Cuvinte Vrajite: La răscruce de vânturi

Autor: Bronte Emily

Categoria:Literatura Universala

Domeniu: Literatura clasică

Editura: Corint

Nr. pagini: 384

"Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tau; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neinduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacară a Domnului. "

(Cântarea Cântărilor)

În cazul în care aceste cuvinte vă par familiare, cu siguranţă, le-aţi auzit la o nuntă. De multe ori, de fapt, această parte din Cântarea Cântărilor este citită ca un psalm, uneori fiind cântată. Aceste cuvinte mi-au apărut în minte foarte clare după ce am terminat de citit romanul " La răscruce de vânturi ".

Mărturisesc că am avut de gând să imi public impresiile despre această carte ieri, de Dragobete, dar am renunţat rapid la această idee şi nu pentru că lectura nu m-a mulțumit. Am găsit-o sublimă. Motivul a fost că este o carte teribil de tristă, dureroasă, dar puternică. Așa cum este definită de Charlotte Brontë (sora lui Emily și "mama" lui Jane Eyre) este "Sălbatică și cioturoasă ca o rădăcină de iarbă neagră".

"Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al meu şi al lui sunt la fel. "

În anul 1847 scriitorul Ellis Bell a publicat o carte care a șocat societatea, din cauza dialogurilor controversate și neobișnuite pentru timpul acela, dar și datorită situațiilor de violență psihologică prezentate în romanul său care vorbește despre ură, opresiune și despre setea de răzbunare, care ar putea apărea în spatele unei iubiri obsesive.

Mai târziu, mult după ce romanul a fost publicat, un adevăr zdrobitor a ieșit la iveală: Ellis Bell nu a existat niciodată, a fost doar un pseudonim folosit pentru a ascunde identitatea adevăratului autor: Emily Bronte ... Atunci când a fost dezvăluit faptul că creatorul romanului " La răscruce de vânturi " este o femeie, mulți au refuzat să creadă. Cum ar putea o tânără fecioară, care aproape niciodată nu a părăsit casa, fiica unui pastor, să scrie povestea unei iubiri atât de tulburate, violente și, astfel cum este interpretată la momentul respectiv ( perioada Victoriană) imorală și blasfemiatoare? Cum a putut afla despre aceste lucruri?

Credeti sau nu, chiar și astăzi există oameni care se îndoiesc că o femeie a putut să scrie aşa ceva. Ei spun că autorul real al romanului " La răscruce de vânturi ", a fost fratele mai mare al surorilor Bronte, Patrick Branwell Bronte. Acești oameni nu şi-au dat încă seama că în capul şi inima unei femei pot exista mai multe decât mici inimioare roz și fluturi. Există, de asemenea, suferință, dorință, furie, vinovăție, frică...

Romanul lui Emily Bronte spune povestea lui Heathcliff și dragostea lui pentru Catherine, explicând și analizând modul în care această pasiune, în cele din urmă, poate duce la distrugerea ambilor. De fapt, tema centrală a romanului este exact efectul distructiv pe care sentimentul de gelozie și setea de răzbunare îl poate avea asupra altor persoane. Povestea este spusă de Ellen menajera familiei, domnului Lockwood, noul chiriaș de la Thrushcross Grange.

Totul a început în anul 1801, când domnul Lockwood, noul locuitor de la Thrushcross Grange și chiriaşul lui Heathcliff, merge la Wuthering Heights, pentru a îşi cunoaște vecinii. Aici este imediat impresionat de modul însinguratic în care proprietarul fermei se comportă, motiv pentru care începe să investigheze misterele din spatele omului și sfârșește prin a se apropia de Nely, o servitoare care a crescut alături de stăpâni și cunoaşte toate secretele de familie.

Treizeci de ani mai devreme, domnul Earnshaw, vechiul proprietar al casei, a adus acasă un băiat în vârstă de șase ani, probabil, un orfan, din una din călătoriile sale la Liverpool, adoptând-l și dându-i numele de Heathcliff. La început, cei doi copii ai familiei Earnshaw, Catherine și Hindley, nu au acceptat coexistența cu noul venit, dar, în timp, Heathcliff a fost capabil să câștige prietenia fetei. În timp ce Hindley a continuat să îl urăscă puternic, consumat de gelozie împotriva lui și de ideea că într-o zi el ar putea să îi fure întreaga sa moștenire.

