An aparitie: 2015
Autor: James Dashner
Categoria: Literatura
Universala
Editura: LITERA
După ce a trăit în Labirint și a trecut de „Încercările
focului”, Thomas știe că nu poate
avea încredere in ce spune organizația RĂU. În momentul în care membrii
organizatiei anunță că experiențele sunt aproape de final, Thomas are doar motive
de suspiciune. În mâinile celor de la RĂU,
din nou, el nu știe ce urmează să se întâmple. Singura alegere este să găsească o oportunitate să scape construind un
plan din puținele informații pe care le
deține. Este posibil, ca tot ce
știe el, să fie doar începutul unei noi secvențe de studii, un scenariu
prin care organizația îi studiază
reactiile. Obiectivele organizației RĂU sunt departe de a fi atinse. Circumstanțele par din ce în ce disperate.
“Nu voia ca furia aceasta să dispară pentru totdeauna; voia doar să o pună
deoparte și s-o lase să crească. Să aștepte momentul potrivit, locul potrivit
ca s-o dezlănțuie. Cei de la RĂU îi făcuseră asta”
Căutarea unui leac a devenit un
obiectiv utopic și orgolios. Omul de știință pierdut în dorințele sale și
instituția care a apărut din dorința de a lupta impotriva „Arșiței”
si pentru a asigura salvarea rasei umane, au contribuit la accelerarea și
răspândirea bolii.
„ Am fi putut opri boala să se răspândească mult mai ușor decât am fi
reușit să o vindecăm. Dar RĂU a supt toate resursele și pe cei mai dotați
oameni. Ba mai mult, ne-a dat speranțe false, și n-am mai fost atât de precauți
pe cât ar fi trebuit să fim. Ne-am gândit că tratamentul magic ne va salva până
la urmă. Dar, dacă mai așteptăm mult, nu vom mai avea pe cine să salvăm.”
Povestea poate avea
chiar un aer de Apocalipsă, mai ales că furtuni solare au devastat porțiuni
mari de teren. Totuși teroarea
Arșiței se datorează omului. Virusul nu a venit pe pământ odată cu
furtunile solare. El exista deja aici și a fost lansat de iresponsabilitatea și
egoismul unora care și-au luat libertatea de a comanda si modifica evenimente
care influențează viața tuturor. Pământul este distrus și victimele „Arșiței” sunt tot mai numeroase .
„Mă bucur c-ați venit {…} Nu mai e mult și va veni sfârșitul lumii.”
James
Dashner are o imaginație vie, agitată și
nebună.
Lumea creată de el îmi dă fiori și nu îmi place. Peisajele sunt închise, sumbre, par cu adevărat
desprinse dintr-un film de groază. De-a lungul trilogiei, m-am pierdut în acest
univers captivant și înfricoșător. Am iubit această lume întunecată
și personajele care evoluează în cadrul ei.
“nimic nu era alb sau negru. Nu avea să fie niciodată.”
Povestea în sine mi-a plăcut, a urmat aceeași linie ca și în celelalte
două cărți, personajele au rămas la fel. Thomas a continuat să preia conducerea în tot și a devenit lider,
Minho este același tip plin de sarcasm și curajos ca înainte, Teresa este
destul de absentă și nu mi-a fost pe
plac.
Ea a avut un rol de jucat și chiar dacă acesta a fost oarecum subtil, încă
nu-mi place.
Singurul lucru care se schimbă este modul
de a fi a lui Newt.
„Minho se uită la
Thomas, serios.
— Dacă nu ne
mai vedem pe partea cealaltă, spuse el pe un ton dulceag, să nu uiți că te
iubesc.
Râse pe înfundate
văzându-l pe Thomas că își dă ochii peste cap, și trecu prin ușile care se
închiseră în urma lui."
Ceea ce este
surprinzător este felul în care interacțiunea personajelor
se schimbă. Trădări trecute apar acum dintr-o
perspectivă diferită, așa cum anumite fapte și intenții sunt revelate. Și în acest sens, ar trebui remarcat faptul
că deși nimic esențial nu este lăsat
nespus, rămân de fapt niște întrebări fără răspuns, în special în ceea ce
privește amintirile lui Thomas.
„Uneori fac anumite
lucruri doar ca să mă convingă să acționez exact invers decât își închipuie ei
că aș crede eu că ei cred că aș vrea să acționez.”
Pentru mine, marea putere a acestei cărți au fost paginile finale. Deși
multe întrebări au rămas fără răspuns, mi-a placut modul în care aceasta
trilogie s-a încheiat. Mărturisesc că nu
mă așteptam să văd că lumea neagră creată de James Dashner nu scăpa de Arșiță.
A fost interesant să urmăresc scenariul pre-apocaliptic creat de Dashner,
culminând cu orașe în haos din cauza bolii
care continuă să se răspândească,cum
guvernul încearcă să se ocupe de persoanele deja infectate și de cei imuni la boală.
În concluzie, vă sugerez să citiți acestă trilogie pentru cei care nu au făcut deja acest lucru. James Dashner ne oferă personaje cu o forță incredibilă. O lume întunecată, înfricoșătoare, de care noi nu ne putem desprinde.
În concluzie, vă sugerez să citiți acestă trilogie pentru cei care nu au făcut deja acest lucru. James Dashner ne oferă personaje cu o forță incredibilă. O lume întunecată, înfricoșătoare, de care noi nu ne putem desprinde.
Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Vai, primul film m-a lasat masca, ce-i drept. Abia astept si pe urmatorul, dar nu stiu daca inainte sa citesc seria sau nu. Sunt sigur, evident, ca si aceasta ma va surprinde, insa parca tot as vrea sa vad intai filmul. Ce-mi recomanzi? :) Multumim pentru frumoasele recenzii.
RăspundețiȘtergereE dificil de spus ... Eu prima data am vizionat filmul si apoi am citit trilogia. Dupa ce am vazut filmul desi mi-a placut nu am ramas cu senzatia aia ca trebuie neaparat sa stiu ce s-a mai intamplat. Pe cand dupa ce am citit Evadarea as fi inceput Incercarile focului imediat. La adaptarea unei carti se pierd multe amanunte...
ȘtergereMultumesc pentru vizita !
elena