluția pentru rezolvarea ghicitorii,  este povestea femeii misterioase care  a fost găsită pe plajă. Un mister, cu toate acestea, într-adevăr complicat.

Cu un complot plin de suspans și un scris impecabil, “Al șaptelea copil”  este un thriller psihologic spectaculos. Erik Valeur,  care s-a  inspirat din atmosfera basmelor lui Hans Christian Andersen, patrunde adânc în viața celor care sunt născuți nedoriți, și sunt forțați să trăiască sub marca acerbă a abandonului.

           „Al șaptelea copil” este un roman în care toate personajele au o importanță aproape egală, cu excepția  fiicei adoptive a Marthei Ladegaard, Marie, care pot să spun că este cel mai bun performer printre personaje. Marie este singurul orfan care nu a fost adoptat. Ea s-a  născut cu malformații și handicap fizic și rămâne  toata viața ei izolată la  Kongslund. Este o persoana singură, izolată, dar  care  dovedește un simț puternic de  observație și o înțelegere profundă a psihicului uman. Marie a fost un personaj pentru care am simțit  incredibil de multă milă pe de o parte, din cauza stării sale fizice și a izolării,  dar  pe de altă parte, a fost, pentru mine, un personaj foarte infricoșător și întunecat . Am putut simpatiza cu ea, dar am simțit  și un mare respect.

„Al șaptelea copil”, romanul lui  Erik Valeur, situat într-o orfelinat danez, mi-a atras  atenția imediat prin  frumoasă copertă care transmite atmosfera rece și stranie, dar și prin  povestea convingătoare, care se desfășoară pe mai multe planuri,o taină legată de șapte copii abandonați imediat după naștere,  care s-au întâlnit într-un orfelinat și apoi au fost adoptați  de familii diferite

Am găsit în carte de asemenea  multe referiri la Danemarca, de astazi. Autorul face comentarii politice și sociale, vorbește despre boli fizice și mentale, despre crimă, abuz de putere și mult mai mult.

Pe scurt, un roman cu un complot diabolic în care răul este prezent de la prima pagină până la ultima. Un roman care trezește încă de la început dorința de a ști cine este al șaptelea copil. Un roman cu un final extrem de șocant.

Labirintul - Kate Mosse

Autor: Mosse Kate

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Format: RAO CLASS

Nr. pagini: 640

Înca din timpuri străvechi, umanitatea are secretele sale. În multe povești, legende, mituri,  întâlnim căutarea Graalului. Sfântul Graal este una dintre cele mai vechi mituri ale omenirii și simbolismul său, o sursă de venerație populară. Exista mai multe versiuni care descriu Graalul în literatura de specialitate ... Potir, Cina  cea de Taină , Graalul de  Piatra, cartea Graalului și Sângele Sacru ... Indiferent de forma, Graalul  a fost  foarte explorat,  dar este o problemă "de succes",  care se pare că încă stârnește curiozitatea noastră.

           “Labirintul” are ca personaje principale  două femei separate de timp, dar unite de un destin comun.

În iulie 1209, orașul francez Carcassonne, Alais   află de la tatăl său despre o carte misterioasa, care, spune el conține secretul Graalului adevărat. Deși Alais nu poate înțelege cuvintele ciudate și simbolurile ascunse în acele pagini, știe că destinul său este de a proteja cartea. Aceasta va  face sacrificii enorme și va da dovadă de  o  credință neclintită pentru a păstra secretul labirintului - un puzzle care datează de mii de ani.

Iulie 2005: în timpul unor săpături arheologice în munții din jurul Carcassonne, tânăra Alice Tanner descoperă două schelete. În interiorul mormântului unde se odihneau   oasele vechi, realizează că deși pare  imposibil, într-un fel ea este capabilă să   înțeleagă  cuvintele misterioase sculptate pe pietre. Cu toate acestea, este prea târziu - Alice tocmai a declanșa o serie de evenimente incontrolabile , iar acum soarta ei  este indisolubil legată de soarta catarilor de  acum opt sute de ani.

Labirintul este un element puternic din simbolismul religios medieval, care se găsește pe trotuarele unor catedrale, precum Chartres, pentru a ghida pașii pelerinilor. Legătura dintre om și divin, el a  reprezentat expresia perfecțiunii cosmosului,  calea spirituală...

În acest roman stabilit în ținutul  locuit de catari   în Franța , Labirintul servește ca un fir care leagă ghicitoarea din Evul Mediu și epoca modernă,  pe tema Sfântului Graal. Conform unui procedeu destul de răspândit, alternează narațiunea între cele două epoci, fiecare centrată pe o figură feminină: Alais Pelletier, un rezident din Carcassonne în secolul al XIII-lea, gardiana unor secrete ancestrale și Alice Tanner, arheolog amator care a făcut o descoperire misterioasă în anul  2005 în Munții Sabarthès.

Nu este surprinzător faptul că autoarea britanică Kate Mosse trăiește în  Carcassonne: acest lucru se simte în acuratețea poveștii ei, presărate cu expresii în limba occitană. Complotul se bazează pe  istoria bogată a regiunii, pe principiile doctrinei Cathar, adică metempsihoză: sufletul închis într-un corp terestru este reîncarnat după moarte. Astfel, suntem capabili să înțelegem legătura dintre  cele două eroine ale romanului.

Cartea are o narațiune foarte dinamică, alternând între Alais și Alice. Ambele povești sunt bogate cu momente de suspans, tensiune, și revelații surprinzătoare. Simbolismul mistic, bogăția de detalii istorice, subtilitatea descoperiririlor drintre pagini, toate acestea sunt foarte interesante și plăcute în  carte.

Cititorul călătorește în  timp și trăiește această aventură incitantă și magică alături de personaje. Kate ne aduce o serie de personaje strălucit întrețesute, care combină caracteristicile istorice și multe altele fictive într-un mod foarte subtil, într-o poveste misterioasă .

          Ceea ce într-adevăr iese în evidență față  de alte lucrări  ale genului este că toate personajele principale - bune și rele - sunt femei. Alais este eroina medievală, aruncată într-o lume de pericole și intrigi, cu sarcina de a proteja secretele Graalului.  Un personaj puternic, loial, inteligent și carismatic,  care m-a cucerit de la primele cuvinte dedicate ei. Alice este foarte diferită, am găsit personajul un pic confuz, apatic și în ciuda hotărârii sale de a  afla secretul, o face cu o anumită timiditate.

Ca fundal, romanul  „Labirint”, explorează persecuția Bisericii Catolice împotriva credincioșilor bisericii catare. Kate Mosse a făcut cercetări extinse privind   sectele religioase care au avut opinii diferite de creștini și au fost considerate eretice în Evul Mediu.

Acest lucru a declanșat o "vânătoare" a Bisericii Catolice pentru a extermina ereticii cu sprijinul profan  al armatei din nordul Franței, folosind o violență inimaginabilă chiar și pentru  standardele medievale. Dar în spatele acestui masacru, conducătorii din nord au avut  propriile interese  pentru posesia și cucerirea terenurilor sudice din regiunea veche Midi.

          Concluzia: "Labirintul" nu este un labirint de cuvinte. Acesta este un roman istoric bine construit, care  ne permite să ne reîmprospătăm cunoștințele privind  ritualurile și credințele catarilor, în timp ce ne trezește dorinta de a vizita Carcassonne.

Pentru cei cărora le place istoria, cartea este o modalitate foarte bună de a afla mai multe despre perioada medievală, cu un indiciu de fantezie și de a trăi o aventură.

"Labirintul" este primul volum al trilogiei Languedoc scrisă de Kate Mosse.

