sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Prinţul din negura - Carlos Ruiz Zafon


Sinops:Sintem in anul 1943, iar Europa este bintuita de fantoma razboiului. Familia Carver se hotaraste sa se instaleze intr-un orasel de pe coasta Atlanticului. O pisica neagra si un orologiu ce masoara timpul in mod bizar sint doar primele semne ale unei enigme ce se va adinci cu fiecare pas. Noua locuinta ascunde o taina inimagi­nabila. Lucruri stranii incep sa se petreaca, iar in aer pare ca pluteste inca spiritul lui Jacob, fiul fostilor proprietari, despre care se crede ca a murit inecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max si Alicia Carver incearca sa desluseasca impreju­rarile acestei morti misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, aparitii infricosatoare, o colectie de filme neobisnuite si un vapor misterios ii vor conduce pe tineri catre un personaj cu puteri supranaturale: Printul din negura, o creatura diabolica, intoarsa din trecut pentru a lichida o datorie mai veche.
Simţea că, pentru întâia oară în viaţă, timpul se scurge mai repede decât şi-ar fi dorit şi că nu mai poate să se refugieze în visul anilor trecuţi. Roata norocului începuse să se învârtă dar, de data aceasta, nu el aruncase zarurile.”
Impresiile mele:  După ce am  citit trilogia „Cimitirul cărţilor uitate” , am început această carte , fără să știu cu adevărat ce  voi  găsi. Am fost încântată să mă reîntâlneasc  cu  Zafón. Când intri în lumea autorului, simţi  dorința, să te  scufunzi adânc și să fii  absorbit de această lume.Pentru mine este o plăcere să îl  citesc. 
            Cartea este ca un puzzle care se  rezolvă practic în ultimele pagini ale acesteia. Povestea este uimitoare. Cu o dinamică interesantă, autorul spaniol a creat un mister care combină dragostea, suspansul si aventura. În momentul în care începi să citeşti , eşti luat prizonier.
            De la primele pagini , întâlnim  atmosfera întunecată care caracterizează toate cărțile autorului , o atmosferă apăsătoare care  de fiecare dată a reuşit să mă facă  să  tremur! Îmi place!În acest roman lăsăm Barcelona dragă lui Zafon și ajungem  în Anglia.Această  mica schimbare de decor nu dureaza foarte mult timp, deoarece am înțeles extrem de  repede,  că indiferent de orașul sau  țara care găzduiește intriga ,  pentru autor , fiecare loc devine sursă de mister. Am regretat doar la început că Zafon nu a ales Barcelona ca fundal pentru povestea lui, la fel ca în cărțile  scrise mai târziu Aura de mister din jurul diferitelor  locuri este bine descrisă și scriitorul ne duce un pic în această lume fantastică în care ne dăm seama că  în cele din urmă, totul este posibil.
            Stilul de scriere este cu adevărat frumos . Îmi place vocabularul lui atât de bogat  şi cât de bine descrie locuri, oameni și sentimente.
           Cu o narațiune oarecum bruscă dar promițătoare, autorul ne duce în lumea fantastică a copilariei , înapoi în anii '40; călăuzindu-ne în  domeniul necunoscut al  magiei. Faptul că autorul scrie la persoana a treia ne permite să avem un unghi de vedere mai larg asupra poveştii și îi permite să aprofundeze gândurile fiecărui personaj (sau aproape).Personajele sunt interesante. Alicia m-a intrigat foarte mult, și mi se pare că personajul său ar fi putut fi un pic mai aprofundat.Mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre ea. Poate în următoarele volume ...
            Partea care mi-a placut cel mai mult a fost atunci când paznicul farului  îi dă  un  cadou valoros lui  Max înainte să îşi ia rămas bun la sfârșitul poveștii. Mai mult decât atât, ceea ce mi-a placut cel mai puțin au fost acțiunile  rele ale lui Cain ,constant,  ca atunci când  Irina a intrat în comă după  accidentul de  la casa de pe plajă
Concluzia : Un roman ce  se desfășoară într-o atmosferă fantastică, cu locuri bântuite și un clovn terifiant. Trebuie să spun că Carlos Ruiz Zafón excelează în arta de a crea personaje și de a ne ține vrăjiţi de o "intrigă" bine puse împreună. 
                  Alte recenzii care te-ar putea interesa:                                    
Prizonierul cerului - Carlos Ruiz Zafon
 

2 comentarii:

  1. Ioi cand vad carti scrise de autorul acesta imi aduc aminte cu ciuda ca inca nu am citit nimicde el si simt ca pierd ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e timpul pierdut . Cu siguranta le vei citi la un moment dat si pentru ca de acum cam stiu ce iti place, stiu ca iti vor placea.Eu am avut Umbra vantului in biblioteca din 2009 si abia anul trecut prin mai am citit o.

      Ștergere