duminică, 10 iulie 2016

Capătul veşniciei - Ken Follet



An aparitie: 2016
Autor: Ken Follet
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 1005

Am întors pagina 1005.  Tocmai am terminat de citit trilogia "Secolului". La şase ani de la primul volum și aproximativ trei mii de pagini citite, mă bucur sincer  că domnul Follett a scris o saga istorică a trecutului recent al omenirii, atât de simplă și accesibilă tuturor. O trilogie scrisă pentru cititori.
Trilogia Secolului  a debutat cu o mie de pagini în  anul 2010. O trilogie care a început în  anul 1911 cu încoronarea lui George al V lea  și se încheie cu preşedenţia lui Obama. Acesta este secolul  pe care îl prezintă  Ken Follet în proiectul său ambițios, folosind cinci familii și relații menținute de-a lungul vieții lor peste  generații. Ne întoarcem cu Fitzherbert, Peshkow, Williams, Dewar şi Von Ulrich; cinci familii, cinci naționalități diferite. Familiile s-au extins, copii și nepoții lor au crescut, alte  familii li s-au alăturat.
             În timp ce în cărțile anterioare ale trilogiei am putut vorbi despre un eveniment istoric cheie, în “Capătul veşniciei” sunt mai multe și așa vom vedea ce se întâmplă în estul și vestul Germaniei, Marea Britanie, Rusia și Statele Unite, unde  au loc evenimente, cu grade diferite de intensitate. Teama de o confruntare nucleară, criza rachetelor din Cuba, lupta pentru drepturile civile, asasinarea lui John Kennedy, Bobby Kennedy sau Martin Luther King, ridicarea Zidului Berlinului și căderea ulterioară, mișcarea hippie sau războiul din Vietnam sunt doar câteva dintre numeroasele evenimente care se petrec de-a lungul anilor și paginilor  romanului, rezultând o lectură extrem de interesantă și instructivă  care ne oferă o perspectivă despre această perioadă istorică și extinde cunoștințele noastre  cu privire la acesta evenimente, cunoscând originea tensiunilor și a conflictelor. Dar romanul nu  se concentrează numai  pe fapte, pentru că  reflectă stilul de viață, dificultățile prin  care a trecut populația, ideile apărate, contrastele existente  în funcție de zona de reședință sau evoluția  modului  în care se  îmbrăcau, toate elementele  fiind tratate cu minuțiozitate.
    În “Capătul veşniciei”,  muzica joacă un rol foarte important și aş putea spune chiar că acesta este un roman care vine însoțit de o coloană sonoră. Observăm cum, la fel ca societatea, muzica evoluează și devine un instrument de luptă, protest și revendicare , deoarece versurile reflecta opiniile societății, libertatea sporită și  lupta pentru drepturile  civile.
   Deși personaje fictive se intersectează cu personaje reale, cum ar fi John Kennedy sau Martin Luther King, povestea lui Ken Follett este reală,  deoarece nici  un detaliu nu este trecut cu vederea. Parcurgnd  fiecare pagină este imposibil să nu simți emoțiile personajelor care  devin emoțiile noastre. Am simțit tristețea  lui Fitz când i-a fost luată singura amintire pe care a avut-o cu sora lui, din cauza  unei răzbunări. Bucuria unei familii care  se reunește  după  mulţi ani de la  separarea. Lupta pentru egalitate a personajelor George și Mary. Cruzimea comunismului. Vise, lupte, victorii, înfrângeri, speranță. Aceste personaje au călătorit cu mine peste timp, făcându-mă   să aștept cu nerăbdare fiecare pagină nouă. Fiecare pagină a zburat la fel de repede ca vântul, fără să îmi dau seama.
      În ceea ce privește stilul, această carte este magnifică  și mărturisesc că  iubesc modul în care scrie Follett; povești fabuloase despre personaje frumos construite, cum ar fi Walli și Dave. Un scriitor care  dă publicului ceea ce publicul vrea: povestiri fantastice, dar credibile; evenimente fanteziste dar reale - care au avut loc sau s-ar fi putut întâmpla.
       Pe scurt, cred că  romanul  “Capătul veşniciei”   este un final perfect pentru această trilogie în care Ken Follett  ne-a adus mai aproape de istoria secolului al XX - lea. E ca o călătorie lungă în timp, pentru a descoperi nu numai faptele demne de notat, dar, de asemenea, sentimentele și emoțiile celor care au experimentat personal ororile celor două războaie mondiale și dictatura comunismului.
Ajungând la sfârșitul cărții,m-am simțit "goală".
Îmi va fi dor de cele cinci familii,deoarece m-am simțit "adoptată" de fiecare dintre ele: am trăit vremuri grele cu Lyod în timpul Marelui Război, am fost alături de  Walli și Dave  în anii '60,  am fost dezgustată  de rasismul cu care s-a confruntat George, am băut whisky de contrabandă  alături de Lev și am  dărâmat zidul cu Lill.
Vă mulțumesc pentru această frumoasă aventură Ken Follett.

Aspecte pozitive:
-“Iarna lumii” a fost un roman stabilit în timpul celui de al doilea război mondial, foarte emotional, chiar mai mult decât “Căderea Uriaşilor”.  Cu toate acestea, “Capătul veşniciei”, ultima carte a trilogiei, include multe  scene şi momente  care ne vor suprinde prin intensitatea  şi explozia emoţională.
-Personajele sunt complexe , credibile,nici bune nici rele, cu o psihologie bine dezvoltată. Menţiune specială merită George, nepotul lui Lev, care este unul dintre cele mai bune personaje din trilogie. Trebuie să amintesc şi de Ethel și Maud, personajele mele preferate din întreaga serie. Viața lui Ethel Leckwith Williams m-a făcut să mă gândesc la modul în care viața este o cutie de surprize și m-a făcut să meditez la faptul  că o persoană care trăieşte mult, trece prin multe probleme, evenimente și  acumulează multă experiență. Mi-aș  fi dorit ca  ea să  fi avut mai multă importanță în  această carte, dar totuși, mi-a plăcut ceea ce am citit. Maud? Toate suferinţele indurate de  Maud în  cartea anterioară sunt  sfasietoare. Ce  soartă ironică, nu? Cine a știut că Ethel cea săracă va trăi la fel de bine  ca cei bogaţi , iar  Maud  va sfârşi în Germania de Est?

Aspecte negative:
-    Extinderea celor două romane anterioare au descurajat multi cititori. “Capătul veşniciei” deprimă chiar mai mult. Cartea  are un număr mai mare de pagini decât cele anterioare, iar în unele parţi este prea lentă, ceva ce nu s-a întâlnit  în volumele precedente.


 Câteva fragmente din“Capătul veşniciei:
"— Nu crezi în Dumnezeu?
— Cred că există în univers o inteligență superioară, o ființă care stabilește regulile, cum ar fi E=mc2 și valoarea lui pi. Însă este puțin probabil ca ființei respective să îi pese dacă îi dedicăm noi cântece de slavă sau nu și mă îndoiesc că deciziile sale pot fi manipulate rugându-te la statuia Fecioarei Maria; așadar, nu cred că îți va acorda un tratament preferențial în funcție de ce porți la gât. "

"— Inima este o hartă a lumii, știai asta? rosti Maria.
— Nici măcar nu știu ce înseamnă asta, spuse el.
— Am văzut, odată, o hartă medievală. Prezenta pământul ca pe un disc plat, cu Ierusalimul la mijloc. Roma era mai mare decât Africa, iar America nici nu apărea, firește. Inima este genul ăla de hartă. Sinele este în centru și tot restul este disproporționat. Îți desenezi prietenii din tinerețe foarte mari, apoi nu poți să modifici scara când trebuie să adaugi alți oameni, mult mai importanți. Oricine care ți-a făcut rău apare prea mare, la fel și cei pe care i-ai iubit. "

"În partea estică, oamenii din jurul lui Lili scandau: „Lăsați-ne să plecăm! Lăsați-ne să plecăm!” Din partea vestică a punctului de verificare se auzi un răspuns scandat: „Veniți! Veniți! Veniți!”

”Jasper Murray era pe ecran, transmițând în direct din Berlin și strigând emoționat: „Porțile sunt deschise, iar germanii din Est vin! Dau năvală cu sutele, cu miile! Este o zi istorică! Zidul Berlinului a căzut!”

 Alte  recenzii care te-ar putea interesa: 

4 comentarii:

  1. Interesant, putin spus. Am notat trilogia pentru a fi citita. Multumesc ca iti impartasesti parerile cu noi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu va multumesc pentru ca ma cititi, sunteti alaturi de mine . Trilogia mi a placut foarte mult: este complexa, o adevarata epopee, in care imaginarul se impleteste cu realitatea iar personaje fictive se intalnesc cu personaje reale.

      Ștergere
  2. Am auzit de cartile autorului, insa nu am citit nici una.
    Ely, apreciez foarte mult răbdarea de care ai dat dovada pentru a citi aceasta carte!
    Imi place recenzia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu le-am citit doar pe cele istorice. Stiu ca are si cateva care nu apartin acestui gen, dar nu ma atrag. Romanul la nr de pag pe care il are este efectiv o caramida. Prima data - sperie, dar dupa ce incepi sa lecturezi, nici nu îţi dai seama cand intorci paginile.
      Multumesc pentru vizita si comentariu!

      Ștergere