Acest lucru îl obligă pe domnul Earnshaw să îşi trimită fiul la colegiu, departe de casă, departe unul de altul. De atunci legătura dintre Catherine și Heathcliff este consolidată, iar cei doi sfârșesc prin a petrece mai mult timp împreună. După moartea domnului Earnshaw, Hindley revine pe moșie împreună cu soția lui Frances și pentru că este capul familiei, îl forțează pe Heathcliff să părăsească școala și să lucreze ca muncitor pe pământurile sale.

Cathy în ciuda faptului că îl iubeşte, știe că va avea un viitor mai bun prin căsătoria cu altcineva; vecinul său, Edgar Linton, de exemplu, care este bogat, frumos și o venerează. Cathy este un personaj extrem de egoist si impulsiv. Dar, într-adevăr îl iubește pe Heathcliff. Şi el o iubește, după cum spune ea, așa cum el se iubește pe sine. Atunci când Cathy decide să se căsătorească, Heathcliff pleacă fără să spună un cuvânt nimănui.

Ani mai târziu, Heathcliff se întoarce schimbat: nu mai este băiatul sălbatic și neîmblânzit, ci un bărbat amărât, condus de dorința de a se răzbuna pe toţi, şi contrar așteptărilor, cititorul urăşte acum personajul care anterior a stârnit milă și compasiune. Ca parte a razbunării, se căsătorește cu Isabella Linton. Catherine moare din cauza unor complicații în timpul sarcinii, lasand o moștenitoare, o noua țintă pentru Heathcliff, Catherine Linton. Heathcliff încearcă să se răzbune pe generația următoare, trăind o viață marcată de fantoma lui Catherine si resimţind acut lipsa femeii care, în ciuda egoismului său, a fost iubita lui.

"Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti. "

"La rascruce de vanturi" este o carte intensă, profundă, absurdă, dar foarte reală. Protagoniștii, cu furia și ura lor, copleșesc cititorul cu o furtună de emoții și sentimente.

Nu știu dacă aş putea spune despre acest roman că este o poveste de dragoste, mai degrabă l-aş define ca povestea unei pasiuni. Si pasiunea poate fi cu adevărat distructivă. Cu siguranță nu mă așteptam la povestea pe care am citit-o. Heathcliff iubește pe Catherine, Catherine iubește pe Heatcliff și acestea sunt elementele de bază pe care le cunoaștem cu toții în această carte. Dar, de obicei, romanele victoriene au un proces predictibil: pasiunea găsește obstacole, multe, dar în cele din urmă găsește o modalitate de a triumfa. Emily Bronte în schimb ne oferă o lucrare extrem de neconvențională. Ecuația Heatcliff iubește pe Catherine și vice-versa în această poveste nu este atât de evidentă. În același timp, pentru că dragostea dintre cei doi protagoniști se alimentează reciproc, apare un sentiment întunecat, distructiv, obsesiv, în cele din urmă greșit, chiar dacă cititorul nu știe destule fapte să explice de ce.

"Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi nu ar rămâne decât el, tot aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă. "

Heatcliff o iubește pe Catherine până la punctul de a o considera cauza damnării lui:

"Trebuie să-mi amintesc să respir... aproape că trebuie să-i amintesc inimii să bată. Şi parcă apăs la loc un arc puternic: îmi trebuie constrângere ca să fac cel mai mic gest care nu-i purtat de unicul meu gând, şi dacă nu-i legat de unica şi eterna mea idee, trebuie să mă constrâng pentru a discerne dacă ceva este viu sau mort. N-am decât o singură dorinţă, şi întreaga mea fiinţă şi toate puterile mele ţintesc spre împlinirea ei. "

Citind acest fragment din roman, m-am întrebat: De ce această poveste de dragoste nu poate avea un final fericit? convențiile sociale contează atât de mult? Ideea este că această iubire are în ea o dorință de moarte și dusă la îndeplinire înseamnă sfârșitul. Și așa este. Legătura dintre eros și Thanathos aici este mai puternică decât oricând:

"Presimţirea împlinirii ei m-a şi înghiţit. Mărturisirile nu m-au uşurat, dar poate că-ţi vor explica anumite stări de spirit, pe care altfel nu le-ai fi putut înţelege. O, Doamne! E o luptă lungă, aş vrea să se isprăvească! "

Catherine trăiește aceeași suferință profundă: "În această lume, marile mele suferinţe au fost suferinţele lui Heathcliff: le-am văzut şi simţit pe toate de la început. Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă. Aşa că nu mai vorbi despre despărţirea noastră; e cu neputinţă, şi... el nu va şti niciodată cât îl iubesc, nu pentru că-i frumos, Nelly, ci pentru că el e mai mult eu însămi decât sunt eu — eu însămi. Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al lui şi al meu sunt la fel, iar între al lui Linton şi al meu e o deosebire ca între o rază de lună şi un fulger, sau între gheaţă şi foc. "

Concluzia: "La rascruce de vanturi "este o carte frumoasă și plină de patos, care arată în mod deschis cât de departe poate ajunge dorința de răzbunare. Complotul descrie fiecare emoție atât de clar încât ţine captiv cititor între paginile sale. Eroul, Heathcliff, aduce durere în viețile tuturor celor din jurul lui, până în pragul nebuniei. Numai în cele din urmă, obosit de luptă împotriva tuturor, el va părăsi propria sa luptă.

Heathcliff este unul dintre acele personaje remarcabile, care se agață de memoria noastră și devine imposibil să fie uitat, precum căpitanul Ahab -Herman Melville "Moby Dick" sau un Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe.

"La rascruce de vanturi" este un clasic atemporal, o frumoasă poveste despre societatea secolului al-XVII-lea și sentimentele umane. O dramă pasionată și sălbatică, o carte care nu trebuie ratată.

Pe scurt, este o carte care provoacă două opinii distincte asupra cititorului: Dragoste sau ură.

Aspecte pozitive:

· Atmosfera sumbră,

· Îndrăzneala publicării sale, având în vedere momentul în care apare.

· Reprezentarea mișcării romantice în toată splendoarea ei.

· Personajele.

Aspecte negative: Nu există!!!

Recomand?: Da, este un roman interesant, incitant, interesant și plin de răsturnări de situație

Scris de mâna abilă a lui Emily Bronte, acest roman este un clasic atemporal, etern și nemuritor, la fel ca dragostea dintre cei doi protagoniști: Cathy și Heathcliff. În romanul "La răscruce de vânturi", fiecare pagină este o călătorie intensă în viața personajelor, slăbiciunile şi pasiunile lor. "La rascruce de vanturi" este una dintre cele mai bune cărțile pe care le - am citit vreodată.

„De s-ar trezi în chinuri! Strigă el cu o vehemenţă înspăimântătoare, lovind cu piciorul în pământ şi gemând, cuprins brusc de o suferinţă pe care nu şi-o putea stăpâni. A fost o mincinoasă până la sfârşit! Unde e? Nu-i acolo… nu-i în cer… n-a pierit… unde-i? Oh! Ai spus că nu-ţi pasă de suferinţele mele! Eu n-am decât o singură rugăciune… şi-am s-o repet până îmi va înţepeni limba… Catherine Earnshaw, să n-ai linişte câtă vreme sunt eu în viaţă! Ai spus că eu te-am ucis… atunci vino şi mă urmăreşte! Cei ucişi îşi urmăresc ucigaşii, cred. Rămâi cu mine întotdeauna… fă-mă să înebunesc, numai nu mă părăsi în abisul ăsta unde nu te pot găsi! O, Doamne! Nu găsesc cuvinte! Nu pot trăi fără viaţa mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”

Cântecul lui Kate Bush " Wuthering Heights " exprimă perfect atmosfera stranie a romanului.