luni, 17 aprilie 2017

Iarnă la Paris - Imogen Robertson



An aparitie: 2016
Editura: RAO
Nr. pagini: 384


În urmă cu câteva săptămâni, atenția mi-a fost atrasă de un nou roman care a apărut la editura Rao, ”Iarnă la Paris”. După ce am citit sinopsis-ul, pentru mine nu a mai fost nici o îndoială: trebuie să îl citesc! Și cu ajutorul prietenilor de la librăria online Libris, acest lucru s-a întâmplat mai repede decât mă așteptam.
Povestea incepe la Paris, în noiembrie 1909. La acel moment, tânăra englezoaică Maud Heighton studiază la Academia Lafond pentru a-și îndeplini visul de a deveni un mare pictor. Parisul este un oraș plin de viață, dar Maud nu se poate bucura de toate plăcerile pe care orașul le oferă. Situația ei economică este extrem de precară. Cu ajutorul prietenilor își găsește de muncă  în casa lui Christian Morel pentru a fi însoțitoarea surorii acestuia, căreia îi dă și lecții de pictură. Viața lui Maud se va schimba complet, până când aceasta este acuzată că a furat niște bijuterii. Din acel moment, viața ei va lua o turnură radicală și va fi obligată să folosească tot felul de trucuri pentru a își dovedi nevinovăția.

Încep prin a spune că Iarnă la Paris” este un roman foarte frumos, care mi-a plăcut.
Povestea  este spusă de către  un narator omniscient și este împărțită în două părți: prima este mai descriptivă și se concentrează mai mult pe Maud, personajul principal, iar în a doua parte povestea evoluează și accentul se mută asupra personajelor secundare. Este un roman al personajelor feminine, trei să fiu mai exactă, ele sunt foarte bine conturate, cu personalități care evoluează și se consolidează în urma faptelelor cu care trebuie să se confrunte.       
              Maud, personajul principal, este o englezoaică săracă care se mută la Paris pentru a studia pictura, unde se întreține dintr-o moștenire mică. Zilnic se roagă să nu se îmbolnăvescă pentru că ea nu își permite asta. Când colegii de școală o ajuta să găsească un loc de muncă, pentru care primește un salariu generos, ea cunoaște o altă lume în care mănâncă de trei ori pe zi. Se simte atât de fericită și recunoscătoare, încât este oarbă și nu vede semnele care o avertizează  ca șefii ei, frații Morel, nu sunt ceea ce pretind. Când își dă seama este prea târziu și este acuzată de jaf. Trece de la a fi o fată nevinovată, naivă și recunoscătoare care crede că lumea poate deveni ceea ce vrei să devină, la o ființă rece și răzbunătoare, care va folosi tot felul de trucuri pentru a își dovedi nevinovăția, pentru care încercarea de a-și lua revanșa va fi motorul existenței sale. 
 Tanya este o rusoaică bogată, frumoasă, elegantă, aparent frivolă, care trăiește într-o lume în care imaginea și aspectul sunt importante, unde totul este rezolvat cu bani. Dar este, de asemenea, o prietenă devotată, care se simte atinsă de suferința altora, deci este întotdeauna gata să ajute.
Yvette este o femeie tânără care pozează ca model pentru artiști. Este plină de viață, directă, uneori poate fi nepoliticoasă, o mare cunoscătoare a celor mai sărace cartiere și mahalale din Paris.
 O mențiune specială merită frații Morel, Christian și Sylvie, care sunt responsabili pentru toate relele protagonistului, personaje egoiste și rău intenționate, aproape machiavelice care ascund o mulțime de intrigi și secrete.
Un aspect pozitiv care excelează în roman este atmosfera. Parisul este un oraș magic și fermecător, care acționează ca un protagonist. Autorul descrie cu acuratețe și detaliat viața orașului, câteva luni, timpul în care are loc această poveste (din noiembrie 1909 până în ianuarie 1910), care arată cititorului o lume fascinantă unde domină  luxul, cabaretele, cafenelele, artiștii și în contrast cu excesele pe de altă parte, avem situația precară a unei alte părți a societății afundată în sărăcie care a trecut prin multe greutăți pentru a supraviețui. Mi-a plăcut contrastul dintre Parisul luminos și părțile întunecoase ale orasului. Ambele sunt reflectate la perfecțiune și crează un contrast impresionant; un contrast în care Maud este un fel de pod între aceste două lumi, deoarece nu aparține nici uneia, dar le observă din exterior și ocazional interacționează cu membrii lor.
„În Iarna la Paris” am găsit, de asemenea multe referiri la artă. La începutul secolului al XX-lea nu era bine văzut ca o femeie să studieze această disciplină. Dar, totuși, au existat oameni curajoși care au luptat pentru visele lor. Imogen Robertson descrie foarte bine mentalitatea unui moment în care femeile au început să se revolte împotriva rolului lor în societate, un rol minor care nu le permite să studieze arta în școli speciale, la fel ca bărbații.
 În acest roman găsim, de asemenea, un eveniment istoric real. Aceasta este potopul de la Paris, din anul 1910, când ploile abundente din iarnă au inundat străzile și au provocat evacuarea multor locuitori. Inundații istorice din anul 1910 acționează ca o metaforă despre unul dintre personaje. În timp ce Parisul este acoperit de ape, Maud își pierde umanitatea și se cufundă în adâncimile răzbunării. În cele din urmă, cele două acte de violență converg și asistăm la triumful emoțiilor oarbe asupra civilizației.
Pe scurt: Iarnă la Paris este o poveste rafinată, plină de nuanțe, umbre și lumini. Îmi este foarte greu să clasific acest roman: roman istoric, mister sau aventuri cu accente romantice; la care se adaugă opulența aristrocrației și declinul celor mai săraci. Minciuni, trădări, vitejie, curaj și mai presus de toate o prietenie care leagă trei fete din clase sociale diferite, o legătură care unește oameni foarte diferiți. Recomand!

Romanul  Iarnă la Paris  mi-a fost oferit de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi! 

4 comentarii:

  1. Bine ca am cartea...uite-asa cred ca o citesc si eu. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Pentru mine a fost o poveste frumoasa scrisa intr-un stil incantator. Cel mai mult mi-au placut ultimele 150 de pag. Au fost ca o prajitura asezonata cu multa actiune care m-a tinut in suspans. Partea de inceput a fost mai putin spectaculoasa, dar a avut rolul ei de liant in construirea povestii.

      Ștergere
  2. Chiar eram curioasa cum este cartea. De mult mă cam tenta dar nu eram hotărâtă. Acum o trec pe lista. Mersi Ely.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am fost curioasa si am asteptat sa cititi voi primele cartea, dar stau cam prost cu rabdarea. :)) Este o carte frumusica, care devine mai buna pe masura ce avansezi cu lectura.

      Ștergere