            Mulțumesc  EDITURII  RAO  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile 
mele despre  această carte !

Bibliotecara De La Auschwitz - Antonio G. Iturbe

An aparitie: 2015

Autor: Antonio G. Iturbe

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 411

Oricine mă cunoaște știe că sunt un mare fan al poveștilor care au loc în timpul celui de al doilea război mondial și de prima dată când am auzit despre această carte, am avut  așteptări mari, și pot spune deja că   Biblioteca de la  Auschwitz le-a depășit pe  toate!

După cum sugerează și numele, povestea are loc în interiorul lagărului de concentrare de la Auschwitz în timpul  celui  de al doilea război mondial. Personajul principal din poveste este curajoasa  Dita Dorachova o cehă de 14 ani. La scurt timp dupa ce a ajuns în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, Dita primește o sarcină destul de neobișnuită pentru un loc în care oamenii nu au unde să doarmă, să mănânce sau să își facă nevoile. Ea primește provocarea de a avea grijă și de a gestiona biblioteca  din Block-ul 31, care este formată din  8 cărți tipărite și alte câteva cărți-oameni ( cărți relatate de oameni care practic  au memorat lucrările). Dita ia  această sarcina  asupra ei ca și cum simplul fapt de a avea grijă de hârtia prețioasă a cărților sale vor determina  Germania să piardă războiul. Într-un fel, aceasta nu este atât de departe de adevăr, deoarece, cel puțin în acest bloc, naziștii  nu au reuțit să înfrângă voința și încăpățânarea prizonierilor continuă să trăiască, în încercarea de a fi cei mai buni, indiferent de puterea inamicului.  

"Unii ar putea crede că este un act de curaj inutil într-un lagăr de exterminare, atunci când există alte preocupări mai presante: cărțile nu vindecă boli , nu  pot fi folosite ca arme pentru a doborî o armată de călăi,nu țin de foame și nici de sete. Este adevărat: cultura nu este necesară pentru supraviețuirea oamenilor,  necesare sunt doar pâine și apă. Este adevărat că  omul supraviețuiește dacă  are pâine să mănânce și apă să  bea, mulțumindu-se cu moartea omenirii."

Pe fondul  terorii, în lagăr  unde foamea, insalubritatea și boala, fac victime zilnic, o carte este ca o fereastră deschisă spre libertate. De fiecare dată când un adult citește cu voce tare un fragment din cărți pentru copii, aceștia pot avea o copilărie  și pentru  câteva ore uită cât de groaznic este să trăiești într-un lagăr al morții, în care nu știi niciodată dacă ziua următoare va fi ultima sau nu.

"Când oamenii sunt marcați și sacrificați ca animalele, ei ajung să creadă că sunt vite. Râsul și plânsul le reamintește că sunt oameni. "

După cum vă puteți imagina, Bibliotecara de la Auschwitz este un roman de groază și eroism, speranță și disperare, o carte tristă care explică în detaliu ororile care au fost experimentate în lagăr. Dar la rândul său, arată că în acel infern- există o mică licărire de speranță și chiar dragoste. Dita este un personaj curajos și puternic, care se teme,  dar cu toate acestea este capabilă să își asume riscuri și să facă lucruri minunate pentru familia și prietenii ei. Dita si Fredy Hirsch, director al block-ului 31, ne învață că noi nu trebuie să renunțăm niciodată, trebuie să rezistăm și să continuăm să luptăm.  Care sunt armele folosite? Cărțile, curajul și inteligență.

Romanul este un portret corect a ceea ce s-a întâmplat în fiecare zi într-un lagăr de concentrare.  Prin urmare, este o poveste dură,  care stârnește fiori.

Atunci când  citesc romane care aparțin  genului istoric îmi place să   descopăr lucruri care mi-au scăpat, evenimente pe care nu le cunosc și această carte   a însemnat pentru mine o revelație. În primul rând pentru că nu aveam cunoștință de un block de familie. Am presupus întotdeauna că toți copiii care nu au putut să  muncescă au fost  duși direct în camera de gazare. Deși existența acestui block este justificată, m-a surprins că naziștii  care nu au lăsat nimic la voia întâmplării,  se  temeau că observatorii internaționali  vor inspecta lagărul creat  ca un fel de oază în noroi, distrugere și moarte.

 Să descopăr personaje reale ca Fredy Hirsh a fost pentru mine o aventură, oameni curajoși care și-au riscat viața pentru a își apăra idealurile lor și pentru încercarea de a aduce fericire copiilor care au trăi zilnic cu moartea, cu cenușa crematoriilor.  

Violența trupelor SS, agenții regimului care lucrau în domeniu, sunt adevăruri frapante în carte. De asemenea poveștile pentru copii sunt folosite pentru a a aduce în prim plan pe doctorul Josef Mengele, care a fost obsedat de caracteristicile genetice  ale arienilor și gemenilor. Acestea și alte situații bizare care s-au întâmplat acolo sunt portretizate în carte. Dar, de asemenea cazuri de curaj, oameni care au reușit să scape și au trăit pentru a vedea sfârșitul războiului,  au povestit despre suferințele îndurate, avertizând lumea despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.

M-am întrebat întotdeauna dacă viața este posibilă după ce au trăit o astfel de traumă, după ce și-au văzut prietenii și familiile lor murind, după ce au fost tratați  ca animalele, cerșind putină mancare, apa ... Se pare că poți trăi o viață mai mult sau mai mai puțin obișnuită, deoarece cu siguranță coșmarurile încă populează visele supraviețuitorilor... Romanul ne oferă o lecție de curaj, curaj, rezistență a unor oameni care au pierdut tot: casele lor, locurile lor de muncă, bunurile lor, libertatea și chiar demnitatea.

Mi-a plăcut cartea. Am suferit, am plans, am reflectat și  m-am temut, dar mai presus de toate, a fost una dintre cele mai bune cărți citite în acest an. Faptul că atât Dita cât și restul personajelor din carte au fost oameni reali este ceea ce face cartea extrem de interesantă.

Bibliotecara de la Auschwitz, la fel ca toate povestile care prezintă Holocaustul, este o poveste chinuitoare, grea, te copleseste ....

Aceasta este o poveste despre curaj, speranță, disperare, cruzime, durere și dragostea de cărți în mijlocul iadului

Concluzia finală :  Știți ce? De-a lungul romanului mi-am dorit să nu  fi fost o poveste bazată pe evenimente reale.  Această carte să fi fost produsul minții febrile  a unui scriitor care a creat o distopie  despre un posibil viitor oribil . Pentru că  este aproape halucinantă dorința fasciștilor să extermine o întreagă rasă. Dacă eram în secolul al XIX- lea  și am  fi citit acest roman am fi putut  râde despre imaginația crudă a scriitorului în cauză pentru că era ceva de neconceput să se întâmple. Cu toate acestea, din păcate, s-a întâmplat, știm cu toții. Au fost ucise cateva milioane de oameni. Și toate  acestea pentru ce?  Pentru ca Pământul să fie populat doar de oameni cu părul blond și ochi albaștri ? Dacă cineva înțelege, explicați-mi  vă rog. Pentru că eu sunt în imposibilitatea de a înțelege cum a fost posibil așa ceva.

Legăminte - Ally Condie

An aparitie: 2011

Aparitie: Ally Condie

Categoria: Literatura Universala

Editura: LITERA

Nr. pagini: 320

 Avem dreptul la libertate și la siguranța persoanei.  Putem alege  când să  plecăm, unde mergem și ce facem. Dar dacă am trăi într-o lume în care nici unul dintre aceste lucruri  nu sunt posibile?

Imaginați-vă o societate în care nu  aveți  dreptul să alegeți  cu ce să vă îmbrăcați, ce  să  mâncați, ce  veți lucra și chiar  cu cine  să vă  căsătoriți ! Opțiunile de alegere în viață sunt minime și oarecum controlate.

Romanul “Legăminte” este situat într-un viitor îndepărtat, nespecificat, în care lumea, așa cum o știm, este doar o amintire istorică.De data aceasta avem ca personaj  principal o fată de șaptesprezece ani pe nume Cassia.

  Cassia trăiește într-o lume în care totul în țară este controlat de o forță invizibilă numită "Societatea". În ciuda  faptului că trăiesc într-un mediu controlat, oamenii sunt mulțumiți de acest stil de viață. "Societatea"  este modul perfect de a da oamenilor doar  atâta libertatea, astfel încât aceștia să nu observe că sunt de fapt aproape complet controlați. Și funcționează, pentru că de cele mai multe ori  sunt  fericiți  așa cum  sunt.

Ca orice  fată de vârsta ei, de fapt, Cassia trebuie să participe la așa-numitul Banchet pentru  Alegerea Perechilor  o ceremonie specială la care fiecare fată este asociată cu un tip absolut compatibil, formând o pereche care va fi perfectă din toate punctele de vedere, pentru a  avea  urmași puternici și sănătoși.

Cassia este combinată cu Xander, prietenul său din copilărie și în ciuda situației unice- cuplajul între cunoscuți este rar - este in al noualea cer  de fericire pentru  că va avea pentru totdeauna alături de ea un băiat atât de dulce și generos, frumos și plin de îngrijorare pentru ea. Cu toate acestea, atunci când Cassia introduce în portalul casei sale  un microcard care conține datele personale ale Perechii ei, viitorul său  se va schimba drastic. Fața care apare pe ecran, de fapt, nu este  a lui Xander, ci un alt tip pe care îl cunoaște  superficial: taciturnul și evazivul Ky  .

Viață Cassiei este perturbată de ceea ce aparent pare o greșeală, care schimbă calea predeterminată  a existenței sale. Fata, intrigată și fascinată de Ky, pornește pe un drum necunoscut și interzis: alegerea personală. Chinuită de îndoială  privind identitatea persoanei care  îi este cu adevărat destinată, este purtată de visul unei vieți diferite, nu plată și organizată de străini în detaliu,  ci liberă, plină de culoare și neașteptat.

Dar  "Societatea" nu va permite cu ușurință să se complacă în astfel de fantezii și  să schimbe ordinea care a fost insuflată cu migală în mintea oamenilor. "Societatea" a creat o lume fără război și boală, în care se pare că toți trăiesc liniștiți, fără griji, conștienți de propriul destin. Nimeni nu poate  fi rebel ...

"Odată ce vrei ceva, totul se schimbă. Acum vreau totul. "

"Legăminte" este un roman care examineaza cu atenție realitatea din jurul nostru și explorează cu îndrăzneală temerile și pericolele cărora am putea cădea victime involuntar.  Lumea creată de Ally Condie este un coșmar plin de teroare subtilă și ascunsă,  o tăcere pătrunsă de un control incasabil. Caracteristica cea mai izbitoare a acestei lumi este răceala implicită care pătrunde în fiecare loc, acțiune și gândire. Nimeni nu  își poate folosi capul, toată lumea trebuie să  se prezinte la ordinele stabilite de catre  "Societate" pentru bunăstarea generală. "Societate"controlează fiecare aspect al vieții, este o dictatură reală.

