Cartea pierduta a vrajitoarelor - Deborah Harkness

 

 

„La început a fost absență și dorință

La început a fost sânge și teamă

La început a fost o descoperire a vrăjitoarelor”

                   Chinuită de curiozitate și dorința de a citi această frumoasă poveste, am fost foarte încântată când prietenii de la editura Litera mi-au trimis „Cartea pierdută a vrăjitoarelor”.  Acest roman în sine a fost o descoperire pentru mine ... Mi-a plăcut totul: de la copertă la numărul paginilor.

“… cea mai frumoasa si mai profunda trăire omeneasca este misterul. Este emoția fundamentală care stă la baza artei si a științei autentice. Cine nu știe asta si nu se mai poate minuna, nu mai poate fi uimit, e ca și mort, iar ochii săi sunt incețoșați.”

         Autoarea, un expert în istoria magiei şi a ştiinţelor în Europa , în special perioada de la 1500-1700  și profesor universitar în Los Angeles, construiește un univers fantasy similar cu realitatea contemporană, unde oamenii coexistă cu vrăjitoare, vampiri și demoni, trei facțiuni de multe ori în război unele cu altele.

             Personajul principal si naratorul este  Diana Bishop, ultima descendentă  a unei linii lungi de vrăjitoare și vrăjitori, cercetator la Universitatea Oxford, care intră în posesia unui manuscris  vechi de alchimie. Manuscrisul va fi un punct focal de atracție pentru alte creaturi care trăiesc pe Pământ, demoni, vrăjitoare și vampiri. Printre aceștia din urmă, iese in evidență  Matthew Clairmont.  Interesul pentru document va fi în curând depășit de cel pentru vrăjitoare.  Împreună se lanseze într-o călătorie pentru a descoperi secretele ascunse în cartea veche. Dar iubirea care se naște între ei, interzisă prin legi înrădăcinate în timp, amenință să modifice echilibru fragil dintre creaturi si oameni, ceea ce duce la un conflict care poate avea consecințe fatale.

„Din câte îmi dau eu seama, doar două emoţii mişcă lumea asta, dintotdeauna. Ezită, apoi continuă. Una este frica. Cealaltă este dorinţa.”

            „Cartea pierdută a vrăjitoarelor” este o fantezie urbană care amintește de  originile istoriei, legendelor și științei, propunând,  printre altele, o ipoteză  interesantă a originilor tuturor ființelor vii. O teorie științifică care ar putea explica natura lor magică, longevitatea și creativitate supraomenească ... Mai ales că acesta este în cele din urmă firul poveștii, nu cartea pierdută de vrăji în sine, cum s-ar crede la începutul romanului. În plus, îmi plac cărțile care încorporează conceptul de alchimie în complotul lor. Referințele istorice și pasajele în  care sunt evocate trecutul lui Matthew sau linia lungă a familiei  de vrajitoare a Dianei sunt într-adevăr foarte interesante. Fiecare detaliu al acestui roman este important, chiar dacă la prima vedere, pare nesemnificativ.  Personajele  sunt foarte bine construite și structurate.

„Ca om de ştiinţă, pot să-ţi spun(…) că nu există normalitate. Vocea sa îşi pierdea din blândeţea mângâietoare. Normalitatea este o poveste, un basm pe care oamenii şi-l spun singuri ca să se simtă mai bine atunci când primesc dovezi copleşitoare că majoritatea lucrurilor care se întâmplă în jurul lor nu sunt deloc „normale“.

         Dacă la începutul cărții descoperim omul Diana, care încearcă să ignore totul în jurul ei, întâlnirea sa cu Matthew și descoperirea manuscrisului îi vor  schimba viața și ne permit să o  descoperim sub un nou unghi.

         Diana este o eroină de  treizeci de ani și om de știință. Este departe de eroina adolescentă naivă , care nu înțelege nimic.  Diana are experientă si creier.  M-am bucurat de personalitatea ei și paralela făcută cu zeița romană a vânătorii, Diana. Mă bucur că pot vedea  în sfârșit un autor care merge la originile Wicca / vrăjitoriei menționând una dintre zeițele patron.

“O mare parte din ceea ce este calificat drept magie este pur si simplu dorinta in actiune. (…) Magia este dorinta transformata in realitate.”
 

          Dintre toate personajele, Matthew Clairmont a fost cel care m-a fascinat. Matthew este  un vampir milenar, frumos, bogat,  nespus de inteligent, fermecător, care nu arde la soare  și poate fi extrem de crud și însetat de sânge, când apără  persoanele dragi.

          Așa cum bine vă  imaginați, prietenia și iubirea dintre Diana și Matthew este un element important al intrigii. Este adevărat că este nevoie de un pic de timp să evolueze, dar am găsit o relație matură și în strânsă legătură cu toată povestea, asa că pentru gustul meu, ea nu pune în plan secund  restul , fiind bine proportionată.

“Dieu, șopti el uluit, m-am înșelat. Cum așa? am întrebat, cuprinsă de panică.Credeam că știu cât de mult mi-ai lipsit. Dar habar n-am avut.”
 

    Personajele secundare au contribuit mult pentru a face familiile interesante. Aceste personaje toate carismatice, uneori dure, alteori  blânde, adaugă  umanitate poveștii.

"Sa inveti sa-ti alegi bataliile, sa renunti la cele pe care nu le poti castiga si sa te intorci intr-o alta zi."

     Unul dintre lucrurile care m-au fermecat la această carte este "casa" familiei Bishop: bântuită, magică, cu propria identitate, cu gusturile ei. O casă care are abilitatea de a ascunde lucruri pentru ani sau secole și apoi la momentul potrivit să le returneze  doar atunci când este  nevoie de ele.  O casa care adaugă  singură camere înainte de sosirea unor musafiri și suspină când își  întâmpină vizitatorii.

„Casa este… vie. Are propriile idei despre vizitatori şi, cu cât sunt prezenţi mai mulţi membri ai familiei, cu atât se poartă mai urât.”
 

           Descrierile sunt numeroase și foarte precise, dar în opinia mea, acestea permit o bună imersiune în context. Este foarte important că am  reușit să îmi  imaginez fiecare detaliu din poveste  și pentru mine, aceasta calitate este ceea ce separă cartile bune, bine scrise, de cărțile scrise superficial. De multe ori, am uitat complet că eram acasă  și m-am trezit cu eroina printre  manuscrisele din biblioteca Oxford sau în castelul familiei lui Matthew din Auvergne... Am fost impresionată de abilitatea autoarei de a evoca mirosurile și gusturile, mereu cu mare precizie.

„Faptul că un lucru pare imposibil nu-l face neadevărat.”
 

        Pe scurt: Recomand ? DA! Am devorat literalmente această carte . O lectură care pentru mine  a fost plină de surprize. Un roman complex și inteligent, care acoperă mai multe subiecte interesante, fără a pierde cititorul pe parcurs.
 

Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Școala Nopții – Deborah Harkness  

 

Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte  !