sâmbătă, 8 octombrie 2016

Inimă salbatică - Elizabeth Hoyt




Am o relație ciudată cu Hoyt pe care nu o pot defini. Uneori poveștile se desfăşoară  în liniște,  fără mari evenimente și   mereu  îmi   spun: - Nu! Nu-mi place , nu ştiu ce au văzut alţii de o laudă atât !!! Apoi, dintr-o data,  și destul de neașteptat, ritmul se schimbă, devine agitat, izbucnesc pasiuni, pericolul progresează și cad sub farmecul romanului! Aşa s-a întâmplat   și cu acest volum, care părea mult sub celelalte din seria “Legenda celor patru soldaţi”.
“Inimă sălbatică” a închis seria superbă a celor patru soldați  a Elizabethei Hoyt. Și deşi este ultima poveste din serie ea încă reușește să ne încânte. Seria “Legenda celor patru soldaţi” se încheie cu povestea lui Reynaud, conte de Blanchard. Dacă va amintiţi, el a făcut   parte dintr-un grup de  bărbaţi care au plecat să lupte în războaiele  din America. Toți au fost traumatizați  de conflict. Ei  au fost  luaţi prizonieri de indieni  şi  torturaţi, din cauza unui trădator. Unul dintre ei   este în căutarea acelui trădător. La sfârșitul volumului“ Îmblânzirea bestiei, părea că  trădătorul este tocmai Reynaud, care, evident, nu a putut nega, pentru că era mort în America. Dar, șapte ani mai târziu, Reynaud reapare   spre surprinderea tuturor.
Romanul începe tocmai cu intrarea furtunoasă  a lui Reynaud  în casa lui din oraş  ocupată de noul conte de Blanchard, un văr îndepărtat. Tot acolo locuieşte, de asemenea, nepoata noului conte, Beatrice. Tânăra de douăzeci și patru de ani,  trăiește de mulți ani cu unchiul său și duce o viață liniștită . Ea a admirat de multe ori portretul lui Reynaud și  mai mult sau mai puțin  s-a îndrăgostit de  acest tânăr .  Beatrice este cea care, aproape firesc, are grijă de Reynaud, care este foarte bolnav.
Romanul  aduce în prim plan  trauma lui  Reynaud și  lupta pe care o duce pentru recuperarea titlului și a proprietăţilor sale. Reynaud  a fost un fel de rege copil, iubit de toată lumea, frumos și cu un viitor foarte promițător. Dispariția lui a îndurerat  familia. În timpul captivității sale s-a gândit numai  să-și recapete locul său în țara sa. Când se întoarce, el nu are nimic, nici un loc al lui. Acest aspect al traumei este deosebit de bine realizată  și ne permite să înțelegem agresivitatea lui în lupta pentru recuperarea  titlului. Beatrice va fi prinsă  într-o dilemă curioasă: ea este atrasă de acest bărbat  care nu are nimic   si unchiul ei, care a crescut-o ca un tată,dar  care  simte că a fost trădat de Beatrice pentru că   nu are  sprijinul tinerei deplin. Beatrice devine un fel de provocare pentru Reynaud  și  deşi este pe deplin conștientă de acest lucru , nu îi  poate rezista lui Reynaud, care este obișnuit să obţină tot  ceea ce îţi doreşte. Dar, poate dragostea lui Beatrice imblanzi un om care  nu se va da în lături de la nimic  pentru a îşi   recupera titlul ... chiar dacă aceasta înseamnă   să sacrifice  inocenţa ei?  
Elizabeth Hoyt îmbogățește romanul ei  cu un context bogat. Desigur, vom afla mai multe despre trădătorul responsabil de ororile suferite de  cei patru soldați. În plus,  pentru cititorii care  au citit seria de la început, romanul este , de asemenea , o oportunitate excelentă de a redescoperi personaje deja cunoscute din cărțile anterioare  ale  seriei, de asemenea , cu accent pe   intrigile politice și spionaj cu dezvăluiri importante despre cine este vinovat de trădarea Regimentului britanic din care a  făcut  parte Reynaud și protagoniștii de sex masculin din romanele anterioare din această colecție.  Dar, Elizabeth Hoyt adaugă o perspectivă foarte interesantă, cu o lege cu privire la soarta soldaților  săraci. Este inteligent, perfect integrat în complotul  principal și descoperim că  un prieten  al  tinerei Beatrice este , de asemenea, o victimă a războiului. Personajele secundare sunt, în general, foarte bine conturate, inclusiv Charlotte, o prietenă de a Beatricei care are   probleme în căsnicie. Foarte interesant este , de asemenea , descrierea   procesului de recuperare a titlului   la Camera Lorzilor,   caracterizat prin formalism și tradiție  specifice societăţii britanice a secolului al XIX - lea.
  Cartea are de asemenea , o caracteristică specială: în prologul, epilogul și la începutul fiecărui capitol, sunt pasaje scurte cu povestiri a patru soldați întorși din război. Când am citit prima carte, chiar dacă am găsit interesant acest mod de a concepe povestea, am fost  surprinsă, nu am putut înțelege motivul pentru toate acestea. Apoi , în cursul lecturii am realizat, și am ajuns la concluzia că scriitorul a avut o perspectivă minunată în a face această alegere. În concluzie, părerea mea este bună, cartea mi - a plăcut (ca de altfel , întreaga serie).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu