Văduva - Fiona Barton

An aparitie: 2016

Autor: Fiona Barton

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Buzz Books

Editura: LITERA

Nr. pagini: 320

De multe ori noi cititori ne plângem pentru că nu găsim o legătură directă între titlu și subiectul romanului. Deci, de multe ori am cumpărat cărți fascinată de titluri convingătoare în mod inevitabil, încărcate cu promisiuni neonorate. Cu romanul "Văduva", acest lucru nu se întâmplă pentru că titlul este oglinda unei povești care creează o legătură directă între personaje și cititor. Personajul principal este Jane Taylor, iar  Glenn este soţul ei. Din primele pagini este evident  că Glen a făcut ceva îngrozitor, dar  descoperim marea lui vina, după mai multe capitole: pornografia infantilă online și răpirea unui copil.

Dispariția micuţei Bella, în timp ce se juca în grădina casei sale, este începutul unei cercetări minuţioase a soților Taylor. Poliția crede că Glen este responsabil pentru răpire, dar nu poate găsi dovezi care să dovedească vinovăția lui. Există o mulțime de dovezi circumstanțiale, dar nimic mai mult. Glen este un om inteligent, cu un răspuns pentru orice, gata să conteste  tot ce spune poliția…

Primul aspect care mi-a  atras atenţia la acest roman este modul de abordare a cazului de catre poliție. Suntem obișnuiți cu faptul că, în romanele în care există o crimă, răpire sau orice alt fel de înfracţiune, anchetă poliției se concentrează pe victimă, infractor și poliție. În acest roman, autorul a decis să aducă în prim plan acei oameni care trăiesc, de asemenea , acest iad și nimeni nu le acordă nici o atenție: familia inculpatului.

Autorul însăși, un jurnalist cu experiență, spune la începutul romanului, că întotdeauna i-au atras atenția oamenii care însoțesc persoana judecată, acei oameni care merg la brațul suspectului, atunci când  mulțimea de jurnaliști  îi ia cu asalt la ieșirea dintr-un proces pentru un titlu, fie  soția acelei persoane, soț, frate sau un prieten.

Cu acest interes pentru acei oameni din fundal ca punct de plecare, autorul, Fiona Barton, a creat o poveste în jurul lui Jean Taylor, sotia lui Glenn, pentru că povestea începe când Glenn este acuzat de răpirea Bellei.

Al doilea punct important al romanului sunt întrebările cu care acești oameni se confruntă atunci când ajung acasă cu suspectul: cum să se comporte atunci când este judecată o persoana draga  în care au încredere deplină, ce să creadă când totul  indică că persoana vinovată este cea cu care îşi împart viața? Îşi doresc cu adevărat să cunoască adevărul sau preferă să îl ignore și nu pun întrebări? O mulțime de întrebări la care Jean va trebui să răspundă, nu numai în timp ce Glenn este în viață, dar, de asemenea, atunci când a murit și nu are nimic de pierdut.

Al treilea punct, care face ca acest roman să fie diferit de restul, este că  ne bucuram de un roman narat pe trei voci, două dintre ele la persoana a treia și una la prima persoană.

Principala voce și, prin urmare, cea care prezintă povestea la prima persoana, este vaduva, Jean. Jean s-a căsătorit de  foarte tânără cu Glenn și de la început a fost "supusă". Scopul autorului nu a fost de a reflecta  abuzul psihologic al soţului față de ea, dar din punctul meu de vedere este vizibil. Jean este pe deplin supusă soțului ei, ea  știe ce  poate face acesta când este furios, ea face numai ceea ce aprobă el și o rupe cu  toți prietenii cu care el nu este de acord, printre multe alte lucruri. Jean este atât de supusă, că chiar și atunci când el moare, încă se mai gândeşte dacă el ar fi aprobat deciziile ei.

Fără îndoială, problema cea mai interesantă este legată de sentimentele lui Jane. Ce face o femeie când soțul ei pare a fi vinovat de o crimă atroce (răpire și, probabil, uciderea unei fete)? Nimeni nu este vinovat pana la proba, dar, în același timp, trebuie să trăim cu ce indică dovezile. Ai putea să îl suporţi? Jean trebuie să se confrunte, de asemenea, cu informaţii despre faptele soțului ei, care îi erau complet necunoscute și să regândească încrederea absolută în el. Vom vedea cum se descurcă cu propria sa familie, atunci când toate faptele vieții soțului ei ies la lumină și toată lumea este conștientă de ele, pentru că este un caz mediatizat de mass-media.

Inspectorul Bob Sparkers corespunde uneia dintre vocile care relatează povestea la a treia persoană. În capitolele în care el este vocea, vom vedea cum avansează ancheta și în acest caz, vom vedea o investigație adevărată. În romanele polițiste urmăm  întotdeauna indicii care duc la rezolvarea cazului, cu toate acestea, acum, din punctul meu de vedere, vom vedea o anchetă separată, aș spune mai reală, o investigație în care poliția  de multe ori nu știe în ce direcţie  să meargă, în   care aproape  că nu există piste,   în care multe piese sunt false. Vom vedea, de asemenea, unele dintre strategiile poliției pentru a încerca să obțină o mărturisire atunci când au un indiciu, dar nici o dovadă care să susțină ceea ce ei cred.

Cea de a treia voce aparține jurnalistei Kate Waters. Kate este un jurnalist care are puterea de a face pe oameni să aibă încredere în ea și acest lucru este, de obicei, un lucru destul de ușor. Atunci când nimeni nu a reușit  să vorbească cu Jean, văduva, drumul spre casa ei se deschide foarte uşor pentru Kate,  şi până să îşi dea seama Jean, aceasta  este așezată pe canapea vorbind cu ea.

Din perspectiva ei, vom vedea imaginea presei, presiunea tirajelor ridicate pentru a obține titluri cu orice preț și modul în care ea trebuie să decidă cu privire la etică sau ceea ce profesia lor îi cere să facă .

În "Văduva" sunt tratate unele probleme cum ar fi pedofilia, un rău social care apare oriunde în lume. Monștri care se simt în largul lor în mediul virtual, în rețelele sociale și chat-uri, care îşi ascund identitatea și îşi hărţuiesc victimele. Dar autorul a fost foarte subtil cu problema aceasta si nu a intrat în detalii.

Pe scurt, "Văduva" este un  thriller psihologic plin de secrete și mistere. Ea poartă un puternic sentiment de realism, critica și ambiguitate. Mi-a plăcut. Am fost impresionată în mod pozitiv.  Sfârșitul este previzibil, dar m-a surprins un mic detaliu care mi-a schimbat imaginea preconcepută pe care am avut-o despre personajul principal.