marți, 24 aprilie 2018

Etajul o mie - Katharine McGee



An aparitie: 2017
Autor: Katharine McGee
Categoria: Literatura Universala
Colectie: EpicWave
Editura: EPICA
Nr. pagini: 463

În cele din urmă, după luni de așteptare, am reușit, să citesc unul din romanele pe care îmi promisem să le pun pe lista mea cu priorități pentru anul 2018. Acest lucru  nu ar fi fost posibil așa curând, dacă nu aș fi fost ajutată de prietenii de la Libris, cărora le mulțumesc!!
"Etajul o mie" de Katharine McGee mi-a atras atenția inițial din cauza sinopsis-ului și coperții captivante, în care un turn de aur iese în evidență pe un fundal negru ca și noaptea. Îmi place foarte mult acest tip de poveste, unde este posibil să interpretăm și să capturam mesaje conform realității noastre. 
Katharine McGee a dat o nouă față orașului care niciodată nu doarme, transformând Manhattan într-un turn imens de o mie de etaje care ajunge la cer. Majestos și impunător, Turnul conține un fel de oraș în oraș, unde viața curge rapid și unde totul pare posibil. Cei care trăiesc în afara lui se uită la el cu reverență, cei care se află la etajele inferioare speră să urce și cei care se află în vârf, ascund numeroase secrete.
Narațiunea începe cu căderea unei tinere de la ultimul etaj. Din acel moment începem să cunoaștem cele cinci voci narative ale romanului, cinci tineri care deschid ușile casei lor și permit ochilor indiscreți ai cititorilor să le pătrundă în viață și să dezvăluie secrete, intrigi, minciuni și pasiuni.Cei care sunt pe cale să citească această carte vor fi catapultați într-o aventură afectată de urcușuri și coborâșuri, prietenie și iubire, pierdere și durere, răzbunare și obsesie.
Cele cinci personaje principale sunt: Avery , fata perfectă din punct de vedere genetic, care locuiește la ultimul etaj al Turnului. Ea trebuie să lupte împotriva sentimentelor pe care nu are dreptul să le simtă pentru fratele său adoptat. Avem și pe cea mai bună prietenă  a ei, Leda, aproape la fel de bogată, care a ieșit dintr-un centru de dezintoxicare, chestie despre care nu a vorbit cu nimeni. Dar și Eris, care vede cum viața sa se dezintegrează după o revelație distrugătoare. Watt, care locuiește la etajul 240, este un geniu al calculatoarelor  care a creat un computer pentru a spiona pe alții. Și, în cele din urmă, Rylin, o fată de la etajul 32, care a părăsit școala și care lucrează să-și hrănească sora mai mică.
Aceste cinci voci ne vor conduce spre descoperirea diferitelor realități care se intersectează și se ciocnesc în mai multe rânduri. Katharine McGee a fost foarte pricepută să creeze o poveste captivantă plină de secrete și intrigi. Pentru cea mai mare parte a povestii autorul ne ține pe spini cu rețeaua densă de adevăruri nerostite și relații complicate, iar la un moment dat  chiar mi se părea că nu ar ajunge nicăieri. În timp ce citeam, mă întrebam adesea: și acum? Ce se va întâmpla? Am așteptat aproape trei sute de pagini, dar în cele din urmă s-a întâmplat ceva. "Etajul o mie" este o carte care se dezvoltă len, este o carte în care nu am înțeles totul imediat. Mai întâi a trebuit să cunosc personajele, obiceiurile personajelor, a trebuit să îmi fac o părere despre ele și apoi am început să avansez  ipoteze. De multe ori când am simțit că am ajuns la o concluzie, la fel de punctuală ca un ceas elvețian, autoarea cu câteva cuvinte schimba tot ce știam. Geniul acestui roman este că declanșează o serie de mecanisme și dinamici, pregătindu-l pe cititor pentru final. Mi-a plăcut stilul narativ al scriitoarei, iar personajele sale sunt fantastice: și cele pozitive și cele negative. Fiecare dintre ele joacă un rol fundamental în poveste și, mai mult sau mai puțin, vor contribui la destabilizarea ordinii rigide a Turnului.
Mi-a plăcut ideea Turnului ca simbol al umanității care a evoluat sub aspect tehnologic, dar care se confruntă cu problemele vieții, aspect care te invită în mod inexorabil în realitate. Lumea descrisă, amintește un pic de o cutie imaginară și uriașă ca a Pandorei. Singurul lucru de care m-aș putea plânge este că mi-ar fi plăcut ca autoarea să explice în câteva propoziții de ce unele orașe, inclusiv New York, într-un anumit moment s-au decis să ridice aceste turnuri gigantice de o mie de etaje. O neglijență neglijabilă, având în vedere marea grijă cu care a fost construit acest New York al viitorului, detaliat până la cel mai mic detaliu.
Realitatea descrisă reprezintă cel mai deranjant element al acestei distopii, tocmai pentru că este o realitate foarte asemănătoare cu cea a noastră. Protagoniștii devin marionete care vizează numai protejarea unui secret. Desăvârșirea fizică nu dă fericire, este în primul rând popularitate, dar chinurile interioare persistă. Conflictul creat de dualism: "perfecțiunea exterioară și dezastrul moral" face ca romanul să fie interesant și intrigant.
Printre secrete și minciuni, m-am trezit reflectând asupra felului în care natura umană este capabilă să suprime și să împiedice sentimentele. Nu mai există o distincție între adulți și adolescenți, deoarece toată lumea, indiferent de vârstă, se comportă în același mod identic. Te joci cu viata si nu conteaza daca esti la primul sau ultimul etaj, esti forțat să te joci și tu.
Concluzia: Mi-a plăcut acest roman foarte mult. Dar recunosc că povestea este plină de clișee și momente total previzibile, deși nu sunt mai puțin emoționale. Pe de altă parte, setarea futuristă rămâne în fundal, astfel încât avem în prim plan dilemele morale ale acestei generații. Tehnologia este atât de avansată încât cei mai bogați oameni de pe planetă își pot proiecta genetic fiica lor, iar încălzirea globală a distrus deja natura. Între timp, un grup de adolescenți se limitează să petreacă  și să se îndrăgostească de cine nu ar trebui .
În ceea ce privește sfârșitul, cred că ar fi putut rezolva complotul fără a trebui să transforme premisa într-o trilogie. Dar, în același timp, mă bucur că povestea nu s-a terminat încă.. Sper că următoarele romane să fie la fel de distractive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu