Am o relație ciudată cu Hoyt pe care nu o pot
defini. Uneori poveștile se desfăşoară în liniște, fără mari evenimente și mereu îmi spun: - Nu! Nu-mi place , nu ştiu ce au văzut
alţii de o laudă atât !!! Apoi, dintr-o data, și destul de neașteptat, ritmul se schimbă,
devine agitat, izbucnesc pasiuni, pericolul progresează și cad sub farmecul
romanului! Aşa
s-a întâmplat și cu acest volum, care părea mult sub
celelalte din seria “Legenda celor patru soldaţi”.
“Inimă sălbatică” a închis seria superbă a
celor patru soldați a Elizabethei Hoyt.
Și deşi este ultima poveste din serie ea încă reușește să ne încânte. Seria “Legenda
celor patru soldaţi” se încheie cu povestea lui Reynaud, conte de Blanchard. Dacă
va amintiţi, el a făcut parte dintr-un grup de bărbaţi care au plecat să lupte în războaiele din America. Toți au fost traumatizați de conflict. Ei au fost
luaţi prizonieri de indieni şi torturaţi, din cauza unui trădator. Unul
dintre ei este în căutarea acelui trădător. La sfârșitul
volumului“ Îmblânzirea bestiei”, părea că trădătorul este tocmai Reynaud, care, evident,
nu a putut nega, pentru că era mort în America. Dar, șapte ani mai târziu,
Reynaud reapare spre surprinderea tuturor.
Romanul începe tocmai cu intrarea furtunoasă a lui Reynaud în casa lui din oraş ocupată de noul conte de Blanchard, un văr
îndepărtat. Tot acolo locuieşte, de asemenea, nepoata noului conte, Beatrice.
Tânăra de douăzeci și patru de ani, trăiește de mulți ani cu unchiul său și duce o
viață liniștită . Ea a admirat de multe ori portretul lui Reynaud și mai mult sau mai puțin s-a îndrăgostit de acest tânăr . Beatrice este cea care, aproape firesc, are
grijă de Reynaud, care este foarte bolnav.
Romanul aduce în prim plan trauma lui Reynaud și lupta pe care o duce pentru recuperarea titlului
și a proprietăţilor sale. Reynaud a fost
un fel de rege copil, iubit de toată lumea, frumos și cu un viitor foarte
promițător. Dispariția lui a îndurerat familia.
În timpul captivității sale s-a gândit numai
să-și recapete locul său în țara sa. Când se întoarce, el nu are nimic, nici
un loc al lui. Acest aspect al traumei este deosebit de bine realizată și ne permite să înțelegem agresivitatea lui
în lupta pentru recuperarea titlului.
Beatrice va fi prinsă într-o dilemă
curioasă: ea este atrasă de acest bărbat care nu are nimic si unchiul ei, care a crescut-o ca un tată,dar
care simte că a fost trădat de Beatrice pentru
că nu are sprijinul
tinerei deplin. Beatrice devine un fel de provocare pentru Reynaud și deşi
este pe deplin conștientă de acest lucru , nu îi poate rezista lui Reynaud, care este obișnuit
să obţină tot ceea ce îţi doreşte. Dar,
poate dragostea lui Beatrice imblanzi un om care nu se va da în lături de la nimic pentru a îşi
recupera titlul ... chiar dacă
aceasta înseamnă să sacrifice inocenţa ei?
Elizabeth Hoyt îmbogățește romanul ei cu un context bogat. Desigur, vom afla mai
multe despre trădătorul responsabil de ororile suferite de cei patru soldați. În plus, pentru cititorii care au citit seria de la început, romanul este ,
de asemenea , o oportunitate excelentă de a redescoperi personaje deja
cunoscute din cărțile anterioare ale seriei, de asemenea , cu accent pe intrigile
politice și spionaj cu dezvăluiri importante despre cine este vinovat de
trădarea Regimentului britanic din care a făcut parte Reynaud și protagoniștii de sex masculin
din romanele anterioare din această colecție. Dar, Elizabeth Hoyt adaugă o perspectivă
foarte interesantă, cu o lege cu privire la soarta soldaților săraci. Este inteligent, perfect integrat în
complotul principal și descoperim că un prieten al
tinerei Beatrice este , de asemenea, o victimă a războiului. Personajele
secundare sunt, în general, foarte bine conturate, inclusiv Charlotte, o
prietenă de a Beatricei care are probleme în căsnicie. Foarte interesant este ,
de asemenea , descrierea procesului de recuperare a titlului la
Camera Lorzilor, caracterizat prin formalism și tradiție specifice societăţii britanice a secolului al
XIX - lea.
Cartea are de asemenea , o caracteristică
specială: în prologul, epilogul și la începutul fiecărui capitol, sunt pasaje
scurte cu povestiri a patru soldați întorși din război. Când am citit prima
carte, chiar dacă am găsit interesant acest mod de a concepe povestea, am fost surprinsă, nu am putut înțelege motivul pentru
toate acestea. Apoi , în cursul lecturii am realizat, și am ajuns la concluzia
că scriitorul a avut o perspectivă minunată în a face această alegere. În
concluzie, părerea mea este bună, cartea mi - a plăcut (ca de altfel , întreaga
serie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu