Sticletele - Donna Tartt

Autor: DONNA TARTT

Categoria: Literatura Universala

Data aparitie: 19.05.2015

Editura: LITERA

Nr. pagini: 1120

"Absurdul nu elibereaza, ci leaga…" Albert Camus

     

     "Sticletele" este unul dintre acele romane care deschid o ușă către o altă lume, cu un efect de  " distorsiune spațială și temporală ". Acest tip de roman, rar,  stimulează dorința de a trăi o altă viață. De altfel chiar   Stephen King spune despre roman că  : " „Sticletele este o carte rară, un roman elegant, rafinat, menit să încânte şi mintea, dar şi sufletul. Astfel de cărţi se numără probabil pe degetele de la o mână într-un deceniu... Donna Tartt ne oferă o operă de ficţiune excepţională.“ Ei bine, cu un astfel de aviz  am fost mai mult decât nerabdătoare să citesc acest roman.

„Din cauza febrei aveam o mulțime de vise ciudate și si exterm de vii, momente când, scăldat in sudoare, dădeam bezmetic  din maini și din picioare, neștiind dacă e zi sau noapte, dar in ultima și cea mai rea dintre aceste nopti am visat-o pe mama: un vis scurt și misterios, care mi s-a părut mai degaraba o viziune. Mă aflam în magazinul lui Hobie – sau, mai precis, într-un spațiu oniric, vag sinistru, amenajat ca o versiune sumară a magazinului.-și ea a apărut deodata în spatele meu – i-am vazut reflexia intr-o oglindă.

Am încremenit de fericire, era ea, pana în cel mai mic detaliu, cu toți pistruii la locul lor, îmi zambea, mai frumoasă și totuși nu îmbătrânită, cu părul negru si colțul gurii ridicat ușor, într-o umbră de suras ciudată, nu un vis, ci o prezență care umplea întreaga cameră, o forță în sine, o alteritate vie.[…] venise la mine în singur fel in care putea si ochii ni s-au întalnit in geamul oglinzii pentru o clipă lungă, neclintită;  dar,chiar cand parea gata sa spună ceva – cu un amestec, s-ar fi zis, de amuzament, afecțiune si exasperare -, între noi s-a rostogolit un rotocol de aburi și m-am trezit.

Lucrurile ar fi mers altfel dacă  mama ar fi trăit.”

             Fiul unei mame devotate și unui tată nesigur, Theo Decker supraviețuiește, la doar treisprezece ani,unui atac terorist care într-o clipă îi distruge viața. Abandonat de tatăl său, Theo va trăi cu familia unui prieten bogat. Uluit de întorsătura pe care a luat-o viața lui și, mai presus de toate, chinuit de lipsa mamei sale, Theo se agață de un memento important legat de ea - o pictură mică, misterioasă și captivantă care-l va trage în cele din urmă în lumea interlopă a  artei. Tabloul devine un simbol foarte important în viața tânărului, ca pentru a simboliza inocența care urmează să fie pierdută, chinul care nu-l va lăsa în pace pentru mulți ani de acum încolo.

  Theo este un prizonier în  trecutul său, o "victima vie" în istoria sa, deoarece se simte vinovat pentru moartea mamei sale și va realiza în curând  cât de efemere sunt  relațiile umane.Protagonistul nostru va trăi pentru o vreme cu tatăl său și îl cunoaște pe Boris, prietenul necinstit. Atât tatăl  cât și Boris nu sunt exemple  edificatoare pentru Theo: primul este un cartofar  dependent de pariuri și gata să facă orice pentru câștig personal. Boris este un tânăr care nu respecte legea, un ticălos care îl  va conduce peTheo spre alcool și droguri..

"Oamenii mor, bineînțeles, spunea mama. Dar felul cum pierdem lucruri e atât de dureros și de inutil! Din neglijență, pur și simplu. Incendii, războaie. Partenonul, de pildă, folosit drept pulberărie. Cred că orice reușește să scape întreg din istorie e un miracol. "

  Romanul Donnei Tartt este bogat în detalii, dar nu este deloc plictisitor. Acesta ne  implică, consumă și hipnotizează. Cititorul nu va fi fascinat doar de povestea de la început, dar va rămâne orbit de stilul sinuos și captivant  al Donnei Tartt, care, în ciuda celor  mai mult de 1000 de pagini de narațiune și emoțiilor resimțite de către protagonist, întotdeauna reușește să găsească calea cea dreaptă  și să  ni se strecoare sub piele.

             Fiecare cuvânt este ales cu mare grijă și  emoțiile resimțite de Theo sunt descrise cu o măiestrie în mișcare, demn de un mare scriitor.

    În acest roman cu multiple fațete Donna Tartt nu are nevoie de timp să-și creioneze personajele sale, de a  le dezvolta personalitatea și țese cu atenție la detalii incredibile legăturile dintre ele... Tânărul Theo, cu neliniștile sale, nevinovăția și impulsurile sale auto-distructive este un personaj care este în  creștere tot timpul, pe care dorim să îl  protejăm atunci când o apucă pe căi greșite .

   Romanul ne arată cum un adolescent are nevoie de exemple bune, atenție, grijă si, mai presus de toate, de orientare. Este cartea "dacă". Ce s-ar fi  întâmplă dacă Theo ar fi  avut  ... și dacă nu ... și dacă ea nu putea ... dacă ... dacă ... dacă ... Romanul  ne arată că în viață, viitorul depinde de deciziile noastre, oamenii  pe care îi avem în jurul nostru și, desigur, de un pic de noroc.

„…câteodată, pe neaşteptate, durerea mă inunda în valuri care îmi tăiau răsuflarea; iar când talazul se retrăgea, mă trezeam privind o dezgustătoare epavă, ce radia o lumină atât de lucidă, atât de dureroasă şi de goală, încât abia dacă-mi puteam aminti că lumea fusese cândva şi altfel decât moartă.”

           Concluzia: Sticletele este un roman care descrie realitatea  timpului nostru, falsitatea mitului american, în unele cazuri, cum ar fi prăbușirea valorilor unei societăți  aflate în descompunere, dar, de asemenea, suferința persoanelor blocate în trecut, punerea în aplicare a conflictelor pe  care personajul principal le  trăiește în momentul în care încearcă să se răscumpere.

  O carte care captivează de la prima până la ultima pagină, nu în ultimul rând pentru că este susținută de personaje desenate cu mare  precizie. Nu am mai avut de mult timp o astfel de carte palpitantă în mâinile mele: Donna Tartt își trimite publicul într-o călătorie fascinantă.

„…era cumplit să descopăr acum, când pământul îmi fugise atât de brusc de sub picioare, că toată perioada mea adultă fusese susţinută în secret de o bucurie imensă, ascunsă şi sălbatică: convingerea că viaţa mi se balansa într-un echilibru fragil deasupra unei taine care putea în orice clipă s-o spulbere.”

Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte !