Fata A - Abigail Dean

An aparitie: 2021

Autor: Abigail Dean

Editura: CRIME SCENE PRESS

Categoria: Carti thriller

Nr. pagini: 400

 

 Sinopsisul romanului ”Fata A” mi-a atras atenția încă de la apariția sa, și căutând mai multe informații despre carte, am aflat că povestea, deși este ficțiune, s-a bazat pe diferite cazuri de abuz a părinților față de copii, precum cele ale lui Fred și Rosemary West sau David și Louise Turpin.

„Fata A” este un roman dur și sfâșietor axat pe o dramă de familie, o poveste despre supraviețuire și consecințele traumatizante trăite de personaje după ce au suferit o copilărie de izolare și abuz din partea părinților, dorind să arate cum au fost viețile copiii după acele evenimente groaznice.

Lex Gracie este Fata A. Ea deschide romanul indicând că nu o cunoaștem, dar că cu siguranță i-am văzut fața, deoarece este una dintre protagoniștii unei povești de groază. Sub regimul fanatic al tatălui ei, ea și frații ei au fost închiși în camerele lor, înfometați și înlănțuiți de paturile lor. Lex a fost cea care a scăpat și a alertat autoritățile. Ani mai târziu, după moartea mamei sale, i s-a încredințat sarcina de a fi executorul testamentului ei. Lex vrea să-și transforme vechea casă într-o forță a binelui, căutându-și fiecare frate, înfruntând ororile trecutului lor comun și realitățile sumbre ale prezentului.

Deși descrierea poate suna ca un thriller, acest roman nu este un thriller. Este o explorare tăcută, psihologică, a modului în care poate apărea o Casă a Ororilor, aceste povești groaznice despre care auzim o dată la câțiva ani. Mai important, romanul explorează diferitele mecanisme pe care copiii plasați în această poziție imposibilă le folosesc pentru a supraviețui și efectele de durată ale acestui tip de traumă asupra supraviețuitorilor.

Pentru că știm, încă de la început, că Lex a reușit să scape, „Fata A” nu este la fel de interesantă ca alte romane, dar totuși este greu să renunți la carte. Chiar dacă nu au fost acte de violență la fel de bolnave ca în alte thrillere, a fost cu atât mai crud cu cât făptuitorul era un tată, iar victimele erau copiii lui. Dinamica dintre copii a fost și ea interesantă și deloc ceea ce am crezut că va fi. Cu toate acestea, nu mi-a plăcut foarte mult povestea din „acum” - nu pot explica foarte bine, dar aceste părți erau uneori plictisitoare, ciudate și, în mare parte, m-am bucurat să pot lăsa paginile în urmă.

Pe măsură ce Lex încearcă să-și găsească frații, prin salturi continue în trecut, vom descoperi cum a suferit fiecare dintre frați. Fiecare frate are un mod diferit de a depăși evenimentele și un alt mod în care își gestionează viața în prezent. În acest sens, este foarte interesant modul în care autoarea ne prezintă cele două fețe ale fiecăruia dintre ei, cea a copilăriei și cea a maturității, aspect care a produs surprize și m-a făcut să detest profund pe unul dintre frați, căruia Lex îi reproșează „Întotdeauna am crezut că tu vei fi cel care ne vei salva”.

Mi s-a părut incredibil de dificil să relaționez emoțional cu fiecare personaj. Deși Alexandra ne însoțește de-a lungul întregii cărți și ne oferă în mod repetat perspective asupra trecutului teribil, mi-a fost extrem de dificil să empatizez cu ea. Nu a fost că nu mi-a plăcut de ea, mai degrabă am avut probleme în a-i simți emoțiile. Aceasta a fost și principala mea problemă cu această carte. Îmi doream neapărat să știu ce s-a întâmplat exact în casă și dacă va avea loc o întorsătură neprevăzută, dar nu am fost prea încântată de personaje, ci mai degrabă am citit-o cu interes politicos și din când în când cu mare dezgust, mai ales când s-a ajuns la evenimentele din casă.

Descrierile din trecut mi s-au părut foarte reușite, au fost foarte întunecate și o nuanță foarte amenințătoare se remarcă încă de la început. Aceste acțiuni au fost cu adevărat foarte interesante pentru mine.

Pe scurt: Este o carte grea, nu o voi nega, din moment ce este o poveste înfiorătoare care trece dincolo de thrillerul psihologic, cu o intrigă sfâșietoare care nu m-a lăsat indiferentă, dar să nu uităm că aceste lucruri se întâmplă, așa că atingerea aia de realitate este în regulă.