Martha Bibescu si vocile Europei - Alina Pavelescu

An aparitie: 2017

Autor: Alina Pavelescu

Categoria: Istoria Romanilor

Colectie: Istorie cu blazon

Editura: CORINT

Nr. pagini: 271

Prințesa Bibescu este una dintre acele personalități care au trăit în perioada de glorie Belle Epoque. Prințesa s-a născut Martha Lahavary în anul 1886 la București. Ea a fost a treia fiica a lui Jean Lahavary  Președintele Senatului, ministrul de externe și ambasador în România, și prințesa Ema Mavrocordat, descendentă a unei familii grecești.  Ea a crescut în zona Balotesti (România), dar își petrecea vacanța la Biarritz.

În anul 1901, ea s-a căsătorit cu prințul George Bibescu cu șase ani mai mare. Prințul face parte din una din cele mai importante familii din România. Mama lui vitregă este nimeni alta decât Prințesa Valentine Caraman-Chimay.

Cuplul are o fiică numită Valentine în  anul 1903.  În ciuda nașterii fiicei sale Valentine și a cercului mare de prieteni, prințesa este plictisită. Soțul ei este ales în anul 1905 de către regele Carol al României pentru prima misiune diplomatică la Șahului Persiei Shah Mozaffaredin. Martha Bibescu își notează toate impresiile într-un jurnal. Ea se oprește în Yalta la Marea Neagră, unde îl întâlnește pe Maxime Gorki, aflat în exil. Prințesa își publicată în anul 1908 impresiile despre această călătorie, la recomandarea lui Barres, și critica o primește cu entuziasm. Acesta este începutul unei cariere literare fructuoase.

Romanele sale au fost scrise parțial în limba franceză, cel mai cunoscut și vândut, este „Katia“ (imortalizat în film de Danielle Darieux și Romy Schneider) și „Papagalul verde“, publicat în anul 1924. Au urmat  o serie de povești, povestiri, nuvele, articole și eseuri. Prințesa Bibescu face parte din saloane literare și mondene ale vremii. Ea l-a întâlnit, de asemenea, pe Marcel Prous , despre care a scris o carte. Îl cunoaște și pe celebrul Abbe Mugnier, poreclit „apostolul din  Faubourg Saint-Germain“ , care mai târziu devine sfătuitorul său și o încurajează să se convertească la Ortodoxie de la catolicism.  Arthur Mugnier,  a fost mai bine cunoscut sub numele de Abbot Mugnier, cel care a fost, de asemenea, poreclit „ preotul nebun “, „ Păstorul cel bun“,  a avut mai mult aspectul unui preot de țară, cu sutana jerpelită și pantofii cu toc pătrat, cunoscut pentru cuvintele sale amabile și răspunsurile  date celor agresivi. Cei doi s-au cunoscut în saloanele din Faubourg Saint-Germain, în ante-camerele scriitorilor, unde abatele a  fost fermecat de inteligența si cultura Marthei, foarte discretă și delicată. De asemenea,  a fost mișcat de bunătatea ei, un suflet trist, neiubit. Prințesa Bibescu i-a părut plină de tandrețe și compasiune. Ei au schimbat o corespondență lungă între anii 1911-1944, până la moartea starețului. Citind  scrisorile adresate de prințesa preotului și vice versa, am observat un atașament profund  între cei doi.

29 IANUARIE 1943- SCRISOARE A ABATELUI MUGNIER CĂTRE MARTHA BIBESCU

"Doamnă prințesă,

Adorabila dumitale scrisoare de Crăciun a ajuns la mine și am cerut să-mi fie citită și răscitită, pentru a fi mai aproape de dumneata, pentru a nu te părăsi niciodată.

Tocmai am primit vizita ducesei de Bisaccia, care mi-a spus la plecare: "Îi voi scrie prințesei noastre. "

Îi voi mulțumi lui Dumnezeu până la ultima mea suflare pentru darul deosebit pe care mi l-a făcut permițându-mi să te întâlnesc și să mă atașez instantaneu de dumneata. Căci s-a întâmplat ca un miracol. O improvizație, un curent electric.

Nu mai departe decât ieri, Andre d Ormesson îmi vorbea despre România, despre dumneata, mereu despre dumneata.

Domana de Castries s-a dus să-și vadă fiica, pe Marie, și sper că se va reîntoarce cât mai curând posibil. (...)

 Doamna Gimonet lecturează interminabil, tot Victor Hugo, nici mai mult, nici mai putin, dar pe mine nu mă împiedică nimic să declar până la capăt admirația pentru preferata mea, pana lui Chateaubriand. Memoriile sale sunt un nec plus ultra al istoriei intime, al istoriei generale a țării sale și a timpului său. Nimeni nu a vorbit despre Napoleon așa cum a vorbit el. Aceea natură pe care o iubești atât de mult, mugurii și arborii, nu lipsește niciodata din paginile lui. Nu face nici un portret de ministru fără să evoce numaidecât și copacul sub care l-a zărit, pasărea care cânta în acel moment anume. Secretul geniului său este această alianță perpetuă și detaliată dintre lumea exterioară, a creației vizibile și personajele cele mai abstracte ale vechimii monarhii și ale Restaurației.

Dumneata, prințesă, procedezi la fel și de aceea paginile dumitale vor trăi până la sfârșitul timpurilor, iar prea bătrânul preot care sunt se va bucura citindu-le și îți va trimite, peste pădurea din Perche, cea mai afectuasă admirație.

Mulțumesc încă o dată, mulțumesc pentru tot și te rog să crezi, dragă prințesă, în umilul și desăvârșitul meu devotament.

A.  Mugnier "

Prințesa Bibescu călătorește mult și cunoaște mulți oameni. Europa este la un pas de revolte sângeroase și Martha este sfâșiată între Occident și Balcani. În această perioadă îl cunoaște pe prințul Wilhelm, fiul împăratului Germaniei, de care o leagă o mare prietenie și cu care va împărtăși o corespondență caldă și pasionată. Dar primul război mondial a întrerupt acestă relație, deoarece prietenul a devenit inamicul.

 Căsătoria ei cu prințul George Bibescu a fost doar o căsătorie de fațadă. Divorțul la momentul respectiv era sinonim cu moartea socială, în înalta societate. Timp de aproximativ 10 ani are o relație cu prințul Charles Louis de Beauvau-Craon. În cele din urmă epuizată de eșecurile sale romantice și depărtarea de soțul ei, ea se refugiază la matușa ei Jeanne Bibescu, stareța și fondatoarea ordinului Carmel din Alger. Ea a dorit chiar  și divorțul, dar s-a răzgândit. Ușor de înțeles, soțul ei i-a oferit în  anul 1912 castelul său de familie, castelul de la Mogoșoaia. La scurt timp înainte de Marele Război, prințesa a făcut o excursie în Spania, pe urmele lui Chateaubriand, scriitorul ei preferat.

Când  România a intrat în război de partea Aliaților în anul 1916, Prințesa Bibescu s-a înrolat ca asistentă medicală într-un spital din București, înainte de a se alătura fiicei sale în Geneva. După război duce o viață pariziană și cosmopolită. Ea numară printre prietenii ei apropiați  pe Jean Cocteau, Francis Jammes, Max Jacob, François Mauriac, Rainer Maria Rilke sau Paul Valéry.

În  anul 1925, fiica ei Valentine se căsătorește cu prințul Dimitri Ghica în prezența Reginei Sophie a Greciei, Prințesa Aspasia a Greciei și a Reginei Maria a Iugoslaviei.

Martha Bibescu continuă să aibă un  stil de viață generos. Aceasta este împărțită între numeroasele sale călătorii în Europa și Statele Unite, între castelul său din România și un apartament pe care îl ocupă în conacul unui văr. De asemenea, ea a devenit apropiată  de Sir Winston Churchill și Ducele de Devonshire, pe care îi vede întotdeauna cu plăcere în timpul sejururilor sale la Londra.

