Sub hipnoza - Lars Kepler

Intră în mintea victimei pentru a putea găsi criminalul: un roman poliţist neobişnuit!

Sinops: În toiul unei nopţi teribile de decembrie, psihiatrul Erik Maria Bark este trezit brusc de un telefon primit de la spitalul din Stockholm. Detectivul Joona Linna îi solicită urgent ajutorul în vederea tratării unui pacient aflat în stare de inconştienţă, după o traumă severă. Dacă Erik reuşeşte să comunice prin hipnoză cu băiatul inconştient, poliţia ar putea afla răspunsul la întrebarea cine i-a ucis în mod brutal părinţii şi sora mai mică. Au trecut însă 10 ani de când Erik nu a mai practicat hipnoza. De când şi-a propus să nu o mai facă.Amintiri dureroase din perioada aceea îl copleşesc şi-l determină să refuze să sprijine poliţia. Când, într-un final, Erik acceptă totuşi să se implice, se dezlănţuie un şuvoi ameţitor de întâmplări neprevăzute.

 “Pentru că trecutul nu este mort, trecutul de fapt nu este trecut, obișnuiam eu să-l citez pe scriitorul William Faulkner. Voiam să spun că fiecare lucru mic care i s-a întâmplat cuiva îl urmărește pe acesta și în prezent. Orice trăire influențează fiecare alegere – și, dacă era vorba de experiențe traumatice, atunci trecutul umplea aproape întregul spațiu al prezentului.”

Impresiile mele: Încep prin a spune că mi-a plăcut foarte mult această carte.  Tulburătoare, fără îndoială.  Pentru iubitorii  genului  crimă/polițist,   „Sub hipnoză „ este o carte perfectă, deoarece cititorul constată existența unor povești care merg în paralel cu intriga principală și evenimente care se împletesc între prezent și trecut. Amintirile trecutului lui Erik, dau coerență complotului, pentru că fără ele cititorul nu are o vedere de ansamblu a întâmplărilor  care au dus la rezultatul de carte 

Personajele sunt bine descrise, profunde și adevărate.  Autorii ne dau personaje reale, cu personalități  puternice și slabe, determinate și sensibile. Fragilitatea emoțională  a personajelor  este  foarte interesantă . Nu mă refer numai la psihopatia evidentă a criminalului  în serie, dar, de asemenea, vorbesc de obsesie si dependență.  Erik Maria Bark - hipnotizatorul  - este  dependent de analgezice.  El este medic , deci  pe deplin conștient de riscurile pe care le implică folosirea nediscriminatorie a  medicamentelor  care provoacă dependență, dar este clar că el a pierdut controlul.
              Am  apreciat faptul că  cititorul primește tot timpul aceleași fapte ca Linna și trebuie să încerce să pună cap la cap indiciile pentru a dezlega puzze-ul.  Kepler descrie procesul de hipnoza într-un mod interesant că se simte ca și cum am coborât sub apă.  Oarecum amintește de tobele unui  șaman .

 Povestea accelerează treptat, ritmul este mai intens, tensiunea crește și atinge apogeul la sfârșitul romanului. Tensiunea palpabilă oferă narațiunii un realism cu adevărat dramatic.Nrațiunea este suberbă și include toate ingredientele necesare unui adevărat thriler! Acest roman nu este lipsit de mister, suspans, suspiciune, dramă,dar în același timp  avem o lectură bogată în probleme umane care ating zone  personale, emoționale, psihologice și emoționale.

In concluzie pot recomanda acest roman celor care  iubesc thrillerele care au  un complot foarte complex, interesant, urmariri, intrigi și aventuri misterioase.