Metro 2033 - Dmitri Gluhovski

An aparitie: 2016

Autor: Dmitri Gluhovski

Categoria: Literatura Universala

 Editura: PALADIN

 Nr. pagini: 624

" Metro 2033" este una dintre acele cărți care s-au născut pentru a marca timpul. Lucrarea  ca întreg, fascinează, înspăimântă, sensibilizează, excită și ridică semne de întrebare. Tânărul naratorul rus Dmitri  Glukhovski reflectă asupra lumii, oamenilor, vieții de zi cu zi, politicii, religiei, misticismului, fanteziei, iubirilor pierdute, familiei .... Este imposibil să rămânem indiferenți față de personajele îngropate în această lume devastată de ignoranța umană.

"Metro 2033"  vorbește despre un viitor ipotetic în care lumea a fost devastată de o apocalipsă nucleară  ce a afectat întreaga lume, din motive complet necunoscute. Au supraviețuit holocaustului  și s-au stabilit în metroul din Moscova,  care a fost colonizat de supraviețuitori din orașul vechi  care au coborât în subteran, pentru a se adăposti de radiațiile letale.  În acest univers sufocant, ultimul bastion al speciei umane, autorul dezvăluie teroarea psihologică,frica de întuneric, una dintre cele mai vechi temeri ale omenirii. În carte, întunericul ia forme monstruoase, aproape demonice; tunelurile par să aibă viață; voci și șoapte pot fi auzite în timp ce oamenii merg pe jos în mijlocul întunericului absolut. Gândurile le pot fi deviate, distruse de groaza pe care întunericul o ascunde. 

Protagonistul acestei aventuri este Artyom, un tânăr care locuiește cu tatăl său vitreg în VDNKh, o stație de metrou mică, care nu are nici cea mai mică idee de ceea ce se întâmplă în afara acestei realități limitate. La scurt timp, cu toate acestea, Artyom va trebui să traverseze întregul  metrou, pentru a preveni distrugerea stației și moartea tuturor ființelor umane din subteran ... Noi urmăm  pe Artyom într-o călătorie incredibilă, în care oamenii și monștri sunt la fel de înfricoșători. O călătorie intensă, originală, plină de teamă și speranță, descrisă de Glukhovski cu pasiunea si intensitatea unui scriitor de science fiction, capabil să implice cititorul de la prima pagină până la sfârșitul original și imprevizibil.

Artyom se va confrunta cu diversitatea umană, ceea ce duce adesea la violență, provocată de monștrii ascunși în tunelul întunecat. Toleranța este aproape de zero, mai ales ca această noțiune este înțeleasă în mod diferit. Artyom  care niciodată nu a  explorat nimic în afara stației sale va trebui să se confrunte nu numai cu o călătorie fizică, dar, de asemenea, cu descoperirea sufletului uman și idei diferite, realizând în cele din urmă ceea ce este cu adevărat important în această lume nouă.

Creaturile mutante, monștrii  prezentați de Dmitri în lucrarea sa, nu sunt în mod excepțional diferite de multe altele pe care le-am văzut în alte cărți, sau chiar și în filme. De fapt, cartea nu se limitează doar la a spune o poveste de groază.   Dmitri nu dorește doar să provoace frică. Teroarea există, dar nu este esența lucrării." Metro 2033" merge mai departe. Autorul ne spune o poveste despre umanitate.  Chiar înainte de propria dispariție, omul dovedește că poate fi la fel de egoist, arogant, tiran, pervers și malign așa cum a fost și înainte de haos. Recunosc că scenele în care eroul se aventurează în întuneric, mi-au făcut părul măciucă. 

Puterea umană se bazează, din păcate, pe un număr limitat de obiecte,cum ar fi arme, care, din păcate , se pot epuiza. Noile creaturi au în schimb, pe partea lor puterea fizică și rezistența într-un mediu ostil. Ciocnirea pare a fi inegală, dar Artyom ar putea avea cheia rezolvării conflictului. Dar o va folosi  în mod corespunzător?

