Cartea viitorului- Cecelia Ahern

Sinops:Tamara Goodwin a avut mereu tot ce şi-a dorit. A crescut într-o vilă luxoasă, cu plajă privată, un dressing cu haine de firmă, pat cu baldachin şi propriul jacuzzi. Când, pe neaşteptate, tatăl ei moare, viaţa Tamarei şi a mamei sale se schimbă dramatic. Îngropate în datorii, ele sunt nevoite să se mute la ţară, într-o casuţă aflată iîn curtea castelului Kilsaney. Într-o bună zi, un autobuz cu o bibliotecă ambulantă trece pragul domeniului.Privirea Tamarei cade asupra unui volum legat în piele, cu lacăt şi încuietoare aurite. Ceea ce descoperă acolo îi taie răsuflarea şi îi zguduie lumea din temelii...
O carte plină de suspans şi de mister, care vorbeşte cu delicateţe despre dragoste şi prietenie.

„Înainte, nu mă gândeam la ziua de mâine. Trăiam în prezent. Voiam asta acum, voiam ailaltă acum. Ultima dată când l-am văzut pe tata, am țipat la el, i-am spus că-l urăsc, apoi i-am trântit ușa în nas. Niciodată nu mă dădeam un pas înapoi sau în afara universului meu îngust, pentru a mă gândi la ce făceam sau la ce spuneam, lucruri care îi afectau pe ceilalți. I-am spus tatei că nu vreau să-l mai văd niciodată și nu l-am mai văzut. Nu m-am gândit niciodată la ziua următoare sau la posibilitatea ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le-a auzit de la mine și aceasta să fie ultima mea discuție cu el. Am multe lucruri pe care trebuie să le clarific. Multe lucruri pentru care să mă iert. Iar asta cere timp. Mi-am pierdut tatăl. El și-a pierdut zilele de mâine, iar eu mi-am pierdut toate zilele de mâine alături de el. S-ar putea spune că acum sunt recunoscătoare pentru zilele de mâine. Acum vreau să le fac pe toate cât se poate de bune.”

Impresiile mele: Un nou roman de Cecelia Arhern  care m-a surprins placut . La început, am găsit naraţiunea un pic cam lentă , dar  aceste prime capitole ne permit să cunoaştem  personajele și fundalul.

             Deși personajul principal trăiește o dramă, autorul nu recurge la teatru. Tamara plânge și strigă, dar are, de asemenea, un simț al umorului ironic și ascuțit, în timp ce unchii săi nu par să înțeleagă sarcasmul. Es como si hablaran idiomas diferentes. Este ca și cum vorbesc limbi diferite. Son gente sencilla, sin hijos y la llegada de Jennifer y Tamara altera sus vidas tranquilas. Ei sunt oameni simpli, fără copii iar  sosirea  celor două, Jennifer și Tamara,  modifica viața lor liniștită.

          La historia está narrada por la propia Tamara y el ritmo rápido , pero nada superficial, hace que en cuanto empiezas no puedas dejar de leer.  Povestea este relatată de Tamara în ritm propriu, fără nimic superficial, aşa încât  atunci când  începi , nu te poţi  opri din citit. Enseguida te verás atrapado entre sus páginas, deseando saber qué está pasando en esa casa. Ești prins între paginile sale, întrebându-te ce se întâmplă în acea casă.

La situación de Tamara es de todo menos halagüeña porque sin su padre y su madre, que apenas sale de la cama, el futuro no puede ser más inquietante.              Cecelia Ahern a creat personaje bucolice și oarecum caricaturale. E isso é bom, porque de certa forma os tornam únicos. Și asta e bine, pentru că în unele privințe o face unică. Rosaleen, por exemplo, é aquela mulher voltada para os afazeres da casa, com obsessão por limpeza e organização, e que passa a maior parte do dia fazendo doces e quitutes. Rosaleen, de exemplu, este o femeie  obsedată  de curățenie și ordine, și își petrece cea mai mare parte a zilei preparând  dulciuri și delicatese. Tem um temperamento calmo e um rosto simpático, mas sabemos que esconde alguma coisa. Ea are un temperament calm si o faţa prietenoasă, dar știm că ascunde ceva. É uma mulher intrigante, que age com desconfiança e está sempre à espreita da sobrinha. E o femeie intrigantă  care acționează suspicios și este întotdeauna ascunsă faţă de  nepoata sa . E não é à toa que Rosaleen rouba a cena. În  diferite momente, ea poate fi mai interesantă decât personajul principal  , ceea ce nu este deloc rău, dacă vă puteți bucura de cartea ,de mister.

             Unul dintre personajele mele preferate este sora Ignatius, o călugăriță adorabilă, apicultor amator. Ella supondrá un gran apoyo para Tamara y se convertirá en su mejor amiga. Ea va fi un mare sprijin pentru Tamara și va deveni cea mai bună  prietenă a fetei . Paragrafele dedicate întâlnirilor cu Tamara, sunt cred cele mai bune scene ale cărții. Un alt personaj preferat este  No final, descobre-se que ela apenas fora alguém que amara demasiado e o desfecho dela deixou-me um bocado triste porque ela simplesmente não era culpada pelo amor que a consumiaUn alteWeseley,  care a  crezut în Tamara, și a urmat-o în  toate, fiind un prieten adevărat .

Irmã Ignatius é outra personagem fascinante e divertida.             Atmosferă de suspans si aventura care predomină,  atrage cititorul, în timp ce acesta așteaptă cu nerăbdare dezvăluirea misterului . Entretanto, não é um livro isento de falhas. Cu toate acestea, nu este o carte fără defecte. Inceputul este confuz , iar complot previzibil  într-o anumită măsură.

Concluzia: Este o carte care vorbește despre dragoste, durerea de a pierde pe cineva drag și ce se poate întâmpla  mâine.

O início é confuso, a trama previsível até certo ponto e o texto tão espontâneo que às vezes reflete uma inexperiência com a escrita, embora a autora tenha outros livros publicados. Adoro-o e acho que traz um grande ânimo, diversão e encanto

„Cei care au mintea deschisă trec prin viață conștienți, receptivi, văzând lumină acolo unde este întuneric, văzând o posibilitate în căi închise, gustând victoria atunci când alții scuipă eșecul, punându-și întrebări când alții iau lucrurile așa cum vin. Sunt mai entuziaști. Mai puțin cinici, mai puțin blazați. Nu se dau bătuți cu una, cu două. Mintea unora se deschide mai târziu în viață, în urma unei tragedii sau a unui triumf. Oricare dintre acestea poate fi o cheie care descuie cutia cunoașterii, pregătindu-i pentru a accepta necunoscutul și pentru a spune la revedere pragmatismului și liniilor drepte.”

 

„Ce ar fi fost dacă… Cum ar fi dacă am ști ce ne aduce ziua de mâine? Oare am repara totul? Oare am putea?”

 

„În noaptea aceea am învățat ceva important, că n-ar trebui să încerci să oprești tot ce urmează să se întâmple. Uneori e nevoie să te simți stânjenită. Uneori trebuie să fii vulnerabilă în fața oamenilor. E un lucru necesar, pentru că face parte din tine, ca să ajungi la cealaltă parte din tine, a doua zi.”