Ultimul imperiu - Brandon Sanderson

 

 

An aparitie: 2014

Autor: Brandon Sanderson

Categoria: Literatura Universala

Editura: TREI

Nr. pagini: 816

 

 

 

Sinops: De o mie de ani oamenii n-au mai văzut soarele sau o floare, de când Lordul Legiuitor a început să conducă lumea. Omenirea e împărţită în două clase: skaa şi nobili. Singurul lucru care le deosebeşte este că nobilii se nasc uneori cu anumite abilităţi de a folosi metalele în acţiuni ca Domolirea, Aţâţarea sau Împingerea. Ocazional însă împerecherea dintre clase produce un skaa cu talente de nobil; de aceea, Lordul Legiuitor ucide copiii născuţi din asemenea relaţii. Uneori însă câte unul scapă cu viaţă. Iar Kelsier este un astfel de Supravieţuitor… legendarul „Născut din ceaţă", care aduce acum speranţă pentru skaa.

„Uneori mă tem că nu sunt eroul pe care-l vede toată lumea în mine.

Filosofii presupun că a sosit timpul, că au apărut toate semnele. Dar eu încă mă mai întreb dacă n-au ales greșit omul. Atât de mulți alții depind de mine. Ei spun că viitorul unei lumi întregi e în mâinile mele.

Ce-ar crede dacă ar ști că apărătorul lor — Eroul Evurilor, mântuitorul — se îndoiește de sine însuși? Poate n-ar fi nicidecum șocați. Într-un fel, asta mă îngrijorează cel mai mult. Poate, în adâncurile inimilor lor, își pun întrebări — exact așa cum mi le pun și eu.

Oare când se uită la mine văd un mincinos?”

Impresiile mele:  Într-o perioadă în care cărțile  fantasy ajung în  librării într-un număr mai mare decât numărul merelor coapte , care cad din copaci într-o zi cu vant, se pare că  este din ce în ce mai greu să găsim o carte care iese din tipare. Ainda assim, e com a porta para o deslumbramento mantida num estado semi-aberto, há sempre a esperança de encontrar uma pérola no meio de um palheiro de ostras. Totuși, există întotdeauna speranța de a găsi o perla in mijlocul carului cu fân. " Ultimul Imperiu " a lui Brandon Sanderson, este o asfel de perlă rară, pentru iubitorii de literatură fantasy.

         Povestea  se desfăşoară într-o așa-numită lume literară " Ultimul Imperiu ", mai precis în Luthadel (care este "capitala"). Há mil anos havia uma profecia que dizia que um herói iria salvar o mundo, mas ele falhou e desde então, o mundo é imerso nas brumas e todo o império é submetido ao Senhor Soberano que é o considerado pelos skaa (“trabalhadores” escravos) e a nobreza o próprio Deus (uma espécie de deus punidor), por ser muito poderoso e imortal. Acum o mie de ani a fost o profeție care a spus că un erou va salva lumea, dar acesta nu a reușit și de atunci, lumea este cufundată în negură și întregul imperiu se supune Lordului Legiuitor.

        Imaginați-vă o lume acoperită de cenușă ,  în care plantele sunt o marfă rară și prețioasă, greu de protejat. Unde,  în fiecare  noapte, coboară o  ceață misterioasă. O lume în care feudalismul este adânc înrădăcinat în atitudini.

         Mi-a placut atmosfera acestui univers în declin, atât de întunecat și atât de interesant.  Oamenii ,nu numai că nu știu ce sunt florile sau fructele, ci  însăși ideea de vegetație verde îi uimeşte. Copacii sunt maro, câmpurile sunt adesea acoperite cu o cenușă  care sufocă plantele, iar dacă oamenii nu pot munci, sunt ucişi.  Viața este o luptă constantă.

        Cartea este narată  de mai multe voci, dar de cele mai multe ori,  povestea este spusă din perspectiva lui  Kelsier și Vin. Essa alternância entre pontos de vista do livro ajuda o leitor a entender melhor as personalidades dos personagens e o modo como eles vão crescendo junto com o desenrolar dos acontecimentos, o que só torna o livro mais interessante ainda. Această alternanță a naratorilor, ajută cititorul să înțeleagă mai bine personalitățile personajelor și modul în care vor evolua odată cu desfășurarea evenimentelor . Kelsier este întruchiparea a ceea ce ar trebui să fie un lider bun,  în vremuri bune sau rele, și Vin, care începe ca ucenic nevinovat, se transformă într-o persoană hotărâtă și curajoasă.        

          În opinia mea un aspect pozitiv , foarte important,  din „Ultimul Imperiu”  este construcția personajelor. Sanderson știe foarte bine cum să creeze personaje incredibil de diferite unul de altul  și cu care cititorul s-ar putea identifica sau le-ar putea urî , imediat , după ce i-au fost prezentate. Fiecare personaj are mai multe straturi care sunt prezentate pe parcursul desfășurării actiunii , astfel încât nu știi niciodată cu adevărat  la ce să te aștepți de la ele.

        Personajele secundare sunt, probabil, prea multe pentru a le aminti pe toate(Dockson, Boare, Ham, misteriosul Marsh și enigmaticul Sazed și chiar nobilul  Elend ), dar, în general, sunt bine realizate si sunt, de asemenea, necesare pentru dezvoltarea poveștii.

        Cel mai interesant personaj din această  poveste este Lordul Legiuitor. Acesta este un tiran nemuritor și invincibil, aparent fără cusur. Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna aşa, iar autorul insistă foarte mult pe el - chiar de la început. Cel mai distractiv este faptul că de foarte multe ori  este în centrul convorbirilor: personajele încearcă să analizeze, să anticipeze reacțiile sale și să  le identifice . Cu toate acestea, niciodată nu l-au întâlnit (cu excepția lui Kelsier). Marea majoritate a poveștii, nu știm ce fel de om este.  Un  mare mister pluteste in jurul acestui om (dacă este unul): Ce ascunde el?  Cine este el?  De ce este așa?

           Se consideră o parte a lui Dumnezeu, care are dreptul legitim de a guverna oameni.  Cu acest concept, Brandon Sanderson prezentă problema religiei. Toate cultele sunt interzise (toţi îl venerează pe Lordul Legiuitor) .Există oare un adevăr în spatele acestei religii obligatorii? Este  Lordul Legiuitor într-adevăr o parte a lui Dumnezeu? Prin urmare, ordinea stabilită de el  este bună, această ordine este voinţa lui Dumnezeu însuși? Deci, este legitim  ca ceata să îl răstoarne?

          Un alt aspect de care m-am bucurat în această carte: problemele. Autorul abordează problemele societății: religie, bani, moralitate ... Ce sunt  banii, dacă nu o reprezentare fizică a efortului cuiva?  Cine/ce  ne spune că ceea ce facem este corect?

           Am ajuns acum la un alt punct cheie: magia. Sistemul de magie inventat de autor este deosebit de inovator și al naibii de interesant! N-am crezut că poate fi creat ceva de genul  Allomanţiei unde Născuții din Ceaţă pot ingera metale - cum ar fi fier, aur, cupru și altele asemenea - și să le ardă în interiorul organismelor lor, în scopul de a dezvolta sau consolida anumite caracteristici fizice. Am fost extrem de  fascinată de acest sistem de magie unic și foarte complet.

         În cele din urmă, trebuie să spun că scriitorul are un stil foarte atrăgător:poate explica cititorului un întreg sistem de magie și o lume complet nouă, fără a utiliza descrieri care nu se mai  termina, face cititorul să își imagineze tot scenariul și să înțeleagă toate relațiile într-un mod subtil , care  nu devine niciodată obositor.Dimensiunea cărții ar putea speria pe unii cititori, dar numărul paginilor nu este un motiv să  nu citiți cartea  din această cauză. Narațiunea în sine este rapidă, cartea nu are un limbaj complicat.

Concluzia: Un roman intrigant cu elemente foarte interesante și o dezvoltare graduală, poate un pic cam lent, dar începe să crească încet ,ceea ce duce la un final exploziv .

Recomand !

O carte despre despre prietenie, încredere, dragoste și pierdere - arătând că chiar și cei mai mizerabili oameni  pot  schimba lumea.