Deși povestea este spusă de un narator omniscient, urmărim totul din punctul de vedere al Artyom. În plus , el este singurul personaj ale cărui gânduri le putem  auzi.  Stilul  lui Glukhovski este detaliat, iar intriga evoluează fără grabă. Este remarcabil modul în care autorul poate comuta între momentele reflectorizante, prezentând diferite teorii despre natura umană, și secvențele de teroare și suspans capabile să țină cititor în tensiune. 

    În ciuda  celor 624 pagini în care  am întâlnit mai multe părți descriptive povestea nu plictisește,  ba mai mult este îmbogățită cu elemente neașteptate,  care fac această realitate poate mai puțin credibilă, dar cu siguranță  aceasta devine mai hipnotică. Pagină după pagină, povestea a început să se schimbe, determinându-mă să mă întreb :  Ce s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat? Ce se va întâmpla in continuare?

 Artyon este un personaj cu totul special. Nu este personajul tipic care știe totul, găsește soluții la orice problemă și merge  la destinație fără să se abată de la ținta lui. Din contra, este exact opusul: cunoaște cea mai mare parte a rețelei de metrou, dar nu știe cum să își îndeplinească misiunea. Reușita călătoriei depinde numai de el. Fără să exagerez, pot spune că nu există două personaje identice în acest roman.Fiecare va lua propriile decizii si se va comporta în mod diferit.

Provocarea cea mare pentru mine a fost să îmi imaginez viața in  cadrul rețelei de metrou. Imaginați-vă, doar pentru o secundă, că nu puteți  ieși la suprafață, că sunteți condamnați să trăiți toată viața în subteran, locul unde oamenii dispar fără explicații, sunt atacați de creaturi mutante și mor în mod explicabil. Cine nu s-ar teme într-o  asemenea situație?? Aplaud curajul personajului, deoarece  el mi-a arătat că chiar și oamenii mai puțin educați sunt capabili să își lase toate temerile deoparte și să se angajeze într-o misiune care ar putea să pună capăt vieții lor.

 Un alt aspect care m-a impresionat, a fost creativitatea autorului. Acesta a fost în măsură să modeleze lumea noastră într-o rețea simplă de metrou. Fiecare stație este un stat,toate guvernate de regulile lor. Dar ceea ce o  face cu  adevărat o carte mare sunt subiectele abordate: execuții, războaie, prostituția în toate domeniile, sacrificiul pentru alții, religii, ideologii… toate acestea împletite cu  o ficțiune, uneori greu de explicat, dar ușor de asimilat, care ascunde  probleme pe care nu toată lumea îndrăznește să le abordeze.

In ceea ce primește aspectele care m-au impresionat în mod negativ, aș menționa doar două. Primul este acela  că uneori conținutul poate părea prea dens. Anumite pasaje abundă în descrieri care ar putea plictisi cititorul.  Iar cel de al doilea se referă la personaje: Am remarcat absența aproape totală a personajelor feminine, care  sunt rare, deoarece au puțină relevanță în istorie, lăsând totul impregnat cu perspectiva masculină. Înțeleg că este scriitor rus, înțeleg că lumea așa cum știm a dispărut, dar suntem in  anul 2033. Sunt sigură că femeile pot utiliza o armă și o pot face chiar mai bine decât bărbații. Aș  fi vrut să găsesc o prezență feminină mai accentuată.

Pe scurt: "Metro 2033" este un roman interesant, o carte puternică, foarte bine contruită și cu personaje pe care nu le poți uita ușor. În universul întunecat pictat de mână abilă a  lui Glukhovski tot ce este nesigur și devorat de îndoială, amestecat cu setea de cunoaștere, conduce implacabil.

Cu toate  este clasificat ca science fiction, "Metro 2033 "este de fapt o critică acerbă a societății ruse contemporane printr - o analiză aprofundată a diferitelor segmente care o compun folosind metroul ca alegorie principală. Astfel, fiecare stație devine un nucleu care concentrează o ideologie specifică și acceptă unele aspecte  alte altor ideologii doar atunci când există posibilitatea de a obține unele beneficii din aceasta colaborare.