Cu toate acestea, primul cuvânt care  îmi apare în minte, când mă gândesc la Legăminte, este "poezie". Ar putea părea paradoxală alăturarea intensității poeziei la realitatea amorfă și detașată sugerată în acest roman, dar trebuie să renunțați la îndoieli: abordare a fost adecvată. Povestea de dragoste dintre Cassia și Ky, de fapt, este singura culoare în alb  a poveștii . Sentimentul neașteptat care apare între cei doi este vibrant, amar, melancolic, nu este afectat sau trivial, chiar mai puțin stereotip. În calmul static și sufocant care  domină această lume distopică, adrenalina și libertatea le sunt acum inaccesibile. Alegerea să iubești pe cineva care nu a fost ales  de către Societate este asemenea unui  fruct interzis, pur și neatins.

Poezie străbate stilul autoarei, care ne-a dat pagini de proză calmă și dulce, dar plină de viață, un simbol al represiunii prin care trece Cassia  care  dorește să  își impună dragostea ei pentru Ky.  Noi  nu putem rămâne impasibili în fața   iubirii  pure a  celor doi protagoniști și dorinței lor de nestăpânit de a fi liberi  să  aleagă cine să fie.

Complotul este liniar, nu face obiectul  unor șocuri puternice până la final. Cu toate acestea, în această poveste nu este nevoie de răsturnări de situație pentru a reține atenția cititorului, deoarece punctul  central al poveștii  este sentimentul, o floare solitară cultivată pe solul sterp  a unui munte acoperit cu zăpadă.

"Legăminte" este cu siguranta o carte emoționantă, demnă de  genul distopic mai romantic. Lectura duce la reflecție pe teme fierbinți, cum ar fi libertatea fizică și psihologică, precum și importanța fundamentală a liberului arbitru.

 

            Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte !

Regina Adevărată - Erika Johansen

An aparitie: 2015

Autor: Erika Johansen

Categoria: Literatura Universala

Editura: TREI

Nr. pagini: 536

Acest volum oferă o introducere în sagă. Cred  că mulți cititori au fost deranjați de lumea acestei cărți.  Nu și eu. Povestea este plasata in viitor, dar, în urma unui eveniment (numit Trecerea), civilizația a regresat la o lume medievală. La revedere medicină modernă si tehnologie, bine ați reapărut  cai, armuri și săbii. M-am bucurat de acest univers special, între Evul Mediu și o lume de science fiction, atât realistă  cât și fantastică. Explicațiile acestei catastrofe apocaliptice sunt încă vagi, dar nu mă deranjează. Un pic de suspans ține flacăra  aprinsă, așa cum îmi place să spun.  Totuși lumea Erikăi Johansen este dificil de vizualizat. Ea mai are încă de oferit  unele informații cu privire la istoria  ținutului Tearling, regi și regine sale, războaiele și situația sa actuală. Trebuie să mărturisesc că m-am îndrăgostit complet de această carte. Am fost total captivată  de firul narativ,  deoarece Erika Johansen are un mod  special de a transforma cuvintele. Este pur și simplu magic.  Deși știu că Tearling este un tărâm fictiv, sunt  câteva locuri pe care mi-aș dori să le vizitez.

Mare plus al acestui roman sunt două personaje feminine puternice, independente. Am un pic de fobie de  eroine inutile care au nevoie de cineva să le pieptene.  Kelsea nu este personajul feminin obișnuit, care este descris ca fiind perfect, așa cum s-a întâmplat să citesc, în unele cărți,  ci  este imperfectă la fel ca noi. Și  este "naivă" și are multe de învățat, dar este hotărâtă să facă acest lucru cu cea mai mare umilință. Este unul din acele personaje care se dezvoltă odată cu evoluția poveștii, scade  împreună cu intriga și  este imposibil să nu observi transformarea acesteia. Și  este unul dintre cele mai umane, autentice și adevărate personaje despre care  am citit vreodată. Am perceput-o ca  un vecin prietenos. Din fata timidă de la  țară se transformă într-un suveran  de stat curajos dispusă să lupte în prima linie pentru poporul său și pentru ceea ce este corect .Va spun fără nici o îndoială că este demnă de compania Hermionei Granger, Katniss Everdeen și Tris Prior

Regina Roșie este în sine un mister mai  complex decât universul. Ea domnește peste împărăția lui Mortmesne și numai numele mă sperie. Rar am întâlnit un personaj feminin crud. Și  mai este și cea responsabilă de  organizarea comerțului  de ființe umane.

Oamenii din jurul Reginei din Terling sunt la fel de interesanți: Fiecare soldat care face parte din escorta personală a reginei  este esențial pentru poveste. Mi-a atras atenția un soldat de rând: Pen pe care îl iubim necondiționat.  (Una din numeroasele noastre iubirii ficționale, nu?). Dulce și natural, dar, de asemenea curajos și sensibil.        Imposibil să nu vorbim de  Lazarius aka Buzduganul aka Căpitanul Gărzii Reginei.. Mi se pare protector, inteligent, strateg și loial fără  egal. Este disperat să păstreze pe  Kelsea pe tron.

Vedem apoi pe   Carlin Glynn, tutorele ei, personajul cum persistă în gândurile și acțiunile  reginei Kelsea, dar într-un  mod cu totul diferit de ceea ce vă așteptați. Kelsea nu crede despre ea că  a  fost  o mama iubitoare, dar rolul său nu este doar important, dar  este esențial în roman.

               În cele din urmă ne întâlnim  cu  Andalie  care se va dovedi a fi un personaj în mod incontestabil ambiguu, dar la fel de important, un mare aliat al reginei, dar mai presus de toate un mare mister (dar așa  trebui să fie. Înțelegeți că aici toate personajele ascund ceva).

"Mai devreme sau mai târziu, toată lumea moare. Cred că e mai bine să mori cu o conștiință curată."

“Regina Adevărată” este una dintre acele cărți care au toate ingredientele care-mi plac la o carte de aventură bună. Ne confruntăm cu o carte de fantezie epică cu accente de distopie, cu un protagonist puternic, care trebuie să facă față  la mai mult decât o lovitură de cuțit în spate (și literalmente vreau să spun asta), un regat care se confruntă cu amenițarea unui război și un cerc de oameni care o consideră prea tânără pentru o astfel de sarcină importantă.

Erika Johansen a scris o poveste cu adevarat interesantă, una dintre cele care desfășoară încet și  prinde cititorul pas cu pas, până când acesta se îndrăgostește nebunește. Atenția la detalii este impresionanta. Intriga politică este foarte  bine  realizată. Multe digresiuni care ne permit  să explorăm, să intrăm în mintea personajelor, să urmăm  diferite puncte de vedere și de a vedea povestea din toate unghiurile posibile. Am trăit momente de panică, atunci când mi-a fost teamă  pentru Kelsea și soldații, dar, de asemenea, i-am aplaudat ! Magia este introdusă cu  pricepere în acest volum. Kelsea are două coliere magice, moștenite de la mama sa. Ea încă nu  cunoaște puterile lor reale...

"Chiar si o carte poate fi periculoasă  dacă încape pe mâna cui nu trebuie,

iar când se întâmplă astfel,  dai vina pe-acela, dar citesti cartea."

În concluzie, această carte este absolut minunată, nu numai din cauza poveștii palpitante, dar și pentru că  Kelsea este singurul protagonist al cărții.  Spre deosebire de alte romane ale genului, aici nu am întâlnit celebrul triunghi amoros. Erika Johansen ne dă o poveste epica,  care combină bătălii sângeroase, urmăriri și magie. Dar, de asemenea trădare, sânge, violență și intrigi . Este un roman care îmbină binele și răul, într-un joc pentru putere  care amintește de celebrul Tron de  Fier (deși orice comparație iese din discuție, este clar). Autorul trimite cititorii multe mesaje etice, inclusiv importanța culturii: Kelsea se va distinge de predecesorii săi din  această cauza, ea este un cititor suveran și citind despre greșelile din trecut poate încerca să construiască un viitor mai bun.