Autor: Philip
K. Dick
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Nautilus
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 216
Nu este ușor să îmi scriu
impresiile despre o carte ca: „Viseaza androizii oi electrice?”, dar hai să vorbim despre cartea în
cauză. În original a
fost publicată în anul 1968, la mijlocul carierei lui Philip K. Dick și este un
moment de cotitură nu numai în raport cu timpul, dar și ideologic. Când a
publicat acestă carte, capodopera sa, „Omul din castelul înalt” (1962), dar
și alte titluri mari, cum ar fi “Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch”, erau foarte cunoscute. Cu acest roman despre un vânător de
recompense, PKD a introdus idei inedite și o modalitate de a romanța aceste idei într-un mod foarte special, care au influențat mulți scriitori. Cu acest roman a reținut, de asemenea, atenția regizorului Ridley Scott,
care i-a adaptat munca pentru micul ecran sub titlul „Blade Runner, vânătorul de recompense”.
Dar,
să vorbim puțin despre complot. Cu această lectură urmărim o zi în viața lui
Rick Deckard, un vânător de recompense, care viseaza să câștige destui bani
pentru a-și cumpăra o oaie reală. Acțiunea romanului
este stabilită în anul 1992, când planeta a fost devastată de de un Război Mondial nuclear. Acest episod
istoric a dat naștere la praf, emanații radioactive care au dus la dispariția
mai multor specii de animale, dar și a faptului că unii oameni au fost modificați genetic, fiind apoi
clasificați ca Normali sau speciali. În acest sens, trebuie subliniat lipsa de
informații cu privire la cauzele acestui război nuclear și țările
implicate sau armele pe care le-au
folosit. Evident, Phillip K. Dick a intenționat să
sugereze că întreaga specie umană
a avut același grad de
responsabilitate în această situația care a generat conflictul și, prin urmare, ar trebui să suporte consecințele la fel.
Populația a fost nevoită să emigreze pe alte planete
colonizate, Marte fiind principală. Excepție au
făcut Specialii, cărora li s-a interzis să emigreze pentru a nu contamina
populația standard, cu modificarile lor genetice, și cei care au ales să
rămână, așa cum a fost cazul protagonistului.
În timpul migrării, fiecare ființă umană a dobândit un
android modificat organic pentru a își face viața mai usoară. Acești
androizi au fost subtipuri ale unui proiect primar și a fost dezvoltat de
companiile mari, care au lansat apoi noi modele. După mai multe
modificări, a apărut modelul Nexus-6, un model organic, super-inteligent,
foarte asemănător cu omul, aproape imposibil să fie identificat prin teste de
identificare comune.
În timp, mulți androizi și-au ucis stăpânii și au revenit
pe Pământ în mod ilegal. Rolul vânători
de recompense este de a îi captura, asigurându-se printr-un test că aceștia sunt androizi de
fapt, și în cele din urmă să îi distrugă. Conflictul principal al romanului se
învârte în jurul ideii că opt androizi Nexus-6 au fugit de pe Marte și sunt
infiltrați pe pământ. Pentru a își putea realiza visul, Rick are sarcina
dificilă de ai captura, în situația în care androizii aproape l-au ucis pe
vânătorul de recompense, Dave Holden, care a prins deja doi dintre ei .
Rick duce o viață mediocră cu soția sa Iran, o femeie deprimată, care,
de obicei, nu are speranțe pentru viitor, pentru că vede totul în culori
sumbre. În timp ce Rick, mai plin de speranță, are ca
scop în viață să înlocuiască oaia electrică de pe acoperiș cu un animal
adevărat, care sunt obiecte sacre, rare și foarte scumpe (
un animal costa între 5000-100.000 de dolari), în funcție de mărime și
raritate. Un animal arată statutul social al posesorului. Este considerată o rușine să nu ai un animal de companie, sau
cineva să știe că animalul tău este o mașinărie electronică, sau să nu ai grijă
de un animal de companie lăsându-l să moară.
De-a lungul misiunii sale, Rick se confruntă cu mai multe personaje importante. Unul
dintre aceștia este JR Isidor, un special care trăiește singur într-o clădire
abandonată într-o suburbie din San Francisco, orașul în care are loc complotul.
Un alt personaj care merită să fie menționat este Wilbur Mercer, o entitate universal venerată. Mercer este un fel
de martir cu care adepții Mercerism intră în fuziune printr-un dispozitiv
electronic numit caseta Empatie. Dispozitivul are un
ecran și două pârghii prin care utilizatorul se conectează și își asumă rolul
de Mercer, o experiență colectivă în care poți simți alte persoane conectate.
Prin
cuvintele lui Philip K. Dick vom merge într-o lume cu totul diferită de ceea ce cunoaștem, în care limitele dintre real și artificial
nu se disting clar, iar aceasta este una dintre ideile în jurul căreia se învârte intriga romanului: uneori, descoperim că practic este imposibil să se diferențieze androizii de oameni, iar romanul ajunge să semene îndoială, până la sfârșit. De asemenea, ridică o întrebare care pare
ușoară la prima vedere, dar în același timp destul de complicată, dacă ar fi pusă în practică, este acceptabil să creăm androizi, care pot înlocui oamenii
fără ca noi să observăm? Au sentimente androizii, în ciuda faptului că sunt mașini? Sau ai fi capabil să omori unul dintre
acei androizi atâ de umani, chiar știind că în interior nu este nimic mai mult decât fire și circuite? Iată câteva dintre întrebările care îl
macină pe Rick în timpul romanului, până la punctul în care începe să se simtă rău pentru androizii pe care îi
ucide.
Un alt concept de o mare
importanță în complot este empatia. Elementul teoretic
diferențiază ființele umane de androizi, deoarece mașinile sunt în
imposibilitatea de a simți empatie. Aceasta este
singura scânteie care ne diferențiază de androizi, și este, prin urmare, baza
eficacității scalei Voigt-Kampff.
Cartea, în general, este un pic ciudată, într-adevăr, dar mesajele ascunse au fost suficient de interesante pentru a mă determina să
citesc romanul, uneori recitind anumite pasaje, pentru a fi sigură că nu mi-a
scăpat ceva, pentru că poate fi un pic greu de citit. Un lucru pe care l-am observat este ca sunt foarte
puține descrieri, așa că uneori este greu să ne imaginăm unele
personaje. Dar, după cum am spus, cu siguranță autorul nu a intenționat ca noi să ne concentrăm prea mult asupra personajelor, sau povestea în sine, ci pe fundalul poveștii, mesajele ascunse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu