Cuvinte Vrajite: Strigătul pasării Kiwi

An aparitie: 2016

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 624

Cu „Strigătul pasării kiwi”, Sarah Lark închide trilogia „În țara nourului alb”. În paginile trilogiei, am întâlnit povești de dragoste, aventură, exotismul și pasiunea mai multor generații din familiile Warden și O`Keefe.

Trilogia spune poveștile celor doua familii pe fundalul peisajelor frumoase și sălbatice din Noua Zeelandă, din anul 1850 până la primul război mondial și se încheie în jurul anului 1918.

Acestă trilogiei a început cu poveștile lui Helen și Gwyneira (în primul roman), a continuat cu nepoții lor Kura și Elaine (protagoniștii din a doua carte) și închide cercul vorbind despre fiicele acestora din urmă: Gloria (fiica Kurei și a lui William) și Lilian (fiica lui Elaine și Tim).

Când am început să citesc, mi-a dat sentimentul că îmi place mai mult decât cea de a doua parte, dar deși povestea Gloriei și personajul în sine a promis pagini foarte interesante și este adevărat că trăiește foarte greu și infruntă vremuri dificile, nu am reușit să simpatizez cu ea. Primii săi ani de viață îi trăiește la fermă cu bunicii și Jack , fiul lor. Îi place să fie înconjurată de câini, cai și oi. Cu siguranță se simte aparținând acestui pământ. De asemenea, nu trebuie să uităm că are rădăcini maori, iar bunica ei -Marama se străduiește să o întărească, spunându-i saga de legende ale poporului maori.

Kiward Station este cu siguranță viitorul Gloriei, dar părinții ei nu sunt de aceeași părere și decid că ar trebui să primească un alt tip de educație, departe de Noua Zeelandă, deci trebuie să se deplaseze în Anglia pentru a își "cultiva " latura sa artistică și intelectuală. Amintiți-vă că mama sa este o cântăreață celebră, care este întotdeauna în turnee. Problema este că Gloria nu a moștenit nimic de la ea, nici talentul și nici frumusețea.

Toată lumea din jurul Gloriei știe că schimbarea va fi foarte traumatizantă pentru ea și încearcă să găsească o soluție pentru ca această schimbare să nu fie atât de brutală . În cele din urmă se decide ca verișoara sa Lilian să o însoțească în această "aventură". Dar Lilian nu este ca Gloria, ea este dornică să călătorească, crede că Anglia este o țară cu prinți și prințese, care trăiesc pe un nor roz și de multe ori nu este conștientă de ceea ce se întâmplă cu adevărat. Pentru mine, a fost un personaj care m-a interesat foarte putin, au existat chiar și momente, când am crezut că a fost destul de "dusă", dar hei, trebuie să existe contraste între protagoniști.

Din momentul în care cele două fete pleacă în Anglia, Gloria literalmente "pălește" în timp ce Lilian "strălucește". Pe parcursul anilor petrecuți acolo, Gloria se transformă din fata fericită care era , într-o persoană retrasă, liniștită, timidă, indecisă și pe măsură ce crește devine o tânără amărâtă, solitară și rănită. Este un personaj taciturn, cu o idee fixă: să se întoarcă în Noua Zeelandă, ceea ce nu va fi ușor, mai ales atunci când nimeni nu pare să dorească să o ajute, pe fundalul izbucnirii primului război mondial.

Pe de altă parte, în afară de povestea Gloriei și a lui Lilian, există două lucruri care mi-au placut foarte mult: partea care vorbește despre cultura maori, datorită unui personaj care este foarte interesat de toate legendele și poveștile maori, pe care le și adună, astfel încât să nu se piardă, iar partea istorică a cărții ne prezintă primului Război Mondial pentru care autorul cred că a fost bine documentat. Ignoranta din mine nu știa nimic despre Campania Gallipoli, sau consecințele acesteia.

Oricum, cred că dacă ai citit cele două cărți anterioare, este pacat sa nu termini trilogia, dar am asteptat o închidere mult mai spectaculoasă. Nu știu, dar, în orice caz, mă bucur că am citit trilogia ca un întreg pentru tot ceea ce am aflat despre Noua Zeelandă, de la informații despre cultura maori, flora și fauna țării, descrierea muncii grele din minele de cărbune, viața prospectorilor de aur, sosirea căii ferate, transportul oilor și al vitelor, printre multe alte lucruri.

Am reîntâlnit personaje din romanele anterioare : Gwyneira și James Mckenzie, Kura și William Martyn, Elaine și Tim Lambert și George Greenwood și alții care au apariții mici în poveste,dar există, de asemenea , personaje noi , cu o oarecare notorietate ca Sara Bleachbum, Jack sau Ben Biller.

Ca întotdeauna personajele sunt bine definite și sunt capabile să transmită o gamă variată de sentimente. Suntem capabili să ne imaginăm pe deplin , atât evoluțiile lor interioare cât și exterioare care au loc pe tot parcursul romanului.

Personajul care mi-a plăcut cel mai mult este Jack, fiul Gwyneirei, care s-a confruntat cu niște situații dificile ce au rezultat din pierderea iubirii sale și participarea sa în primul război mondial. Gloria a fost un personaj din cele de neuitat, dar adevărul este că deși este mult mai "bogat" decât Lilian nu mi-a plăcut.

Gwyneira m-a dezamagit , de asemenea , un pic. Ea și-a pierdut dulceața și modul său de a fi este destul de arțăgos ... dar are optzeci de ani. În volumele anterioare este un spirit liber și luptător, devotat familiei sale, dar în această carte, se pare că îi pasă doar despre cine va primi ferma atunci când ea moare, fără a cerceta sentimentele contradictorii ale descendenților săi traumatizați, fiind extrem de insensibilă și egoistă.

In concluzie, un capăt dulce amar la o saga care ne-a permis să descoperim Noua Zeelandă!

Aspecte pozitive :

-Personajul Jack McKenzie.

-Descrierea Campaniei Gallipoli.

Aspecte negative:

- Pierderea magiei.

-Cele mai anoste personaje feminine.

-Capitole care nu spun nimic ( partea cu Ben, de exemplu).