Serial Un Village Francais - Un sat francez

După “Game of Thrones”, “Un Village Francais“ este cel mai bun serial pe care l-am văzut în ultimii ani. Este meritoriu, pentru că rareori vedem calitatea serialelor/filmelor care nu sunt anglo-saxone, poate pentru că nu avem acces la ele la fel de mult. Această serie franceză merită să fie cunoscută datorită scenografiei, interpretarea actorilor si complotul care recrează o perioadă întunecată și controversată din istoria Franței.

 După cum știți, cei care mă urmăriți de mai multă vreme, sunt interesată de perioada celui de al doilea război mondial. În ultimii ani, am vizionat multe filme și seriale, dar am citit și cărți care au prezentat Franța ocupată ca două  forțe opuse: naziștii nemiloși și francezii nevinovați.

Din anii 1970 istoricii vorbitori de limba engleză au început să își revizuiască concluziile despre Franța ocupată și au încercat să vadă acei ani întunecați într-un mod mai puțin parțial. De la procesul lui Klaus Barbie (anul 1987), Franța a încercat să se confrunte cu istoria sa din timpul Ocupației. Nu numai istoricii s-au concentrate asupra acelei perioade, ci și regizorii. Din pacate rezultatele sunt discutabile.

Din fericire, în anul 2009, a debutat pentru postul tv France 3, serialul “Un Village Francais“, cu un portret obiectiv și total surprinzător asupra celor două Franțe.

“Un sat francez“ este setat în localitatea Villeneuve, un sat fictiv din regiunea Jura. Situat între Besancon și frontiera elvețiană, Villeneuve este localizat în zona ocupată de nemți în anul 1940, dar este, de asemenea, un loc perfect pentru a rezista și un pod pentru fugari să treacă în Elveția neutră. În cel de al cincilea sezon, pădurile sale vor fi spațiul ideal pentru Maquis( rezistență).

Povestea începe în ajunul invaziei germane și continuă până în anul 1945, ajungând până în perioada post eliberare. Seria nu pune accentul pe trivialități. Personajele sunt complet gri și se aplică atât nazistului cât și comunistului; celor bogați și săraci; torționarilor și celor torturați; doamnelor din înalta societatate și servitoarelor evreice.

      Dacă exista ceva ce unește aceste personaje, sunt deciziile lor cele mai transcendente care nu sunt luate pentru poziții ideologice sau datorită patriotismului, ci prin emoții, prin afecțiunea față de ceva, prin compasiune neașteptată și prin iubire. Marea noutate a acestei serii este că vedem cum războiul afectează oamenii și îi determină să adopte roluri neprevăzute, să ia măsuri care contravin principiilor și personalității lor.

Conducătorul rezistenței gauliste din Villeneuve este Marie Germon (Nade Dieu), o tărancă umila, care la începutul poveștii  are doi copii și un soț , dar menține o relație clandestină cu Raymond Schwartz (Thierry Godard), un bogătaș din Villeneuve. Pe parcursul a cinci ani, o vedem pe Marie cum își ucide soțul, îl uită pe Schwart, devine liderul rezistenței și fiul ei cel mare este închis de naziști.

Marie este unică în toate. Ea nu luptă din admirație pentru De Gaulle, nici din patriotism, nici pentru că este evreică ca principalul său colaborator Albert Cremieux, nici din ură față de naziști ca Marcel Larcher, liderul rezistenței comuniste din localitate, nici pentru că fuge de Munca Obligatorie din Germania precum subordonații lui Antoaine. Rezistă deoarece este ceea ce trebuie să facă.

Ar fi ciudat să analizăm din  punct de vedere romantic, o dramă istorică despre război, dar “Un sat francez“ este un mozaic de povești care arată cum se schimbă viața  și destinul personajelor. Un serial care portretizează individul condus de o dragoste sălbatică. O iubire care determină sătenii să colaboreze, să reziste, sau să piardă totul.

Dragoste nebună: Cum altfel putem explica faptele comisarului Jean Marchetti (Nicholas Gob), colaborator cu naziștii, care își riscă cariera și libertatea pentru a își ajuta iubita evreică să fugă în Elveția, ucigând o santinelă germană? Sau că Hortense Larcher (Audrey Fleurot) prima doamnă din Villeneuve, renunță la poziție, respect și trăiește cu șeful Gestapou-lui local ?

