Regii blestemati vol.1: Regele de Fier - Maurice Druon

 

An aparitie: 2014

Autor: Maurice Druon

Categoria: Biografii

Editura: LITERA

Nr. pagini: 288

"Aceasta este adevaratul  tron de fier."

George RR Martin

          Și dacă marele G.R.R. Martin spune așa, cred ca putem să îi dăm crezare.

    Sau cel puțin, asta e ceea ce am gândit când m-am trezit pentru prima dată în mâinile mele cu primul capitol din saga Regilor Blestemați,  "Împăratul de Fier". Acesta este adevărul sau coperta a mințit? Pentru a răspunde la această întrebare, am citit prima dată romanul.

     Lecturând romanul, am observat   căteva asemănări între cei doi autori. În special, am observat că unul dintre personaje, Marele Maestru al Templierilor, în timp ce acesta este închis în celula sa, repetă numele dușmanilor săi, la fel ca Arya în „Cântec de gheață și foc“ înainte de a adormi.

Templieri? Sigur acum vă gândiți “Nu cumva este un  alt roman ieftin și  plin de situații steriotipe care gravitează în jurul acestui ordin misterios?” Pentru a risipi această îndoială, voi prezenta pe scurt intrigă.

   Povestea acestei cărți debutează în anul 1314 și aduce în prim plan evenimentele din timpul dinastiei Capețienilor, care la acea vreme domnea în Franța, în persoana lui Filip al IV lea, numit Cel Frumos. Permiteți-mi să spun că am iubit acest personaj: aparent rece si insensibil, care se dezvăluie pe parcurs ce povestea avansează, permitându-ne să cunoaștem mai bine, un rege luminat, conștient de sarcinile și sacrificii care trebuie să fie făcute. Un personaj complex si bine portretizat, probabil, cel care este cel mai bine definit în întregul roman. Dar nu el este personajul principal, nu există o stea adevărată, ci doar o serie de personaje "majore" a căror opinii ne dezvăluie povestea din mai multe perspective (vă amintește de ceva?). Printre celelalte personaje importante, aș enumera pe Robert d'Artois, simpatic, intrigant, face totul pentru a se răzbuna pe matusa care i-a furat averea; Regina Angliei Isabella, fiica lui Filip și cea care pare să fi moștenit caracterul său; Guccio Baglioni, tânărul nepotul al bancherului Siena Tolomei, care fără voie joacă un rol important în istorie.

 

Și ce rol au templierii în toată povestea?

Simplu: Ordinul Templului a fost dizolvat la ordinul lui Filip cel Frumos, care, după construirea unor acuzații false împotriva lor - în special de erezie și sodomie - le confiscă bunurile și, cu ajutorul Bisericii, îi condamnă pe templieri la moarte. În  anul 1314, după șapte ani de închisoare, îi vom cunoaște, pe patru dintre cei mai importanți membri ai  Ordinului, printre care, Marele Maestru Jacques de Molay, care va pronunța blestemul care dă titlul acestei serii „Regi blestemați“.

„  — Papă Clément... şi tu, cavaler Guillaume de Nogaret... şi tu, rege Filip... mai înainte de un an, vă chem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dum­nezeu ca să vă primiţi pedeapsa cuvenită! Fiţi blestemaţi! Blestemaţi! Bles­temaţi cu toată seminţia voastră până la al treisprezecelea neam!...   “

Această carte este într-adevăr unul dintre cele mai bune romane istorice pe care le-am citit vreodată. Nu știu dacă, de la început, Maurice Druon a dorit să fie o  serie de șapte volume, dar este sigur că, în acest prim volum, a pus bazele cadrului care va sprijini complotul  până la ultimul volum. El aduce în prim plan lupta pentru tronul Franței,luptele din familie pentru Flandra, echilibrul de putere între monarhie și papalitate, un blestem , pasiunile umane, setea de putere, calculele politice. ..  etc. Modul în care Maurice Druon spune povestea obligă cititorul să vrea mai mult. Sub stiloul lui, personajele cunoscute din manuale sau cărțile de istorie prind viață. Cu un stil simplu și fluid  autorul descrie instanța franceză a secolului al XIV lea , cu toate intrigile sale și luptele pentru putere. Povestea este narată la persoana a treia, cu accent pe unele personaje. Naratorul omniscient dezvăluie gândurile personajelor, le descrie în detaliu, dezvăluie evenimente istorice semnificative mai devreme. Cele câteva scene de lupta sunt descrise pe larg și fără multă violență. Scenele de tortură, care au fost o practică obișnuită în interogatoriile acelui timp, sunt, de asemenea, descrise destul de bine.

„Noi, nu vieţile noastre le trăim, ci pe acelea ale ţărilor noastre, şi numai într-aceasta putem să ne aflăm mulţumirea... da­că suntem vrednici de soarta ce ne este hărăzită. “

Concluzia: Pe scurt, Regele de Fier merită epitetul de "Adevăratul Tron de Fier." În afară de faptul că eu consider această perioadă specială din istoria europeană foarte interesantă, acesta este o poveste plină de intrigi setată într-o o perioadă importantă a  Evului Mediu, care a influențat mai mult decât o țară. Personajele sunt interesante și oferă perspective care merg dincolo de iminența evenimentelor.

Mulțumesc  EDITURII LITERA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte !