An aparitie: 2017
Categoria: Literatura Universala
Nr. pagini: 379
Cine nu a visat să trăiască în
centrul Londrei, intr-o casa ultra-modernă cu
o chirie de nimic! Dar, după cum se spune, „toate magia vine cu
un preț!“ Această casă, în afară de a fi o mică
bijuterie arhitecturală minimalistă, ar trebui să îmbunătățească viața și
comportamentul ocupantului. Totul este controlat și monitorizat printr-o
brățară pe care chiriașul trebuie să o poarte
în orice moment. Casa cunoaște temperatura apei de la duș,
reglează luminozitatea în funcție de starea dumneavoastră, reduce stresul.
Dar pentru a trăi în acest
palat dotat cu tehnologie modernă, trebuie să respecți mai multe reguli cu
scrupulozitate (peste 200 oricum). Fără copii, fără animale, fără imagini sau
decoratiuni, nu ai voie să arunci haine
pe podea. Toată viața este guvernată de
aceste norme și orice eșec poate duce la
expulzare. Poți respectă regulile pentru a trăi
în pace într-o casă frumoasă, nu este sfârșitul lumii, nu-i așa?
Întrebarea este, ce fel de
persoană vrea să trăiască într-o casă plină de reguli complet suprarealiste?
”Fata dinainte” este povestea a două femei care
au în comun această casă misterioasă. La început o cunoaștem pe Jane, o femeie care și-a
pierdut copilul și a rămas fără loc de muncă. Ea vrea cu disperare un
apartament nou la Londra, ceea ce în cazul său este foarte dificil, deoarece în
acest oraș sectorul imobiliar este
foarte scump. Pe de altă parte, există Emma,
o altă femeie tânără care își caută un nou apartament ultra-sigur dupa ce s-a confruntat cu un jaf traumatic.
Ambele vor să se răsfețe într-o casă ultra-modernă- și cu
o chirie foarte modestă. Prea frumos să fie adevărat? Ai dreptate! Pentru a trăi în această casă, trebuie
să completezi un chestionar foarte bizar. Apoi, dacă treci peste acest
prim pas, trebuie să treci de interviul cu celebrul arhitect care a proiectat
casa. Condițiile de viață din această
casă sunt importante! Dar cât de departe esti dispus
sa mergi pentru a fi în măsură să trăiești în casa visurilor tale?
Ceea ce mi-a placut cel mai
mult la acest roman sunt personajele. Povestea celor două personaje principale este spusă prin capitole
intercalate, ceea ce dă un ritm bun și o poveste dinamică. Toate personajele arata frumos
la inceput pana cand este dezvăluită adevărata lor personalitate. Deși Emma și Jane sunt foarte
similare fizic, totul pare să se schimbe când vine vorba despre personalitate. Dar nu pot dezvălui prea multe despre
acest aspect, preferând să te las să fii
surprins. Ceea ce este sigur este că una
este moartă, iar cealaltă nu
Mi -a plăcut, de asemenea,
caracterul megaloman al arhitectului, multi-miliardarul care crede că poate
guverna întreaga viață a locatarilor prin norme care impun și mai multe reguli. Doar este pentru binele lor,
nu? Edward este personajul cel mai misterios al romanului. El are o
personalitate precaută și tu nu știi ce să
crezi. Spune adevărul? Minte? Ascunde ceva? Când crezi ca
ai înțeles ce fel de om este, anumite evenimente, fapte contrazic totul.
Mi-a plăcut faptul că s-a pus accent pe conceptul minimalismului. Casa este ca un personaj
important într-un joc misterios. Dar, atenție, această poveste
poate crea confuzie între oameni minimaliști și persoanele cu tulburări
obsesiv-compulsive. Oamenii minimaliști nu sunt dezechilibrați sau
oamenii obsedați de lucruri. Minimalismul este un concept care pune accent
pe simplitate.
Trebuie să recunosc
că atmosfera este foarte grea și agonizantă de-a lungul romanului
... Tensiunea, îndoială, teamă în creștere
mi-au plăcut. De-a lungul paginilor, am văzut
cum visul se transformă într-un coșmar. Nu cred că o casă minimalistă mi s-ar potrivi,
dar pentru calm, liniște, tăcere... e destul de tentant și cred că astfel de
beneficii merită sacrificii/eforturi. Un lucru este sigur, acest roman m-a surprins până la ultima linie!
Concluzia: În acest thriller psihologic condus de o mână de
maestru, ”Fata dinainte”bântuie mintea noastra, ne face
sa ne îndoim de totul, chiar ne deranjează. Complotul crește în intensitate, și
prin intermediul paginilor, te simți oprimat, aproape prins în capcană și
întrebările nu dispar: De ce? Cum? Ce? Cine?
Mă bucur că ți-a plăcut și că ai recomandat-o și altora. :)
RăspundețiȘtergereSugestie: ar fi frumos și corect să treci și numele traducătorilor în secțiunea de la începutul recenziilor. Autorii nu au scris direct în română, iar traducătorii muncesc mult pentru ca romanele străine să ajungă la cititorii români. Ar fi un gest de normalitate să li se recunoască munca, nu crezi? :)
Lecturi plăcute în continuare!
Multumesc pentru vizita, comentariu si sugestie.
Ștergere...Totusi, eu cand imi aleg o carte nu ma uit cine a tradus... ma uit cine a scris cartea...
Nu spun să alegi o carte în funcție de traducător, ci să-i recunoști munca menționându-l alături de celelalte informații despre carte. Nu ți se pare important ce face el? Refuzând să-i acorzi și cea mai mică atenție e ca și cum ai spune că autorul a scris direct în română.
RăspundețiȘtergereBloggerii din nișa asta au un rol important în educarea publicului: fac recomandări de cărți, ajută la formarea gustului literar și la impulsionarea cititului într-o țară codașă (și) la capitolul ăsta, dar pot și să atragă atenția cititorilor că există oameni datorită cărora ei pot citi cartea respectivă în română.
Discuția e mai lungă și se poate vorbi mult despre subiect, dar cred că o să fac asta în alt cadru. Aici voiam doar să semnalez un aspect pe care poate îl omiteai din neatenție.
Total de acord cu Carti si calatorii. Ar trebui sa mentionati si numele traducătorilor fara de care nu am putea citi in limba română.
RăspundețiȘtergere