În cel de al cincilea sezon, episodul opt,vedem două exemple de lucruri nebunești care se fac din dragoste și se poate observa cum tulbură pacea, libertatea și chiar viața celui iubit. În drum spre Villeneuve, Marcel Larcher (Fabrizio Rongione) este însoțit de partenera sa Suzanne (Constance Dolle). Ea este obosită să viseze la o lume utopică construită după război și dorește să trăiască în prezent. Își bate joc de ideea unei mici burghezii fericite, dar ar dori să își arate dragostea. El o invită la un restaurant. În timpul cinei, în timp ce Marcel discută cu alți clienți, Suzanne pleacă, lăsând o scrisoare de rămas bun. Miliția intră în restaurant. Aceștia îl arestează pe Marcel pentru documentele false de identitate, dar când il caută prin buzunare, găsesc scrisoarea și adevărata lui identitate este descoperită. Este arestat, torturat și executat, în final. Nebunia lui Marcel și Suzannei, a fost să încerce ceva normal, într-o lume anormală.

Mai tragic este sfârșitul celei de-a doua căsătorii a lui Raymond Schwartz. După ce Jeanine ( Emmanuelle Bach) îl lasă pentru noul primar , colaboratorul convins al naziștilor, Chassagne( Jeanine și noul ei soț sunt cei doi mari răufăcători ai seriei) Raymond se recăsătorește cu Josephine (Nathalie Bienaime). Fratele Josephinei, Antoine ( Martin Loizillon), primește ordin să meargă la muncă în Germania, dar fuge și pune bazele unei grupări numită Maquis.

Poliția franceză o arestează pe Jo Schwartz, pentru a afla unde este Antoine. Marchetii îl aduce pe Raymond și îl ameniță că dacă Josephine nu vorbește, o va duce la Gestapo. El descrie în detaliu torturile la care o vor supune nemții. Raymond, disperat nu îl predă pe Antoine ci pe Anselme (Bernarde Blancan) fermierul care îi ajută pe cei din Maquis.Marchetti îl torturează pe Anselme în fața lui Jo. Femeia, încapabilă să suporte spectacolul, se sinucide.Consecințele acțiunilor lui Raymond sunt teribile. Din fericire, își regretă faptele, și se alătură lui Antoine, salvându-l pe Anselme.

Serialul insistă să demonstreze că există ceva care depășește orice angajament politic și că fiecare poziție își pierde consecvența în fața puterii exercitate de iubire, frică sau obligații. Dar este o scuză pentru a colabora sau a adopta o atitudine de indiferență? Un astfel de protagonist întîlnim și în serialul “Un sat francez“

Daniel Larcher (Robin Renucci) este medicul localității. El este un om bun, se bucură de prestigiu, locuiește în casa familiei sale, are o soție mult mai tânără ca el, Hortense. Din punct de vedere politic este moderat, deși este considerat pacifist și umanist. Detestă comunismul, ceea ce îl face să îl respingă pe fratele său Marcel.

Ocupația îl plasează pe Daniel în funcția de primar. Cu scuza că dorește evitarea unor rele mai mari, sfârșește colaborând cu nemții, neintenționat. Daniel Larcer este bun, dar slab, și în imposibilitatea de a acționa. Fratele său și Sara, servitoarea evreică, îi spun: “din cauza oamenilor ca tine, se întâmplă aceste lucruri“.

 Chiar și așa, doctorul Larcher, nobil, dar confuz, este capabil să intreprindă acțiuni eroice și neprevăzute. El își riscă viață pentru fratele său care a ajutat partizanii, dar ajută și un soldat german să scape, temându-se că va fi ucis de maquis. Nu mai înțelege ce îi motivează pașii. Situația a devenit prea descurajantă pentru ca logica să se încadreze în ea.

Pe scurt, pentru originalitatea sa, umanitatea si personajele intense, bine definite, “Un Village Francais“ este o serie care nu trebuie ratată, o serie ce oferă o viziune diferita asupra Ocupației.