Sinops: William Stoner, fiul unor fermieri din Vestul Mijlociu, se inscrie la Universitatea din Missouri pentru a studia agricultura. Incet-incet, isi da seama ca adevarata sa vocatie este literatura. Ajuns profesor, va incerca sa insufle generatiilor de studenti dragostea pentru lecturi, ducind in acelasi timp o viata aparent banala, care capata insa o valoare universala. E, de fapt, viata majoritatii dintre noi, cu conflictele, singuratatile, izbinzile si mai ales infringerile noastre intr-o lume cel mai adesea potrivnica. Stoner este o experienta literara unica, un imn inchinat literaturii care ne modeleaza vietile.
„Uneori,
cufundat în cărți, îl izbea dintr-odată revelaţia că sunt atâtea lucruri pe
care nu le știe, atâtea cărți pe care nu le citise; și seninătatea pe care se
străduia să o obțină se făcea țăndări în clipa în care realiza ce puțin timp îi
oferea viața să citească atâtea, să învețe tot ce trebuia să știe.”
Impresiile
mele: O carte cu adevărat spectaculoasă, ceea ce întărește
teoria că o carte este atemporală, dacă este bine scrisă . Acest roman, pentru
cei care nu știu, a fost publicat pentru prima dată în anul 1965.
Sunt literalmente fără cuvinte. Am citit recenzii foarte bune despre această carte , dar nimic nu m-a pregătit să mă simt complet îndrăgostită de personajul principal! Un om nesemnificativ , mic și genial,dar care în același timp, are o forță imensă ce îl ajută să reziste presiunilor psihologice aproape de netrecut ...
Sunt literalmente fără cuvinte. Am citit recenzii foarte bune despre această carte , dar nimic nu m-a pregătit să mă simt complet îndrăgostită de personajul principal! Un om nesemnificativ , mic și genial,dar care în același timp, are o forță imensă ce îl ajută să reziste presiunilor psihologice aproape de netrecut ...
În această carte, care nu pare a
avea nimic special la prima vedere ,îl urmăm
pe William Stoner de la viață simplă și săracă la o fermă din Missouri, la
transformarea acestuia atunci când intră la universitate , până la sfârșitul
vieții sale, ca profesor pensionat de la Universitatea din Columbia. Noi
urmăm pașii lui, greșelile lui, momentele cruciale ale vieții sale, tristețea,
apatia, dar, de asemenea,vedem pasiunea, dăruirea pentru profesia sa.
Totul pare a fi doar o
succesiune de evenimente din viața unui profesor universitar, cu o narațiune
fără înflorituri ,cu un fir narativ simplu, fără mare complexitate. Dar tocmai aceasta simplitate , m-a făcut făcut să imi placă de William Stoner. Toată nesiguranţa lui, temerile, cum
a năzuit să să fie profesor universitar și în cele din urmă a reuşit, m-a făcut
să mă gândesc la mine.
Ca şi personajul său,
Joan Williams este un autor discret . Nu ni se spune nimic , totul este sugerat. Primele pagini nu dezvăluie nimic important , dar dintr-o
dătă eşti prins şi visezi la o viaţă mai buna pentru William Stoner . Joan Williams are un talent incredibil, este
un maestru al cuvintelor, un contrabandist al verbului. Unele pasaje sunt scrise cu măiestrie și rezonează cu acuratețe și
frumusețe. M-am bucurat de fiecare rând, și nu am simţit nici o dorință de a sări peste un paragraf .
În mod paradoxal,
această nu este o carte sentimentală, nu mângâie sufletul, dar urmărește
intelectul, gândirea. In maniera lui Faulkner.
Concluzia: Este o carte despre natura umană, despre descoperirea și gustul pentru
literatură, despre universitate, despre
dragoste, deziluzie, dar totul este prezentat
astfel încât să nu pară sentimental, dar este. Această carte este de o sensibilitate foarte mare ,care se
raportează la lucruri aparent banal.
„Nu avea nici un prieten și pentru prima dată în viață
şi-a dat seama cât e de singur. Uneori, seara, în camera lui din pod, îşi
ridica ochii din cartea pe care o citea și privea spre cotloanele întunecate
unde flacăra lămpii pâlpâia printre umbre. Dacă privea lung și fix, din
întuneric s
e năștea o lumină ce lua forma imaterială a lucrurilor
pe care le citea. Și atunci se simțea suspendat undeva în afara timpului, la
fel ca în ziua aceea, în sala de curs, când i se adresase Archer Sloane.”
“Când era
extrem de tânăr, Stoner credea că iubirea e o stare absolută a ființei la care,
dacă ai noroc, poţi accede; la maturitate, ajunsese la concluzia că iubirea e
paradisul unei religii mincinoase, spre care omul ar trebui să privească cu
neîncredere amuzată, cu disprețul blând al celui care a încercat-o pe pielea
lui și cu nostalgie jenată. Ajuns la mijlocul vieții, a început să înțeleagă că
nu e o stare absolută, dar nici o iluzie; o vedea ca pe o devenire cât se poate
de omenească, o stare inventată și modificată clipă de clipă și zi de zi prin
voință, prin inteligență și cu inima.”
„Dragostea față de literatură, față de limbă și față
de modul cum misterul minții și al inimii se dezvăluie în migăloasele,
straniile și neașteptatele combinații de litere și cuvinte, în tiparul cel mai
negru și mai rece – dragostea pe care o ținuse ascunsă de parcă era ceva ilicit
și periculos a început să o afișeze, timid mai întâi, apoi cu curaj și, în cele
din urmă, cu mândrie.”
Abia astept sa iau si eu in brate, pentru lectura, cartea aceasta. Am auzit atatea lucruri bune despre ea...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru remember!
Ioana
Este o carte foarte frumoasa care nu trebuie ratata. Spre surprinderea mea, mi-a placut foarte mult.
ȘtergereMultumesc pentru vizita!
elena