În ajunul celui de al doilea război mondial, Prințesa Bibescu va coresponda cu un număr mare de politicieni. Soțul ei moare în  anul 1941. Prințesa va încerca prin  contactele sale diplomatice să obțină  putere în România, în timpul războiului, dar eșuează. Reușește să părăsească țara înainte de  dezastru. Când se întoarce la Paris, nu are nici un ban. Toate bunurile din România i-au fost confiscate. Fiica ei Valentine și soțul acesteia nu pot părăsi România până în  anul 1958.

Dar prințesa are capacitatea de a-și reveni. Cu "Nimfa Europei", o carte parțial autobiografică , un mare succes în  anul 1960, ea a devenit o „mare doamnă“ a literaturii franceze, primită de generalul de Gaulle, care o  apreciază. Când generalul de Gaulle a venit într-o vizită de stat în România (încă comunistă) în  anul 1968, a adus cu el o copie a romanului  "Izvor, ţara sălciilor"  declarând prințesei: „Ești Europa pentru mine. "

 Prințesa Bibescu a murit  pe 28 noiembrie 1973 la Paris. Această doamnă impresionantă și-a pus amprenta asupra  istoriei lumești și literare. 

Volumul   "Marta Bibescu si vocile Europei " cuprinde o colectie de scrisori adresate prințesei, care ne dezvaluie aspecte mai puțin cunoscute din viata acestei femei extraordinare. O femeie puternică care a luptat până în ultimul moment să schimbe cursul istoriei în direcția pe care o considera benefică. Printre cei cu care a corespondat se numără: prințul Wilhelm, Francesco Lequito-ambasadorul Italiei la Madrid, Stephano Vlasto- prieten care o ajuta  cu documentarea la" Nimfa Europei", Martha Fabricius-soția lui Wilhelm Fabricius, diplomat german, reprezentantul Germaniei naziste la București, Henri Martin-ministrul Elveției la Lisabona, George Mavrocordat,Eleanor Roosevelt-prima doamnă a S.U.A., Godfrey L. Cabot-milionar și filandrop american, Eduard H. Palin-ministrul Finlandei la București etc.

Dintre aceste scrisori/ documente inedite mi-a atras atenția următoarea scrisoare .

4 IULIE 1940- SCRISOARE A PRINȚULUI MOȘTENOR WILHELM CĂTRE MARTHA  BIBESCU

Potsdam

Către Martha Bibescu

România

Mogoșoaia( lângă Chitila), Ilfov

"Dragă mică prințesă!

Dintre sutele de scrisori care mi-au parvenit cu ocazia morții eroice a fiului nostru în Franța, a dumneavoastră mi-a fost cea mai dragă și cea mai importantă. Prietenia noastră este așa de veche și a rezistat deja timpurilor furtunoase din timpul războiului și tuturor confuziilor de după, încât mă bucur deosebit de mult să văd că vechile relații de prietenie dintre noi  se mențin și în timpul acestui război. M-am gândit adesea la vremurile frumoase când am fost împreună în Palatul de Marmură, în Berlin, în Kiel, și în Hamburg. Cât de veselă și lipsită de griji a fost vremea tinereții noastre. Și dumneavoastră veți fi urmărit cu siguranță cu mare interes și emoție mărețele evenimente din ultimele luni. Și pentru țara dumneavoastră vor fi existat situații dificile. Nu putem decât să sperăm cu toții că acest război va duce la o nouă configurare a Europei care le va permite copiilor și nepoților noștri să ducă din nou o viață a muncii, a păcii, și a vindecării multor răni cauzate ( de trecut). Să sperăm că momentul în care ne putem revedea nu e departe.

În speranța și cu dorința că atât dumneavoastră, cât și soțului și ficei dumneavoastră vă merge bine, rămân cu cele mai calde gânduri și ( îndatorat) vechii ( noastre) prietenii, al dumneavoastră Wilhelm. "

Recomand acest roman celor care iubesc documentarele și romanele istorice.

            Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul trimis pentru recenzie!